VIDEO| Un moț, maestru desăvârșit al taragotului: ”Un OM de o modestie copleșitoare, UN MARE ARTIST”
VIDEO| Un moț, maestru desăvârșit al taragotului: ”Un OM de o modestie copleșitoare, UN MARE ARTIST”
Pe meleagurile moților, în inima naturii sălbatice și a tradițiilor vechi, acolo unde se naște muzica care poartă în ea amprenta străvechilor meșteri și a sufletelor pline de pasiune, îl găsim pe maestrul Nicolae Jurj-Briciu. Acest moț, căci așa îl știu toți cei care îl cunosc, a transformat taragotul într-un instrument al dăruirii și al bucuriei, lăsându-ne moștenire o colecție de cântece care pătrund adânc în suflet.
Nicolae Jurj-Briciu este un om cu o virtuozitate rar întâlnită, așa cum îl caracterizează profesorul universitar Irimie Popa. Ceea ce îl face cu adevărat special este nu doar măiestria tehnică cu care stăpânește taragotul, ci și abilitatea sa de a comunica prin sunetele sale. Instrumentul său devine o extensie a sufletului său, iar fiecare notă emisă capătă sens și profunzime, ducându-ne într-o călătorie emoțională prin istoria și tradițiile populare.
Doina, țarina, învârtita, marșul și multe alte cântece instrumentale devin sub mâinile sale adevărate povestiri muzicale. Cu clapele taragotului său fermecat, Nicolae Jurj-Briciu aduce la viață vechile legende ale pădurilor și munților, povestindu-ne despre bucurii și tristeți, despre lupta omului cu natura și despre iubirea pentru pământul natal.
Fiecare cântec al maestrului este mai mult decât o simplă compoziție muzicală. Este o trăire intensă, izvorâtă din adâncul inimii și sufletului său, o incursiune în frumusețea și profunzimea tradițiilor românești.
”Un moț cu sunetul taragotului în codul său genetic. Provine dintr-o familie de frați de o virtuozitate aparte. Doinele, țarinile, învârtitele, marșurile, alte cântece instrumentale, meșteșugite prin clapele taragotului său fermecat, au ridicat suflete, le-au lecuit, le-au dăruit bucurie, în tărâmul speranței.
Fiecare cântec al maestrului este, dincolo de sunet, suflet și o intensă trăire izvorâtă din inima și din sufletul unui mare virtuoz!
I-am cerut permisiunea de a-i folosi muzica pentru coloana sonoră a filmării satului nostru ”Mușca-Irepetabila poveste”. A răspuns fără să mai cumpănească: ”Cu mare plăcere, așa mai află lumea de muzica adevărată, pe care încercăm să o cântăm”!
Un OM de o modestie copleșitoare, UN MARE ARTIST!”, scrie Irimie Popa.
Nicolae Jurj-Briciu este însă mai mult decât un virtuoz al taragotului. El este un povestitor, un artist care ne încântă sufletul prin sunetele sale și ne reamintește că rădăcinile noastre sunt o comoară pe care trebuie să o prețuim și să o ducem mai departe.
Secțiune Știri sub articolul principal
Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI
Știri recente din categoria Ştirea zilei
VIDEO | A început magia de Crăciun într-un sat din Alba: Oamenii au pus mână de la mână și au împodobit o stradă întreagă din sat
A început magia de Crăciun într-un sat din Alba: Oamenii au pus mână de la mână și au împodobit o stradă întreagă din sat În satul Tărtăria din comuna Săliștea magia Crăciunului a început să cuprindă treptat așezarea unde, în urmă cu ceva ani, au fost descoperite tăblițele cu cea mai veche scriere din lume. […]
Caz ȘOCANT în Alba: Adolescentă de 13 ani, VIOLATĂ și bătută timp de mai multe luni de un tânăr de 20 de ani. Agresorul, REȚINUT de polițiști
Caz ȘOCANT în Alba: Adolescentă de 13 ani, VIOLATĂ și bătută timp de mai multe luni de un tânăr de 20 de ani. Agresorul, REȚINUT de polițiști Un tânăr de 20 de ani a fost reținut de polițiștii din Alba după ce a violat și bătut în mod repetat o adolescentă de 13 ani, din […]
VIDEO | 36 DE ANI DE LA REVOLUŢIE: În 18 decembrie 1989, la Timişoara a fost instituită legea marţială, iar tinerii mureau pe treptele Catedralei, în numele Libertăţii
36 DE ANI DE LA REVOLUŢIE: În 18 decembrie 1989, la Timişoara a fost instituită legea marţială, iar tinerii mureau pe treptele Catedralei, în numele Libertăţii În urmă cu 36 de ani, în 18 Decembrie 1989, Timişoara era precum un oraş sub asediu. Urmele luptelor de peste noapte se vedeau peste tot, iar pavajul din […]
