Cântecul Zmarandei

„La hora ce duce spre vale / Vin fete ce nu-s pe pământ / Frumoasă e una din care / Frumoasă cum nu se mai poate / Şi toate frumoase mai sunt. // Zmaranda e cea mai frumoasă / Din satu de peste izlaz / O cheamă flăcăi din casă / La horă să vină să iasă / Măcar o frântură de ceas. // E limpede vorba şi clară / Frumoasă ca slova de sus / Şi lumea-i atâta de mare / Că nu ştiu Măndica ce n-are / Poveste ce nu s-a mai spus. // Şi câţi n-au voit s-o fure / S-o farmece fără habar / Dar frică le e de secure / Că-i fata lui badea pădure / Novacul de peste sobar / Gagica unui fost pădurar. // Când vine la horă fetica / Se stinge şi pară şi foc / Şi cine-a văzut-o pe Mandica / Îl cearcă necaz de nimica / Şi pleacă mâhnit de la joc. // Şi seara se lasă agale // Şi pleacă flăcăii spre vale / Cu ochii privind spre Mandica / Decât mergând către casă / În suflet cu inima arsă. // Căci dragostea-i atâta de mare / Căci nu ştiu Măndica ce are / De l-au vrăjit aşa tare / Legată de-un singur băiat / Al ei urzitul V. Tat / Cu care s-a şi măritat // Legatu-s-au pe-o viaţă la greu şi frumos / În satul natal Ciugudul de Jos / Peste şaizeci, de ani de convieţuire / Şi-n toată viaţa lor bucurie, fericire / Două nunţi de argint şi de aur / Cel mai frumos dar de la Dumnezeu Tezaur / Şi-aceasta-i povestea Măndicăi de azi / La hora feticăi de peste islaz / Cu cinstea-i curată şi roşu-n obraz. (Această poezie rămâie amintire la nepoţi, strănepoţi de la Tat Virgil, bunic în vârstă de 88 de ani din satul Ciugudul de Jos, veteran de la război 1941-1945, Munţii Tatra)

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News