Sunt ai noştri, îi iubim cu bune şi rele…

Sunt dezordonaţi, neatenţi la ce le spunem, uită sau se fac că uită când îi rugăm să facă ceva şi aşa mai departe. Sunt bărbaţii de lângă noi, partenerii de zi cu zi, dar cu toate astea îi iubim şi aşa… sunt ai noştri! Care ar fi unele dintre lucrurile care ne enervează la ei? Iată câteva exemple:
Pe unde te uiţi dai numai de lucrurile lor, nimic nu e unde ar trebui să fie – Aparatele, gadgeturile, cablurile sunt mereu la vedere, aruncate undeva printre lucrurile tale! Când cauţi ceva ce e al tău, un telefon, o trusă cu farduri dai de consola de jocuri, căştile, aparatul de tuns, trusele cu scule…
Prosoapele ude rămân prosoape ude – Merge la baie, face duş, se şterge şi lasă prosopul ud fie mototolit undeva prin baie, fie în dormitor, pe pat. Oare nu ştie că prosopul ţinut umed se îmbâcseşte şi cu greu poţi, dacă mai poţi, să îl „repari”? De mii de ori le spunem asta, dar degeaba…
Aud doar ce vor ei şi când vor – Dacă îi spui să ducă gunoiul nu aude, dar dacă îi ceri să faceţi „prostioare” e gol puşcă într-un minut! Nu aude nici când îi rugăm să dea cu aspiratorul prin casă sau să scoată rufele din maşina de spălat. Practic aud selectiv, doar atunci când ce le spunem le convine.
Are chef de amor când nici nu te aştepţi şi mai mult nu ai niciun chef de aşa ceva – După o zi în care şeful ţi-a dat sarcini peste sarcini şi eşti sătulă de muncă ajungi acasă şi ce găseşti? Chiuveta plină cu vase murdare şi haine împrăştiate peste tot… El e bine merci, stă relaxat şi te aşteaptă pentru că are chef de „zbenguială”. Te ia în braţe şi te sărută. De ce nu ai face sex? Pentru că eşti obosită, ruptă de foame, pentru că vrei să te aşezi pe fotoliu şi să te relaxezi măcar 10 minute! E chiar atât de greu de înţeles!?
Ne întreabă de lucrurile lor pe care nu mai ştiu pe unde le-au pus când noi nici măcar nu ştim cum arată! – „Unde mi-ai pus şurubelniţa electrică?” Poftim??? Sau unde îmi sunt ciorapii, revista cu maşini, căştile… Că ne întreabă e una, dar când ne mai şi acuză că noi „le-am pus bine” ne vine să…. Of Doamne!
Uită de vasele lăsate la înmuiat – Este rândul lui să spele vasele. Le spală, le clăteşte şi ajunge la oalele cu mâncăruri lipite care se curaţă destul de greu. Drept urmare le lasă la înmuiat, lucru bun de altfel. Însă ei uită de ele sau se fac că uită şi le spală abia când îi „tragem noi de mânecă”.
În urma lor găseşti firimituri peste tot prin casă – Parcă ar vrea să ne arate drumul spre ei… De ce li se pare atât de greu să folosească o farfurie când mănâncă de exemplu un sandwich şi să nu se plimbe cu el prin toată casa? Habar nu am!
Sunt precum copiii când se îmbolnăvesc sau mai rău – O banală răceală şi pentru noi începe calvarul! Siropul nu e bun, are nevoie să fie servit la pat, să îi pregăteşti supa, să stai lângă el, să îi faci toate poftele şi să îl asculţi… Când suntem noi bolnave cine are grijă de noi şi de casă? Tot noi!
Duce coşul şi nu pune un alt sac menajer – După ce ne rugăm de zeci de ori să ducă gunoiul o fac dar uită să pună un alt sac menajer. Faptul că a pierdut câteva minute din meciul de fotbal şi s-a deplasat i se pare prea mult…

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News