Florile de soc, oricum le-ai prepara, îţi aduc doar sănătate!

Florile de soc – proprietăți • Tratamente cu flori de soc • Ceaiul și sucul din flori de soc (socată)

Ultimele flori ale primăverii sunt şi cele cu proprietăţile vindecătoare cele mai intense. Hrănite de ploi, scăldate în lumină de soarele tot mai puternic şi mângâiate de vânturile blânde ale lui mai, aceste flori sunt, pe bună dreptate, considerate elixire de vindecare, unul dintre leacurile cele mai folosite în medicina tradiţională românească. Socul – copacul magic Despre soc, în popor se ştie de veacuri că este un copac altfel. Pe florile sale nu se aşază nicio albină, frunzele şi scoarţa sa nu tentează nici un ierbivor, iar crenguţele sale sunt goale pe mijloc.

Citește și: Tratamente cu sfeclă roșie • Preparate din sfeclă rosie • Rețete cu sfeclă roșie

Apoi, socul este cel care vesteşte că primăvara s-a sfârşit şi rămân la putere dogoritoarele zile de vară, bucheţelele sale albe şi parfumate fiind ultimele flori ale primăverii. Socul este recunoscut, deopotrivă în folclorul românesc şi în cel european, drept plantă de leac, dar şi magică. În satele din nordul Moldovei şi din Ardeal, se spunea că socul este ocrotit de către “iele” sau de către “cei din vânt”. De aceea, el rareori este lovit de trăsnet, creşte pe orice fel de pământ şi nu este năpădit de omizi sau de alţi stricători. Se mai spunea că atingerea ramurilor sale este binefăcătoare pentru cei bsocolnavi, dar nu trebuie să dormi sub soc, mai ales dacă este înflorit, pentru că “cei din vânt” te pot îmbolnăvi, supăraţi că le-ai încălcat teritoriul.

Citește și: Quinoa – proprietăți • Cum se prepară și se consumă ? • Quinoa rețete • Quinoa beneficii

În Anglia şi în Scandinavia, era considerată o mare greşeală să tai un soc, mai ales dacă era bătrân, pentru că în ramurile sale şi-ar avea sălaş tot felul de duhuri ale naturii, care când se întorc pe înserat acasă şi îşi găsesc locuinţa distrusă, se răzbună teribil pe făptaş. Recoltarea florilor Se culeg în zilele lipsite de umezeală şi pe cât posibil însorite, de sfârşit de mai – început de iunie, prin tăierea ciorchinilor de pe tulpină.

Citește și: Pepenele galben proprietăți • Pepenele galben în cura de slăbire • Pepenele galben vitamine • Tratamente cu pepene galben

După culegere, vor fi ţinute, cât mai răsfirate posibil, într-un coş în care să pătrundă aer, pentru că altfel se vor încinge, se vor înnegri şi se vor strica foarte rapid. Proaspete, florile de soc se folosesc la obţinerea binecunoscutei socate, în timp ce uscate, sunt administrate în scop terapeutic, sub formă de infuzie combinată, pulbere, tinctură sau ulei. Uscarea nu se face la umbră, ca la majoritatea plantelor medicinale, ci la soare, pentru a fi mai rapidă, şi planta, care are codiţele foarte bogate în apă, să nu intre în fermentaţie şi să se strice. De regulă, florile se întind la soare sub o placă de sticlă, ca să nu le plouă, în strat unic şi suficient de răsfirate ca să se poată usca rapid. Florile uscate de soc au codiţele tari şi casante, iar petalele capătă o tentă ceva mai gălbuie. Ele constituie materia primă pentru câteva preparate medicinale foarte eficiente. Socată pentru sănătatea rinichilor Această băutură se poate face atât din flori proaspete, cât şi uscate de soc, dar nu mai vechi de un an, astfel: se iau 12 ciorchini de flori de soc şi se spală de praf sau musculiţe, apoi se toacă foarte bine şi se pun într-un borcan de 4-5 litri. Se adaugă peste flori sucul de la 2 lămâi şi 300 de grame de miere, apoi se pun 3 litri de apă de izvor şi se amestecă totul foarte bine, până când mierea se dizolvă. Se acoperă borcanul cu o farfurioară şi se lasă să fermenteze vreme de 3-4 zile, la temperatura camerei.

