Video | „Orașul bogat în aur” de la Apulum își dezvăluie secretele: La Alba Iulia, descoperiri arheologice care pot rescrie istoria Daciei romane

„Orașul bogat în aur” de la Apulum își dezvăluie secretele: La Alba Iulia, descoperiri arheologice care pot rescrie istoria Daciei romane

Arheologii de la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia au continuat, în 2026, săpăturile pe terenul din cartierul Partoș, unde, în urmă cu aproape 2.000 de ani, a existat orașul roman Colonia Aurelia Apulensis, una dintre cele mai importante și mai bogate așezări urbane din Dacia romană.

Zona respectivă era destinată construirii unei autobaze pentru transportul urban de călători, însă, în urma descoperirilor realizate, s-a renunțat la proiect în această parte a orașului.

În 2026, cercetările au avut loc pe o suprafață de circa 1.000 de metri pătrați, care se adaugă celor 5.000 de metri pătrați cercetați anul trecut.

Potrivit arheologului Radu Ota, coordonatorul lucrărilor de cercetare, au fost descoperite drumuri (străzi) romane, piațete, ziduri și obiecte cu inscripții.

Cercetarea de aici este cea mai amplă investigație urbană romană realizată până acum la Apulum, denumirea romană a orașului Alba Iulia. Noile descoperiri aduc informații despre ultimele decenii de stăpânire romană în Dacia și pot rescrie parțial istoria orașului.

Arheologii au dezvelit în acest an clădiri, mai ales din secolul al III-lea, precum și străzi, intersecții și artere pavate cu dale de gresie de bună calitate. Dalele au fost amplasate mai ales după ce așezarea a primit statutul de colonie, în timpul împăratului Commodus, adică după anul 180.

Pe teren se pot observa mai multe etape de construcție. Romanii resistematizau orașele, demolau uneori clădirile mai vechi și reconstruiau. Orașele erau organizate în cvartale, formate din străzi paralele care se intersectau. Arheologul a precizat că și orașele americane sunt construite astfel și astăzi, după un model preluat de romani din Grecia Antică.

Printre descoperirile din acest an se numără o statuetă votivă a zeului Esculap, care poate fi legată de faptul că, foarte aproape de locul săpăturilor, exista un Asclepieion, adică un templu-spital unde oamenii veneau pentru tratament.

Coloniști aduși din tot Imperiul Roman

Inscripțiile atestă cazul unui veteran al Legiunii a V-a Macedonica, care și-a recăpătat vederea, precum și numele unor medici, printre care Septimius Asclepius Hermes și Titus Attius Divictus.

„Sunt foarte multe informații care ne arată viața strămoșilor noștri acum 1.700-1.800 de ani. Orașul s-a format prin colonizare, iar coloniștii au fost aduși de Traian și de statul roman, după cucerirea regatului lui Decebal și înființarea provinciei Dacia. Veneau din zona Siriei și a Turciei de azi, din nordul Africii, Egipt, Libia și Mauritania, dar și din Spania și Galia. Sunt atestați de inscripții și au venit datorită potențialului de afaceri pe care îl aveau aceste locuri”, spune arheologul de la Muzeul Unirii.

Potrivit acestuia, orașul a pornit ca o așezare semirurală de coloniști. A primit statutul de municipiu în timpul împăratului Marcus Aurelius și pe cel de colonie în timpul lui Commodus.

O inscripție din anii 252-253, perioadă de criză profundă a Imperiului, îl numește Chrysopolis, adică „oraș bogat în aur”, ceea ce confirmă statutul urban înalt al așezării.

„Descoperirile de aici rescriu și chiar adaugă la istoria orașului Apulum. Sunt deja informații cu privire la ceea ce s-a întâmplat în această provincie în ultimele două-trei decenii. Noi avem, de exemplu, o monedă de la Aemilianus, care este un uzurpator din anul 253, care a domnit două luni. Este foarte rar să găsești o asemenea monedă. Avem monede și de la Filip Arabul, acestea se găsesc mult mai des, dar sunt situații care îți explică circulația monetară. Dacă statul roman mai furniza monedă în provincie, asta îți arată dacă încă mai aveai aici autorități, pentru că era deja o criză. Conform datelor pe care le avem din acest an, dar și de anul trecut, din ceea ce am descoperit aici, putem spune că s-a locuit în mod sigur în anii și după anul 253, spre 260”, a mai declarat Radu Ota.

Parc arheologic și propunere pentru lista UNESCO

Arheologii speră ca, în câțiva ani, Muzeul Național al Unirii și Consiliul Județean Alba, împreună cu alți parteneri care se vor alătura proiectului, să creeze un parc arheologic.

Vestigiile ar urma să fie protejate și restaurate, iar un spațiu muzeal ar expune monedele, ceramica și inscripțiile descoperite. Ar putea exista și un lapidarium, adică un spațiu destinat expunerii și restaurării monumentelor de piatră.

Parcul ar putea deveni un loc de educație muzeală, unde elevii, tinerii și familiile să se apropie de istorie.

Arheologul a spus că patrimoniul nu are prea mulți prieteni în România și este adesea distrus, inclusiv în cazul clădirilor istorice.

„Aici este ceva deosebit și este o ocazie extraordinară pentru toată lumea și pentru noi, cercetătorii, să înțelegem foarte bine ce s-a întâmplat în perioada romană și după, dar și pentru comunitate, pentru a se bucura de aceste vestigii, care sunt absolut impresionante.

La sfârșitul fiecărei campanii arheologice, noi vom proteja aceste vestigii prin acoperirea cu folie geotextilă, cu nisip, cu pământ, pentru a le proteja de intemperiile iernii.

Aceste vestigii sunt bunuri de valoare universală și inestimabilă și sunt o dovadă a păstrării valorilor și conștiinței noastre”, a mai afirmat acesta.

Radu Ota spune că, la un moment dat, se va întocmi un dosar pentru includerea orașului Colonia Aurelia Apulensis în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News