Symposium

Aflat marţi la un simpozion organizat de Institutul de Studii Populare pentru discutarea unor teme privind necesitatea unor noi politici publice şi continuarea reformei statului, la care au participat numeroşi membri ai guvernului în frunte cu Emil Boc, preşedintele Traian Băsescu a lansat în dezbaterea analiştilor şi a publicului care mai are încă răbdarea şi stomacul necesar studierii implicaţiilor sociale o nouă idee: finanţarea exclusiv de la bugetul de stat a candidaţilor la toate funcţiile alese din statul român. Un calcul sumar şi nediscriminatoriu plecând de la numărul candidaţilor din anul 2008 şi suma propusă de preşedinte, 50.000 de lei, a dat suma de circa 4 miliarde de euro, adică un sfert din valoarea „centurii de siguranţă” ale cărei efecte pozitive nu le-am văzut dar pentru care vom plăti şi noi şi urmaşii urmaşilor noştri. În tot acest timp electorilor pensionari continuau să le vină pensiile ciuntite, ba de recalcularea cu cântec (în cazul militarilor în rezervă), ba de contribuţia de 5,5 la sută la asigurările de sănătate. Tot marţi, sindicatele şi patronatele au făcut front comun împotriva ministrului Muncii Ioan Botiş nemulţumiţi şi unii şi alţii de prevederile Codului Muncii, prostestele în benzinării au continuat, iar casele de asigurări de sănătate au fost înconjurate de numărul mare al celor cărora noul şi costisitorul sistem informatic nu le-a uşurat viaţa, ba dimpotrivă. Dacă adăugăm la asta dorinţa preşedintelui de a impozita orice venit observăm că există o foarte mare diferenţă între discuţiile de simpozion şi realitate.
E adevărat că sistemul de pensii nu se poate susţine şi este nevoie de alocări de la bugetul de stat. Este tot atât de adevărat că pensionarii şi-au primit drepturile în baza unor legi, ei au avut un contract cu statul şi pensia este considerată proprietate. Nu este cazul României! Este corect ca luând din banii pensionarilor să se gândească cineva să-i folosească pentru dezmăţul electoral? Pentru că este, ne place sau nu, vorba despre un dezmăţ. Suntem de acord că trebuie făcut un control serios al banilor cheltuiţi în campaniile electorale, chiar ne dorim un astfel de control serios, dar de aici până la aruncarea tuturor acestor cheltuieli consistente în cârca contribuabilului… e cale lungă. Oricât de generoasă este ideea, deocamdată e bună doar de simpozion.
Am putea comenta în acelaşi registru şi marile investiţii anunţate de guvern. Nu negăm că ele sunt necesare. Justifică însă necesitatea lor ciuntirea pensiilor, a alocaţiilor pentru mame, a indemnizaţiilor persoanelor cu handicap, a burselor, a ajutoarelor de şomaj sau a celorlalte forme de sprijin, ori sărăcia din sistemul sanitar? Apropo, este mai necesară construirea a zeci de săli polivalente decât modernizarea spitalelor? Spre deosebire de temele recent lansate pe piaţă, aceasta din urmă este o dezbatere necesară, nu una de simpozion.
Vă veţi întreba poate de ce fac diferenţa între temele de simpozion şi temele urgente ale vieţii noastre. Pentru că nu am văzut încă un simpozion serios pe aceste subiecte. Şi participanţii la simpozioane sunt diferiţi de majoritatea cetăţenilor. Sunt persoane „de decizie”, cu un statut material şi social superior cărora lipsindu-le experienţele negative le lipseşte şi înţelegerea durerii celor mulţi. Ei pot deci să teoretizeze eliberaţi de constrângerile sărăciei şi nedreptăţii. Pentru ei întreaga existenţă este ceea ce vechii greci numeau „symposium”, adică o petrecere cu mâncare şi băutură la care se poartă discuţii pe diverse teme.
Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI