Fostul secretar de stat  în Ministerul Educaţiei Oana Badea condamnă noua structură a anului şcolar şi consideră posibilitatea de acordare a unei săptămâni libere, de la 1 mai până după Paşte, drept un joc de imagine făcut de premierul Victor Ponta.

„Parcă văd tabloul: ședință de guvern, premierul copleșit de preocupare, oportunități de imagine pentru jurnaliști, declarația pătrunsă de înțelepciune. Nimic mai mult decât goană după imagine.

În octombrie 2012, doamnei ministru Ecaterina Andronescu i se atrăgea atenția că modificarea structurii anului școlar și diminuarea cu o săptămână a vacanței de primăvară creează dezechilibru între perioadele de învățare și cele de vacanță și îi dezavantajează pe cei mai buni dintre elevi, participanții la olimpiadele naționale.

Structura inițială a anului școlar 2012/2013 propunea următorul model: 15 săptămâni școală – 3 săptămâni vacanță – 12 săptămâni școală – 2 săptămâni vacanță – 9 săptămâni școală – vacanța de vară. Tradiția suprapunerii vacanței de primăvară cu sărbătorile pascale a fost imposibil de realizat în 2013 din motive obiective deci se impunea o rezolvare și pentru acest aspect. Nu voi fi ipocrită și voi recunoaște că și această structură a primit destule critici la momentul aprobării sale.

Deși public s-a oferit o soluție pentru a îndrepta situația creată prin modificarea structurii anului școlar, Ecaterina Andronescu nu a luat nicio decizie. Pentru exactitate, redau justificarea precum și soluția înaintată  ministrului Andronescu:

„ (…) până în acest moment nu este precizată modalitatea în care se va organiza sistemul de învățământ preuniversitar în perioada sărbătorilor pascale, acest an școlar având particularitatea dispersiei în timp a datelor (exemplu: 5 mai și 31 martie). Argumentele soluției propuse de noi sunt: cadrele didactice pot planifica  parcurgerea materiei de la început în cunoștință de cauză; părinții, cunoscând din timp programul copiilor, îl pot armoniza cu propriul program și nu în ultimul rând, sectorul turistic poate adapta și oferi celor interesați pachete de vacanță specifice perioadei.

În urma discuțiilor purtate cu elevi, părinți și cadre didactice, soluția de principiu identificată de noi, pe care o înaintăm ministerului și pe care credem că ar trebui să o adoptați în beneficiul tuturor, presupune acordarea, pe lângă zilele libere existente deja în mod tradițional (prima și a doua zi de Paște), a încă două zile libere. Spre exemplu, perioada premergătoare zilei de 5 mai are conform ordinului dumneavoastră următoare structură: miercuri, 1 Mai – zi liberă, joi și vineri zile de școală. Noi propunem pentru zilele de 2 și 3 mai statutul de zile libere, în așa fel încât perioada cuprinsă între 30 aprilie și 7 mai să fie integral liberă.”

Citind recent că Agenția Națională a Agențiilor de Turism și Asociația Litoral – Delta Dunării au solicitat Guvernului României, premierului însuși ca zilele de 2 și 3 mai să fie zile libere la nivel național mi-am dat seama că există riscul ca sistemul de învățământ să fie tratat la pachet deși are particularitățile sale. Totodată am înțeles a nu știu câta oară că pentru unii decidenți argumentele financiare le bat la scor pe cele raționale. Foșnetul potențialilor bani stârnește decizia!

Mai contează oare o amărâtă de vacanță în conformitate cu specificul domeniului educațional, raportul efort/ efect în învățare sau egalitatea de tratament între confesiuni? Nici vorbă. Contează să creăm imaginea că premierul însuși se luptă precum eroul din poveste spre a smulge din ghearele balaurului încă 2 zile libere. Asta da sarcină pentru un premier!

Actualul ministru poate îndrepta lucrurile chiar de mâine. Poate emite din motive întemeiate un simplu ordin pentru sistemul pe care vremelnic îl păstorește. Pentru un ordin de ministru ai nevoie de voință și putință. Zilele de 2 și 3 mai 2013 pot deveni libere iar recuperarea acestora se poată face în mod intensiv sau cum se decide, în avans. Și asta pentru că vacanța de primăvară a fost făcută varză de doamna Andronescu și nu pentru că turismului îi e mai bine.

Ministrul Pricopie mai are încă timp să ofere tratament egal celor care sărbătoresc Paștele la finele lui martie. Cu siguranță propunerea ar obține acordul sindicatelor, reprezentanților părinților și al elevilor fără prea mare efort. Rămâne de văzut dacă pentru ministrul Pricopie domeniul pe care îl conduce contează prin specificul său aparte. Punctual, nu există decât două variante: ori își asumă un ordin, ori acceptă soluția prin ricoșeu.

Înțeleg că domnului ministru Pricopie nu-i place haosul. Foarte bine pentru început! Însă nu în a face declarații constă provocarea ci în a nu păstori haosul. Câteva gânduri ale dascălilor exprimate la momentul în care Ecaterina Andronescu a emis ordinul de modificare a structurii anului școlar îi vor fi de ajutor:

„ S-a gândit cineva la copiii care în „săptămâna altfel” merg la olimpiadele naționale? După atâta efort îi așteaptă cinci zile de vacanță și-apoi două luni și jumătate de școală…”

„ (…) o singură săptămână de vacanță?! (…) Apoi, un semestru care se întinde pe o perioada de peste 5 luni, aproape fără pauza – o săptămână de vacanță nu înseamnă mare lucru, nici pentru profesori, nici pentru elevi – pare de necrezut!

„ Structura a fost făcută la derută „pe genunchi” vor veni precizări mult mai târziu ….”

„ Au făcut atâtea zile libere cu diferite ocazii nu prea importante și această Sărbătoare de Paște nu merită?? Rușine….”

„ M-am lămurit: fiecare ministru vrea să „rămână în istorie” pentru ceva și, nu poate cu esența, încearcă cu aparența.”

„ Și totuși, până la urmă, care e structura anului școlar 2012-2013, cu 35 sau 36 săptămâni de școală?!!”

Câteva detalii pentru lămurirea elementelor care determină structura anului școlar ar putea fi utile celor interesați. Trecerea de la trimestre la semestre s-a realizat în 1998. Și totuși, organizarea pe semestre avea încă, în 2011, mai puțini susținători în sistem decât structura pe trimestre. Discuția cu privire la prima și ultima zi de școală rămâne mereu în coadă de pește. Pentru că am trecut de la 6 la 5 zile de școală pe săptămână și am dobândit 12 zile libere prin lege, multe cu efect în timpul săptămânii, păstrarea intervalului 15 septembrie –15 iunie nu mai este viabilă. Am fi țara cu cele mai puține zile de școală între statele europene. Și ce dacă, ar fi tentați să spună unii. Personal, nu aș fi de acord cu aceștia. Păstrarea vacanțelor de 2 și 3 săptămâni presupune fie să începi mai repede în septembrie fie să termini mai târziu în iunie. Pentru evitarea căldurilor din iunie ar fi de preferat debutul anului școlar mai aproape de 1 septembrie. Așa cum știți perioada 1-15 septembrie e însă mult apreciată de operatorii din turism. Un conflict de interese între domenii. Poate ar trebui tranșat odată și odată. Nu în ultimul rând ar trebui făcută clar demarcația dintre vacanțe ca perioadă de refacere și vacanțele din perioada sărbătorilor religioase. De ce? Pentru că sunt două lucruri diferite iar situația în care ele pot fi suprapuse este una fericită dar nu întotdeauna realizabilă.”