15 decembrie: Ziua Internațională a Ceaiului

15 decembrie: Ziua Internațională a Ceaiului

O delicioasă și relaxantă ceașcă de ceai este binevenită oricând, dar mai ales pe 15 decembrie, ziua dedicată acestei băuturi, ce ocupă locul doi în lume după apă, într-un top al băuturilor consumate.

Ziua internațională a ceaiului a fost marcată pentru prima dată în 2005, în India, ca urmare a discuțiilor între mari producători de ceai, ce au avut loc la World Social Forum 2004, de la Mumbai, potrivit site-ului anydayguide. Dacă la început festivitățile dedicate zilei ceaiului sau desfășurat în țările mari producătoare ceai de ceai, precum Sri Lanka, Nepal și India, acestea au câștigat rapid popularitate și de-a lungul anilor celebrarea acestei zile a devenit un fenomen internațional. Inițial sărbătorită pe 9 decembrie, a fost apoi mutată pe 15 decembrie, potrivit site-ului journee mondiale.

Între motivațiile creării Zilei internaționale a ceaiului s-a aflat și sensibilizarea cu privire la problemele legate de producția de ceai și modul în care cultivatorii mici ai plantațiilor de ceai și consumatorii sunt afectați de comerțul mondial cu ceai, realizat de marii producători.

Fără lichide, omul nu poate supraviețui mai mult de câteva zile. Apa a fost întotdeauna un catalizator în dezvoltarea omenirii, lipsa de apă a împiedicat în mod sistematic progresul. Astfel, în istoria omenirii, băuturile au marcat istoria politică și culturală a omenirii. Precum cafeaua, cola, berea, vinul sau romul, ceaiul și-a adus aportul său în schimbarea lumii. Astăzi, ceaiul este băutura cea mai consumată în lume, imediat după apă, după cum menționează site-ul alveus.ro.

Ceaiul este o băutură străveche, consumată de mii de ani, proprietățile sale terapeutice fiind descoperite în secolul al IV-lea î.H., când acesta făcea parte din consumul zilnic al locuitorilor din Birmania și Thailanda.

Produs de origine vegetală, ceaiul se obține din mugurii, florile și frunzele tinere ale arborelui de ceai, Camellia sinensis, cu toate varietățile sale, care au fost supuse răsucirii, fermentării și uscării. Datorită calităților sale stimulatoare, ceaiul a fost adus în Japonia în anul 800, de către un călugar budist și mult mai târziu, în 1610, o corabie olandeză a adus pentru prima oară ceaiul în Europa, dar costurile de livrare și profiturile agenților intermediari erau atât de ridicate, încât ceaiul a devenit „băutura oamenilor bogați”.

În 1890, Sir Thomas Lipton i-a scăzut prețul, prin înlăturarea intermediarilor și a făcut din ceai o băutură accesibilă tuturor categoriilor sociale.

Germanii susțin că adăugarea de lapte în ceai poate distruge calitatea acestuia de a ne proteja împotriva bolilor cardiovasculare.

Legenda spune că primul ceai s-a preparat din întâmplare pe vremea împăratului chinez Shen Nung (2737-2697 î.Hr.). Acesta obișnuia să bea apă fiartă, de teama îmbolnăvirii, și permanent, în bucătărie, fierbea un vas cu apă. Într-o zi, o adiere de vânt a aruncat frunze și crenguțe, de pe lemnele așezate sub fereastra bucătăriei, direct în vasul cu apă fiartă, schimbându-i culoarea. În același timp, o aromă puternică a umplut bucătăria. Licoarea astfel obținută a fost apreciată de împărat, bineînțeles după ce a trecut ”testul” bucătarilor.

Filosofii chinezi afirmau că ceaiul e mai bun decât vinul, deoarece fortifică și înviorează, nu provoacă amețeală și e mai bun decât apa, fiindcă nu este vector de boli infecțioase. Inițial, ceaiul era întrebuințat de diriguitori și fețele bisericești ca băutură tămăduitoare, care înlătura oboseala, revigora organismul, dar și ca parte componentă a alifiilor în tratarea, spre exemplu, a reumatismului.

Americanii au adus două mari contribuții modului de a savura un ceai. Prima a avut loc în 1904, când Richard Blechynden, proprietar al unei plantații de ceai, participant la primul Târg Internațional al Americii de la St. Louis, a dorit să le ofere vizitatorilor un ceai fierbinte. Însă, datorită căldurii, nimeni nu era interesat. Pentru a-și salva investiția, a mai făcut o încercare de a capta „atenția” publicului, aruncând în ceaiul preparat și servit vizitatorilor câte un cub de gheață. Așa a fost inventat „Ice Tea”-ul, care în scurt timp a devenit una dintre cele mai profitabile afaceri.

Patru ani mai târziu, în 1908, Thomas Sullivan, din New York, a dezvoltat conceptul de pliculeț de ceai (tea bag). Fiind un comerciant de ceai, el ambala cu mare grijă mostrele de ceai pe care le trimitea beneficiarilor. A realizat oportunitatea afacerii, când a văzut că restaurantele prepară ceaiul cu tot cu ambalaj, pentru a nu împrăștia frunzele de ceai prin bucătărie.

Sursa: agerpres.ro

Mădălina OPRIȘ

Tel. 0729.399.898
e-mail: stiri@ziarulunirea.ro
e-mail: maddy_opris@yahoo.com

1 comentariu

fane de la sifoane 15 decembrie 2016 at 11:37

Pai cand e ziua cuiva, bem un paharel de alcool c-asa e traditia nu?

Comentariile sunt oprite

Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Acceptă Mai mult...