Citeşte şi: Dovlecelul prorietăţi • Remedii cu dovlecei • Boli prevenite cu ajutorul dovleceilor: scleroza multiplă, supragreutatea, miopie, cataractă, boli oculare, cancerul • Tratamente interne: astm, reumatism, poliartrită reumatoidă, ischemia cardiacă, constipaţia, hipertrofia prostate

Când lichidul din interiorul borcanului a căpătat miros pregnant de soc şi are un gust uşor înţepător (de la dioxidul de carbon eliminat în timpul fermentaţiei), socata se filtrează şi se pune în sticle de un litru, la frigider. Efect terapeutic: un litru şi jumătate de socată consumată zilnic stimulează puternic activitatea rinichilor, previne precipitarea sărurilor şi formarea nisipului şi a pietrelor la rinichi, ajută la eliminarea surplusului de apă din ţesuturi, tratând eficient umflarea mâinilor şi a picioarelor. Persoanele care se confruntă frecvent cu afecţiuni cum ar fi nefrita, pielonefrita sau cistita vor face, o dată la trei luni, câte o cură de 1-2 săptămâni cu socată. Infuzie combinată, pentru sistemul nervos Se pun 3-4 linguriţe de flori de soc mărunţite la macerat, în jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează.

Citeşte şi: Stirul plantă medicinală • Stirul – proprietăţi • Ştirul – culegere, conservare, efecte • Uleiul de seminţe de ştir • Ştir împotriva cancerului

Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de 5 minute, după care se lasă să se răcească şi se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obţi­nându-se cca un litru de preparat, care se foloseşte intern sau extern. Efect terapeutic: echilibrează sistemul nervos, exercitând simultan o acţiune stimulentă şi calmantă. Se foloseşte infuzia combinată de flori de soc, din care se bea câte o cană, de trei ori pe zi. O cură durează 4-6 săptămâni, după care se face o pauză de 3 săptămâni şi apoi se poate relua. Ceai fierbinte de soc, pentru răceală Se foloseşte de regulă doar ca remediu de urgenţă, pentru efectul sudorific, febrifug şi antitusiv, deoarece prin opărirea plantei se pierd în mare parte celelalte calităţi terapeutice ale florilor de soc. Infuzia fierbinte se prepară prin opărirea unei linguriţe de plantă uscată şi mărunţită cu o cană (250 ml) de apă clocotită, după care se lasă la infuzat vreme de 10-15 minute, se filtrează şi se bea cât mai caldă posibil. Efect terapeutic: în bolile infecţioase acute, cum ar fi răcelile (infecţiile gripale), cistitele acute (însoţite de febră), bronşitele bacteriene. Cel mai bun moment pentru administrarea socului este debutul infecţiei, când apar primele simptome. În cazul infecţiilor însoţite de febră, socul va avea o acţiune asemănătoare cu cea a aspirinei, producând vasodilataţie şi o transpiraţie puternică, după care, gradat, temperatura corpului se va normaliza. Este un remediu foarte eficient şi, spre deosebire de febrifugele de sinteză, nu deprimă sistemul imunitar şi nu “încurcă” mecanismul febrei, care (în anumite limite) este cât se poate de benefică, fiind un mijloc natural de apărare a corpului împotriva infecţiei.

Citeşte şi: Ghimbirul proprietăţi • Ghimbirul afrodisiac • Reţete cu ghimbir • Ceaiul de ghimbir

Pulbere, pentru bronşită şi sinuzită Pulberea se obţine prin măcinarea fină, cu râşniţa electrică de cafea, a florilor uscate ale plantei. Depozitarea pulberii obţinute astfel se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase şi reci, pe o perioadă de maximum 2 săptămâni (deoarece uleiurile volatile se evaporă foarte rapid). Se administrează de 3 ori pe zi, câte o linguriţă rasă, pe stomacul gol. Efect terapeutic: reduce inflamaţia căilor respiratorii, ajută la eliminarea secreţiilor în exces şi stimulează local capacitatea naturală de apărare a organismului împotriva infecţiei. De asemenea, florile de soc previn şi combat excesul de mucus din organism, mai ales de pe căile respiratorii. Se ţin cure de 14 zile, cu o săptămână de pauză, timp în care se administrează câte o linguriţă de pulbere de soc, de 4 ori pe zi. Suplimentar, se aplică pe frunte sau, după caz, pe piept comprese, cât mai calde posibil, cu infuzie combinată de soc (se pune deasupra compresei un bidon cu apă cât de fierbinte putem suporta). Cataplasme, pentru articulaţii O mână de flori mărunţite de soc se lasă timp de 1-2 ore să se înmoaie în apă caldă (40-50 de grade C). Se aplică apoi direct pe locul afectat, acoperindu-se cu o bucăţică de nailon, şi totul se înveleşte cu un material textil gros, de preferinţă din lână. Se lasă să acţioneze vreme de o oră, apoi planta se îndepărtează, iar locul se spală cu apă călduţă. În afara sezonului de culegere a florilor de soc, se poate folosi în acelaşi mod planta uscată sau chiar frunzele proaspete, bine tocate în prealabil. Efect terapeutic: antiinflamator asupra articulaţiilor.

