Ce ne spun, de fapt, cifrele ștampilate pe ouă: Diferența dintre un produs ecologic, unul „de țară” și unul provenit din fermele cu găini crescute în cuști

Ce ne spun, de fapt, cifrele ștampilate pe ouă: Diferența dintre un produs ecologic, unul „de țară” și unul provenit din fermele cu găini crescute în cuști

La prima vedere, par simple șiruri de cifre și litere, imprimate discret pe coaja ouălor. Puțini consumatori știu însă că acest cod oferă informații importante despre modul în care au fost crescute găinile, țara de proveniență și exploatația în care au fost produse ouăle. Dincolo de preț, ambalaj și mesajele publicitare de pe cutie, primele cifre ștanțate pe fiecare ou pot face diferența între un produs ecologic, unul provenit de la găini crescute în aer liber, unul obținut în hale la sol și unul provenit din exploatații cu găini ținute în cuști.

Sistemul de marcare este reglementat la nivel european și se aplică și în România. Așadar, înainte de a pune ouăle în coșul de cumpărături, merită să știm ce înseamnă codul pe care îl purtăm, de multe ori, fără să-l citim.

Prima cifră indică sistemul de creștere a găinilor

Codul de pe coaja oului începe cu o cifră cuprinsă între 0 și 3. Aceasta este, de fapt, cea mai importantă informație pentru consumatorul interesat de condițiile în care sunt crescute păsările.

Cifra 0 indică ouăle provenite din sistemul de creștere ecologică. Găinile beneficiază de acces la spații exterioare și sunt hrănite conform cerințelor agriculturii ecologice, în condițiile stricte prevăzute de legislația europeană.

Cifra 1 identifică ouăle provenite de la găini crescute în aer liber. Păsările au acces la spații exterioare, unde se pot deplasa și manifesta comportamente naturale. Diferența față de sistemul ecologic constă în principal în respectarea sau nu a cerințelor suplimentare specifice producției ecologice.

Cifra 2 se referă la ouăle provenite de la găini crescute la sol, în hale. Acestea nu sunt ținute în cuști, ci se pot deplasa în interiorul adăposturilor, însă nu beneficiază de acces obligatoriu în spații exterioare.

Cifra 3 indică ouăle provenite de la găini crescute în cuști îmbunătățite, care trebuie să respecte cerințele europene privind spațiul și dotările. Trebuie precizat că sistemul cu cuști convenționale, neîmbunătățite, este interzis în Uniunea Europeană din anul 2012.

Prin urmare, diferența dintre codurile 0, 1, 2 și 3 este legată în primul rând de condițiile de creștere a păsărilor, nu de valoarea nutritivă a oului. Un ou cu cifra 0 nu este automat mai bogat în proteine decât unul cu cifra 2 sau 3. Sistemul de creștere nu reprezintă, prin el însuși, o garanție a unei superiorități nutriționale.

Literele și cifrele următoare indică țara și exploatația de proveniență

După prima cifră apare codul țării de proveniență. În cazul României, acesta este RO. În continuare, codul permite identificarea exploatației în care au fost produse ouăle. În sistemul românesc, identificatorul include indicativul județului și numărul de identificare al exploatației.

De exemplu, într-un cod precum „1 RO AR 001”, cifra 1 indică sistemul de creștere în aer liber, RO reprezintă România, AR este indicativul județului Argeș, iar 001 reprezintă numărul de identificare al exploatației. Astfel, ștampila nu este o simplă formalitate comercială, ci un instrument de trasabilitate care permite identificarea originii produsului.

Este important de reținut că acest cod identifică exploatația de producție, nu neapărat magazinul, distribuitorul sau centrul în care ouăle au fost ambalate. Aceste informații pot apărea separat pe ambalaj.

Categoria A și categoria B: ce cumpărăm, de fapt?

Pe lângă sistemul de creștere, ouăle sunt încadrate și în categorii de calitate. Categoria A cuprinde ouăle proaspete destinate comercializării către consumatori. Acestea trebuie să îndeplinească anumite cerințe privind aspectul cojii, albușul, gălbenușul și camera de aer. Categoria B cuprinde ouăle care nu îndeplinesc toate condițiile categoriei A și care sunt destinate, în principal, industriei alimentare sau altor utilizări autorizate.

