Bâtă ciobănească din colecția Karl Haldenwang (1863-1939), exponatul lunii iulie 2025, la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș

Bâtă ciobănească din colecția Karl Haldenwang (1863-1939), exponatul lunii iulie 2025, la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș

Ne aflăm în plin sezon pastoral, când oile pasc pe pășunile alpine, aşa că Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş a desemnat ca exponat al lunii iulie o bâtă ciobănească din zona Brașovului.

Bâta este confecționată din lemn de frasin, are lungimea de 121 cm şi în partea superioară este prevăzută cu o măciulie de 7 cm înălțime, al cărei diametru maxim este de 5 cm. Pe bâta propriu-zisă, care are diametrul de 3,5cm, la 6 cm sub măciulie începe o zonă decorată cu registre succesive de benzi orizontale şi verticale încrestate cu motive geometrice: linii în zig-zag, „dinți de lup”, pătrate, triunghiuri şi X-uri.

Motivele încrestate sunt încrustate cu negru, cel mai probabil realizat dintr-un amestec de cărbune din vatră şi seu de oaie, aşa după cum era obiceiul ciobanilor să facă, pentru a scoate în evidență dantelăria de motive cu care își decorau bâtele.

Deși este considerată un obiect simplu, dacă analizăm bâta prin funcționalitatea ei, vom realiza cât de complex este de fapt acest accesoriu indispensabil al ciobanului. Ea servește ca sprijin la urcuș şi coborâș, deci este un mijloc de locomoție, fiind totodată şi o unealtă de apărare față de animalele sălbatice, câini şi oameni, deci, o armă.

Atunci când ciobanul se sprijină în bâtă moțăind, adică aşa cum spun ei „doarme în băț”, ea devine un mijloc de odihnă, iar când este folosită pentru a căra traista sau gluga, este un mijloc de transport. Tot bâta îi ocupă timpul atunci când o „încrâşteşte”, deci este un mijloc de distracție şi îi încântă ochiul când este meșteșugit decorată, devenind astfel și un mijloc de exprimare artistică.

Bâta îi dă încredere şi îi alungă teama atunci când o are aproape, căpătând astfel o funcție morală şi îi satisface orgoliul când este admirată de alții, îndeplinind astfel și o funcție socială. Bâta servește uneori drept răboj pentru a ține anumite socoteli, sau ca metru, devenind astfel unitate de măsură. Îndeplinind atâtea funcții nu este de mirare faptul că ciobanii afirmă că: „cânele şi bâta nu se pot plăti”!

Bâta desemnată exponat al lunii iulie la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş, face parte din colecția lui Karl Haldenwang (1863-1939) şi a fost achiziționată de acesta din zona Brașovului, la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Colecționar de obiecte etnografice, istorice şi arheolog autodidact, Karl Haldenwang s-a născut la Sebeş în anul 1863 în familia dogarului şi comerciantului de vinuri Michael Haldenwang (1836-1880). După terminarea studiilor la Gimnaziul Evanghelic din Sebeş se ocupă, la fel ca şi tatăl său, de comerț, inițial la Sebeș, iar apoi la Brașov, ca angajat la firma Kamner & Jekelius.

În perioada petrecută la Brașov își mărește colecția prin achiziționarea de noi obiecte, printre care şi bâta ciobănească desemnată exponat al lunii şi, împreună cu Julius Teutsch, întreprinde cercetări arheologice în așezarea de la Schneckenberg (Dealul Melcilor).

Între 1901 și 1926 a locuit la Sighișoara unde a condus filiala locală a Kamner & Jekelius, iar după pensionare, a revenit la Sebeș, unde a murit în luna ianuarie 1939. Pasionat colecționar de obiecte arheologice şi etnografice, membru al „Verein für Siebenbürgische Landeskunde” şi al Asociației „Sebastian Hann” a contribuit la îmbogățirea colecțiilor muzeelor din Sighișoara, Alba Iulia şi Sebeş, instituții în care au ajuns părți din colecția sa.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI