// ViewContent // Track key page views (ex: product page, landing page or article) fbq('track', 'ViewContent'); // Search // Track searches on your website (ex. product searches) fbq('track', 'Search');

Istoria mărţişorului şi credinţele populare româneşti: “Sfinte soare , sfinte soare , Dăruiescu-ţi mărţişoare

“Sfinte soare , sfinte soare , Dăruiescu-ţi mărţişoare – Istoria mărţişorului şi credinţele populare româneşti

1 Martie este în calendarul ortodox ziua Evdochiei, o femeie martir, numită şi Dochia. Sărbătoarea este de fapt apriori timpurilor creştine, iar Dochia este un personaj păgân.

Tradiţia mărţişorului este o moştenire de la strămoşii noştrii romani. Cuvântul „mărţişor” are origini latine şi este numele popular al lunii martie. După vechiul calendar roman, 1 Martie era prima zi din an şi se celebra sărbătoarea „Matronalia” la care se desfăşurau serbările lui Marte, zeul forţelor naturii, al primăverii şi al agriculturii.

Citește și: mesaje de 1 martie, mesaje de Mărțișor

La vechii traci, aceleaşi atribute le avea zeul Marsyas Silen, considerat inventatorul fluierului, cultul său fiind legat de glia maternă şi de vegetaţie. Lui îi erau consacrate sărbătorile primăverii, ale florilor şi fecundităţii naturii.

Semnificaţia mărţişorului a rămas aceeaşi de-a lungul timpului: este un simbol al primăverii, al revenirii la viaţă. El ne aduce optimism şi credinţă. Forma acestuia s-a schimbat în timp. La început mărţişorul era simbolizat printr-o monedă. Mai târziu apărea sub forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu înşirate pe o aţă. Acum mărgelele frumos colorate, ceramica şi florile le-au luat locul.

Povestea mărţişorului

Odată soarele cobora într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit dintre oameni, închizându-l într-o temniţă.

Lumea se întristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu.

Dar într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să plece să salveze soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu şi să elibereze soarele. Drumul lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna şi iarna.

A găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri şi rănit, tânărul eliberă Soarele. Acesta se ridică pe cer înveselind şi bucurând lumea.

A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele cald din răni i s-a scurs în zăpadă. Pe când acesta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Până şi ultima picătură de sânge se scurse în zăpada imaculată. Apoi a murit.

De atunci tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul roşu. Ei le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.

O altă legendă legată de mărţişor spune că: umblând cu oile prin pădure şi torcând lâna din furca Baba Dochia a găsit o pară, i-a făcut o „bortă” şi a legat-o cu un fir de aţă, asta se întâmpla într-o zi de 1 Martie şi de atunci s-a extins obiceiul.

Roşu şi alb, femeia şi bărbatul

La originile mărţişorului a stat o monedă de aur sau de argint, după alte surse, la care se ataşa o sfoară făcută din două fire răsucite, una roşie şi alta albă ( sau alb şi negru), ce semnificau lupta vieţii asupra morţii, a sănătăţii împotriva bolii şi care era purtată în general de persoanele sensibile (copii şi fetele tinere). Există credinţa, conform căreia, această amuletă aducea noroc şi fericire.

Culoarea roşie, dată de foc, sânge şi soare, era atribuită vieţii, deci femeii. În schimb, culoarea albă, conferită de limpezimea apelor, de albul norilor era specifică înţelepciunii bărbatului.

De altfel, şnurul mărţişorului exprimă împletirea inseparabilă a celor două principii ca o permanentă mişcare a materiei.

El semnifică schimbul de forţe vitale care dau naştere viului, necurmatul ciclu al naturii. Culorile alb şi roşu au rămas până în zilele noastre ca simbol al sexelor, ele fiind regăsite şi la bradul de nuntă şi înmormântare. Citește și: Obiceiuri, tradiţii şi superstiţii de Mărţişor • Tradiții și obiceiuri românești legate de sărbătoarea Mărțișorului

Date istorice

Răspândit în toate provinciile ţării, mărţişorul este pomenit pentru prima dată de Iordache Golescu.

Folcloristul Simion Florea Marian relatează că în Moldova şi Bucovina mărţişorul constă dintr-o monedă de aur sau de argint legată cu un şnur alb şi roşu la gâtul copiilor.

Era credinţa că portul mărţişorului face ca aceştia să aibă noroc. Fetele îl purtau timp de douăsprezece zile la gât, după care-l prindeau în păr şi-l ţineau astfel până la sosirea berzelor sau până ce înflorea primul pom. După aceea, cu şnurul legau creanga pomului, iar cu banul respectiv îşi cumpărau caş, pentru ca tot anul să le fie faţa frumoasă şi albă.

Simbolul şnurului realizat din cele doua părţi răsucite, una albă şi cealaltă roşie, a fost iniţial folosit de daci înainte ca romanii să-i cucerească. Pe acea vreme şnurul era alcătuit din alte două culori: alb şi negru. Culoarea neagră reprezenta lâna neagră dată de Baba Dochia nurorii sale, şi simboliza întunericul iernii. Partea albă simboliza lumina primăverii. Lâna s-a schimbat, conform legendei, din negru în alb prin sacrificiul fetei. Din această cauză partea roşie din mărţişor reprezintă sângele şi sacrificiul.

În final, primăvara şi mărţişorul vor fi mai puternici decât întunericul cu ajutorul lui Isus Cristos.

„Credinţele” mărţişorului

Mărţişoarele se poartă o perioadă de timp bine determinată, după care se agaţă în copacii care urmează să înflorească. Procesul scoaterii mărţişoarelor a fost legat de practicile de previziune a vremii.

În sud, spre exemplu, oamenii cred că ar trebui să-ţi dai jos mărţişorul doar atunci când vei observa un stol de berze. În alte regiuni acest lucru se întâmpla la vederea unei lebede, existând credinţa că, vei fi tot anul la fel de graţios precum respectiva pasăre.

Fetele nemăritate îşi pun mărţişorul sub o piatră mare şi încearcă să ghicească care le va fi ursitul.

Scoaterea mărţişorului, conform ritualurilor, are un scop bine întemeiat: să marcheze astfel tranziţia dintre sfârşitul iernii şi noul anotimp care începe.

Martenitsa, această amuletă magică, moştenită de la predecesori, este primul semn al venirii primăverii. El simbolizează credinţa fiecăruia că toate vor fi mai bune în anul ce va să vină.

Salvează

Email: stiri@ziarulunirea.ro
Tel: 0258.811.419

loading...

Un răspuns la Istoria mărţişorului şi credinţele populare româneşti: “Sfinte soare , sfinte soare , Dăruiescu-ţi mărţişoare

  1. profa 28.02.2017 la 20:00

    Vaaai, Doamne! Nostri, vostri orice-ar fi se scriu cu un singur i!