Alimente la preţuri europene, salarii de lumea a treia!

– Domnule consilier judeţean Ioan Florea, românii, pe lângă multele probleme pe care le au în prezent se confruntă şi cu o permanentă scumpire a alimentelor de bază. Ce părere aveţi despre această ofensivă a preţurilor?
– Dacă ar fi să ne referim la scumpiri asistăm de fapt la o ofensivă a preţurilor nu numai la mâncare, ci şi la toate utilităţile (apă, căldură, curent, gaz etc.). Scumpirile sunt o problemă căreia românii cu greu îi fac faţă, mai ales în situaţia în care veniturile lor nu cresc. Scumpirea mâncării a dus la o pondere în totalul cheltuielilor de peste 60% din salariu, un lucru nefiresc şi care de fapt arată în ce sărăcie trăim.
– Care credeţi că sunt principalele cauze ale scumpirii alimentelor?
– Cauzele sunt mai multe, aş aminti doar câteva: lipsa unor politici agrare coerente şi eficiente de creştere a producţiei agricole româneşti. Aproape 80 la sută din alimentele pe care le pune românul pe masă provin din alte ţări. Dacă am importa produse exotice (banane, lămâi, portocale) care nu se fac la noi n-ar fi o problemă. Din păcate, noi importăm produse la care mai demult eram campioni, cum ar fi de exemplu legumele (morcovi, cartofi, salată, usturoi, ceapă şi altele) care se pot cultiva şi la noi. Prin politici eronate am reuşit să ne distrugem efectivele de animale de tradiţie pentru români – bovine, porcine, ovine. Creşterea păsărilor a mai rezistat şi s-a dezvoltat, dar lipsa subvenţiilor şi importurile necontrolate prevestesc un viitor sumbru. Conceptul de securitate alimentară este complet uitat. Fiecare entitate administrativă ar trebui să aibă propria politică de dezvoltare a acestui sector care poate genera noi locuri de muncă. Din păcate, la noi, ca la nimeni, fermele de animale – în special din lipsa subvenţiilor şi din pricina importurilor necontrolate se închid pe capete, iar cele care lucrează pământul o duc tot mai greu. Este mare nevoie de dezvoltare a unor depozite de legume – fructe, precum şi a unor unităţi de prelucrare a acestor produse. Prin sprijinirea unor astfel de investiţii se poate câştiga pe două planuri – creşterea producţiei locale şi implicit crearea de locuri de muncă.
– Şi totuşi, domnule consilier, ce credeţi că ar trebui făcut?
– Cred că la Ministerul Agriculturii ar trebui promovată o politică agrară clară, fără gargară, în care priorităţile să aibă în vedere speciile de animale care trebuie dezvoltate şi structura de cereale şi legume pe care vrem să ne axăm. Acestea să fie subvenţionate cu prioritate şi după aceea, dacă mai avem bani, să ne ocupăm şi de busuioc, muştar sau alte mofturi culinare.
Politica alimentară trebuie să o facă producătorii români şi nu importatorii, care speculând variaţiile de curs valutar umplu ţara cu alimente de proastă calitate. Angrosiştii importatori, prin politica lor, pun practic lacăt firmelor producătoare de hrană din România. Eliminarea, pe cât posibil, a evaziunii fiscale, în special în sectorul comercializării mărfurilor din afara ţării este o altă prioritate. Fără subvenţionarea principalelor sectoare din agricutură la un nivel apropiat de cel din UE nu se poate faţă concurenţei externe.
– Domnule Florea, credeţi că autorităţile locale, consiliile judeţene, ar putea stimula producţia locală de alimente?
– Da. Consiliul judeţean poate organiza, prin aparatul propriu sau prin instituţiile cu profil agricol ce le are în subordine, acţiuni de promovare a produselor româneşti, mai ales locale. Noi în Alba avem prea puţine produse alimentare care să fie un brand al judeţului. Consiliul Judeţean Alba poate sprijini consiliile locale în vederea reducerii suprafeţelor nelucrate, poate institui parteneriate cu administratorii din Europa pentru promovarea produselor româneşti sau chiar poate sprijini dezvoltarea unor ferme cu capital mixt. Autorităţile locale trebuie să fie mereu preocupate ca cetăţenii să consume mâncare românească, de calitate şi la preţuri potrivite pentru salariile noastre. Fiecare tonă de produse alimentare importată înseamnă locuri de muncă în afara ţării, nu la noi, mai mult, duce la dispariţia locurilor de muncă din ţara noastră. (A.D.T.)