Lăsata secului de carne pentru Postul Sfintelor Paşti

    Lăsată secului de carne pentru Postul Sfintelor Paşti are loc în duminica numită a „înfricoşatei judecăţi” (19 februarie). După această duminică, intrăm în „săptămâna brânzei”, în care consumul de origine animală este oprit până la Sfintele Paşti. Zilele de miercuri şi de vineri din „săptămâna brânzei” au dezlegare la produsele lactate şi la peşte.
De regulă, cuvântul sec, din sintagma „lăsata secului”, este înţeles că fiind sinonim cu uscat, fără grăsime, de post. Însă, la Sfinţii Părinţi, accentul nu cade numai pe mâncare. Secul pe care îl cere postul ortodox este seclum (saeculum), adică lumea împătimită. Omul cel vechi, omul păcătos trebuie să dispară treptat. Primul pas pe această cale este sentimentul unei nespuse căinţe. „De unde voi începe a plânge faptele mele ticăloase?” Aceste cuvinte ce deschid „Canonul Pocăinţei” al lui Andrei Criteanul caracterizează această stare spirituală. „Desfătându-mă în adâncurile păcatului, strig către milostivirea Ta cea fără de margini… dă-mi lacrimi, Hristoase, spre curăţirea inimii de patimi… uşile pocăinţei (metanoia), deschide mie, Dătătorule de Viaţă.” Această idee continuă, cu intensitate mereu crescândă, în cântările Bisericii şi în rugăciunile liturgice, în special în perioada Postului Mare. Însă, ceea ce se cere nu este doar plângerea răutăţilor personale, ci „o luptă nevăzută” împotriva gândurilor rele şi păcătoase.
Sfinţii Părinţi au atras atenţia că postul înţeles doar ca efort alimentar nu are nici o valoare: „De mâncare postind, suflete al meu, dar de pofte necurăţindu-te, în deşert te lauzi cu nemâncarea… Ca un mincinos vei fi urât de Dumnezeu şi demonilor celor răi te vei asemăna, căci nici ei nu mănâncă pururea…”.
De multe ori ne este dat să auzim că nu postul alimentar este important, ci cel spiritual. Însă, nu este aşa. Ambele forme sunt importante. De vreme ce Sfinţii Părinţi au rânduit să ne înfrânăm de la anumite bucate pentru o vreme, au făcut-o cu bună ştiinţă. Credinciosul nu trebuie să se mulţumească cu jumătăţi de măsură. Nu cu o parte din el trebuie să-L întâmpine pe Hristos, ci cu întreaga sa natură: trup şi suflet.
Menţionăm că Postul Sfintelor Paşti este aşezat în cinstea Patimilor Domnului şi ne aminteşte de postul de patruzeci de zile al Mântuitorului în pustie, înainte de a ieşi în lume pentru propovăduirea Evangheliei (Matei 4, 2 şi Luca 4, 2).

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---