Cele două clasificări nu trebuie confundate. Prima cifră de pe coajă arată sistemul de creștere a găinilor, în timp ce categoria de calitate indică încadrarea produsului în standardele comerciale. Un ou provenit din sistem ecologic poate fi încadrat în categoria A, la fel cum un ou provenit dintr-un sistem convențional poate îndeplini aceleași criterii de calitate.

S, M, L și XL: cât cântărește un ou?

Un alt detaliu important, înscris de regulă pe ambalaj, este categoria de greutate. Ouăle din categoria S cântăresc mai puțin de 53 de grame, cele din categoria M au între 53 și sub 63 de grame, categoria L cuprinde ouăle de la 63 până la sub 73 de grame, iar cele din categoria XL cântăresc cel puțin 73 de grame.

Greutatea nu indică sistemul de creștere și nici prospețimea. Este doar o clasificare comercială care îi permite cumpărătorului să aleagă produsul în funcție de necesități.

Ce alte informații trebuie verificate pe ambalaj?

Dincolo de codul ștanțat pe coajă, ambalajul oferă alte informații importante pentru consumator. Data durabilității minimale indică termenul până la care produsul își păstrează caracteristicile în condițiile recomandate de păstrare. Potrivit normelor europene, aceasta nu poate depăși 28 de zile de la data ouatului. Pe cutie trebuie să apară și categoria de calitate, categoria de greutate, metoda de creștere, codul centrului de ambalare și recomandările privind condițiile de păstrare.

Aceste informații sunt utile mai ales pentru că aspectul exterior al oului nu oferă suficiente indicii despre proveniența și caracteristicile sale. Culoarea cojii, de exemplu, nu reprezintă un indicator al calității nutritive. Ouăle cu coajă albă și cele cu coajă brună pot avea valori nutritive asemănătoare, diferențele de culoare fiind determinate în principal de rasa găinii.

Sunt ouăle „de țară” întotdeauna mai bune?

Una dintre cele mai frecvente confuzii în rândul consumatorilor este asocierea automată a ouălor vândute în piețe sau direct de la producători cu o calitate superioară. Expresii precum „de țară”, „naturale”, „de curte” sau „proaspete” pot avea o puternică valoare comercială, dar nu înlocuiesc informațiile oficiale privind proveniența și sistemul de creștere.

Un ou cumpărat direct de la gospodărie nu este automat ecologic, după cum nici un ou din supermarket nu este automat inferior din punct de vedere nutritiv. Pentru consumator contează proveniența verificabilă, condițiile de producție, igiena, prospețimea și respectarea normelor sanitar-veterinare.

Autoritățile recomandă evitarea achiziționării ouălor din surse neautorizate sau neînregistrate, în special în situațiile în care nu pot fi verificate condițiile de păstrare și comercializare. Prețul mai mic sau aspectul rustic al produsului nu reprezintă, în sine, garanții de siguranță alimentară.

Câteva secunde de atenție pot schimba alegerea de la raft

Codul imprimat pe coaja oului este unul dintre cele mai simple instrumente de informare puse la dispoziția consumatorului. Prima cifră dezvăluie sistemul de creștere, literele indică țara de proveniență, iar restul identificatorului permite urmărirea exploatației în care au fost produse ouăle.

Într-o piață în care ambalajele mizează tot mai mult pe imagini rustice, mesaje despre naturalețe și promisiuni de calitate, citirea codului reprezintă o modalitate concretă de a face diferența între marketing și informația verificabilă. Data viitoare când cumpărați ouă, nu vă opriți la culoarea cojii, la preț sau la imaginea găinii de pe ambalaj. Întoarceți oul și citiți prima cifră. S-ar putea să descoperiți că produsul din coș nu este chiar ceea ce v-a sugerat reclama.

foto: arhivă (cu rol ilustrativ)

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News