29 octombrie 2026: 151 de ani de la nașterea Reginei Maria a României. Povestea suveranei care a devenit un simbol al Marii Uniri

29 octombrie 2026: 151 de ani de la nașterea Reginei Maria a României. Povestea suveranei care a devenit un simbol al Marii Uniri

Joi, 29 octombrie 2026 se împlinesc 151 de ani de la nașterea Reginei Maria a României, una dintre personalitățile marcante ale istoriei naționale. Născută în Marea Britanie, nepoată a Reginei Victoria și a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei, Maria și-a legat destinul de România, remarcându-se prin implicarea în timpul Primului Război Mondial, activitatea diplomatică, preocupările culturale și contribuția sa la afirmarea României Mari.

O prințesă europeană care și-a legat destinul de România

Regina Maria s-a născut la 29 octombrie 1875, la Eastwell Park, în comitatul Kent din Anglia, primind la naștere numele Maria Alexandra Victoria. A fost fiica principelui Alfred, duce de Edinburgh, și a marii ducese Maria Alexandrovna a Rusiei. Prin familia sa, avea legături directe cu două dintre marile dinastii europene ale secolului al XIX-lea.

În 1893, la vârsta de 17 ani, s-a căsătorit cu principele moștenitor Ferdinand al României și a venit să trăiască în țara care avea să-i devină patrie. Cuplul a avut șase copii. Adaptarea la noul mediu nu a însemnat doar asumarea îndatoririlor de la curtea regală, ci și apropierea treptată de cultura, tradițiile și oamenii României.

Personalitatea sa, preocupările artistice și implicarea în acțiuni de binefacere au făcut-o cunoscută în viața publică românească încă din anii de dinaintea urcării pe tron.

Regina-soldat și sprijinul acordat răniților în Primul Război Mondial

Unul dintre cele mai importante capitole ale vieții Reginei Maria a fost cel al Primului Război Mondial. După ce Ferdinand a devenit rege, în 1914, România a traversat o perioadă de neutralitate, urmată de intrarea în război, în 1916, de partea Antantei.

Maria a susținut orientarea României către Antantă și a participat activ la efortul de război. S-a implicat în organizarea sprijinului medical, în aprovizionarea spitalelor și în ajutorarea militarilor răniți. A vizitat spitale de campanie și unități medicale, inclusiv în timpul refugiului familiei regale la Iași, după ocuparea Bucureștiului de către trupele Puterilor Centrale.

În condițiile dificile ale anilor 1916–1917, prezența sa în spitale, apropierea de soldați și activitatea de sprijinire a celor bolnavi i-au adus supranumele de „Mama răniților” și „Regina-soldat”. Imaginea suveranei în uniforma albă de soră medicală a Crucii Roșii a rămas una dintre reprezentările emblematice ale implicării sale în război.

Un rol important în afirmarea României Mari

După încheierea războiului și realizarea Marii Uniri din 1918, Regina Maria a devenit una dintre figurile reprezentative ale României în plan internațional. A susținut cauza românească și a contribuit la promovarea intereselor țării într-o perioadă în care noile realități teritoriale aveau nevoie de recunoaștere diplomatică.

În 1919, regele Ferdinand și regina Maria au întreprins un amplu turneu în Transilvania, vizitând mai multe localități, printre care Alba Iulia, Sibiu, Blaj și Cluj. Călătoria a avut o puternică semnificație simbolică, marcând apropierea familiei regale de populația provinciilor unite cu România.

Alba Iulia ocupă un loc aparte în biografia suveranei. La 15 octombrie 1922, în Catedrala Încoronării din oraș, Ferdinand I și Maria au fost încoronați ca suverani ai României Mari. Ceremonia a reprezentat consacrarea simbolică a unității naționale și a oferit reginei un loc distinct în memoria istorică a românilor.

Coroana Reginei Maria, realizată special pentru eveniment din aur și împodobită cu pietre prețioase, a fost concepută într-un stil inspirat de tradiția artistică românească. Suverana a purtat, de asemenea, cu mândrie costumul popular, pe care îl considera o expresie a identității țării sale de adopție.

Scriitoare, pictoriță și susținătoare a culturii

Dincolo de activitatea publică și de rolul său în momentele de criză, Regina Maria a avut preocupări culturale diverse. A pictat, a realizat desene și obiecte decorative și a sprijinit artiștii români. A fost apropiată de gruparea artistică „Tinerimea artistică”, înființată în 1901, și a contribuit la promovarea artelor plastice.

Activitatea sa literară a fost la fel de importantă. A scris în română, engleză și franceză, lăsând în urmă memorii, povestiri și romane. Printre cele mai cunoscute lucrări se numără Povestea vieții mele, o mărturie despre experiențele sale personale și despre evenimentele istorice pe care le-a traversat.

Scrierile sale au valoare atât literară, cât și documentară, oferind informații despre viața familiei regale, societatea românească și experiența războiului. În 1915, a fost aleasă membră de onoare a Academiei Române, o recunoaștere a contribuției sale culturale.

Balcic, Sinaia și ultimii ani ai suveranei

După moartea regelui Ferdinand, în 1927, Regina Maria a continuat să fie o personalitate publică importantă, deși revenirea fiului său Carol al II-lea pe tron, în 1930, a limitat treptat implicarea sa în viața politică.

Un loc special în existența sa l-a ocupat Balcicul, unde și-a amenajat o reședință înconjurată de grădini și a construit capela Stella Maris. Acolo și-a găsit un spațiu de retragere, dedicat naturii, artei și reflecției.

Regina Maria a murit la 18 iulie 1938, la Sinaia. A fost înmormântată la Curtea de Argeș, alături de regele Ferdinand. Conform dorinței sale, inima i-a fost depusă separat, într-o casetă păstrată inițial la capela Stella Maris din Balcic. Istoria relicvei a continuat să fie legată de schimbările teritoriale și politice care au urmat.

sursa: Agerpres

foto: arhivă

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News