Citeşte şi: Teiul proprietăţi • Teiul plantă medicinală • Ceaiul de tei • Tinctura de tei • Infuzia de tei • Mod de preparare

De asemenea, cataplasmele cu soc, flori sau frunze produc o reacţie de încălzire locală, foarte utilă pentru persoanele care suferă de nevralgii sau la care problemele articulare se declanşează prin expunerea la curenţi de aer, frig sau umezeală. În medicina populară românească, cataplasmele cu soc erau folosite şi în bronşite sau pneumonii, încălzirea puternică şi sudoraţia pe care o provocau declanşând – se pare – o reacţie imunitară foarte puternică. Dincolo de consideraţiile ştiinţifice, cataplasmele cu soc erau printre cele mai puternice şi eficiente leacuri folosite în infecţiile respiratorii acute, înaintea descoperirii antibioticelor de sinteză. Ulei de flori de soc, pentru piele Se pun într-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de flori de soc, peste care se adaugă jumătate de litru de ulei de măsline sau de sâmburi de struguri. Se închide borcanul ermetic, se lasă florile să macereze la soare vreme de două săptămâni, după care lichidul se filtrează, iar preparatul rezultat se pune într-o sticlă închisă la culoare.

Citește și: Cozile de cireşe – cele mai eficiente diuretice naturale

De regulă, se foloseşte ca soluţie de masaj, pentru persoanele cu pielea uscată. Efect terapeutic: hrăneşte şi reface troficitatea normală a pielii cu tendinţă de uscare. Ungerea tegumentelor cu acest ulei se face în perioadele cu vânt şi aer uscat, dar şi în timpul perioadelor reci. Cel mai bine este să se facă un masaj pe tot corpul cu ulei de flori de soc, imediat după duş sau baie. În perioadele menţionate, când pielea este mai sensibilă, ideal ar fi ca acest tratament să se facă o dată la 7 zile. Pielea îmbătrânită prematur se tratează de asemenea cu masaj cu ulei de soc. Se recomandă în mod special pentru pielea de pe picioare şi de pe mâini, care are cele mai puternice tendinţe de uscare şi de formare a unor straturi rugoase. Pentru tratarea arsurilor solare, se întinde pe piele uleiul de flori de soc, care are efecte calmante şi ajută la refacerea tegumentelor. Anumite studii de laborator arată o acţiune anti-mutagenă a socului, care ar ajuta la prevenirea cancerului de piele, după expunerea excesivă la radiaţiile solare.

Precauţii şi contraindicaţii Florile de soc, la fel ca toate produsele pe bază de soc, se vor administra cu prudenţă pe perioada sarcinii şi a alăptării. De asemenea, administrarea socului se va face sub supraveghere medicală în cazul persoanelor care iau laxative şi diuretice de sinteză. În general, persoanele cu predispoziţie alergică vor lua la început doze mici de soc, iar în cazul în care apar iritaţii pe piele, dificultăţi în respiraţie, curgerea nasului sau a ochilor, administrarea acestei plante se va întrerupe. Aceeaşi măsură va fi luată în cazul persoanelor cu sensibilitate digestivă, dacă apar simptome cum ar fi diareea, crampele abdominale, greaţa. Copiilor sub 12 ani li se vor administra cu prudenţă, în doze reduse de 2-4 ori, produse pe bază de flori de soc, întrerupându-se tratamentul dacă apare unul din simptomele sus-menţionate.

Email: stiri@ziarulunirea.ro
Tel: 0258.811.419

Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Acceptă Mai mult...