Veşti rele şi veşti proaste

Dragii noştri guvernanţi portocalii ne-au adus la cunoştinţă două veşti. Ordinea în care au fost prezentate nici nu mai contează. Pentru început am să v-o spun pe cea aproximativ bună. Şi asta dintr-un optimism pe care nu pot să-l explic. Retribuţiile bugetarilor ar putea creşte în 2012 (să facem, abstracţie de ultimele două cifre ale anului !!!). Nu cu foarte mult, acolo cu vreo 5 procente. Pe uscăciunea asta contează. Vestea proastă e legată tot de mărirea salariilor. Paradoxal, nu-i aşa? Lefurile bugetarilor nu vor creşte decât după ce lucrătorii la stat îşi vor pierde locurile de muncă. Nu chiar toţi, ci unii dintre ei…
Istorioarele astea le-am tot auzit în zilele din urmă, spuse, ba de premierul Boc, ba de preşedintele Băsescu, ba de omul cu gaură în talpa pantofilor. Cacealmaua cu o oarecare relaxare în ceea ce priveşte politicile de austeritate le-ar cădea numai bine politicienilor populişti din PDL, dacă nu s-ar vorbi şi de ghilotina disponibilizărilor. Trebuie să se laude şi ei cu ceva concret, cu atât mai mult, cât, 2012 este an electoral. În caz contrar, partidul va pierde şi bruma de capital electoral pe care o mai are pe aripioare în condiţiile în care „metoda foarfecelor” va rămâne unica politică utilizată de către cei care au în mână frâiele puterii.
Pe de altă parte, realitatea de astăzi este aceea că nu are cum să fie bine în România, dacă românilor le merge din ce în ce mai prost. Şi numai cu declaraţii politicianiste nu poţi să abureşti vreo zece milioane de cetăţeni cu drept de vot. Punem la socoteală şi milionul lui Baconski, de care nu s-a interesat nimeni timp de aproape patru ani. Pe de altă parte, România nu mai reprezintă un client serios, credibil care să beneficieze de clemenţă din partea FMI, încât să-şi permită politici concrete, proprii, atât sociale, cât şi financiare. Fiecare măsură implică atingerea acestor zone este un citat din discursurile celor de la FMI. Jeffrey Franks decretează, iar apoi premierul Boc este liber să croşeteze pe temele trasate de nemiloşii bancheri care împrumută visteria naţională. Fără să-şi dea seama că hârâie cu drujba guvernamentală pe fragila cracă a popularităţii pe care şade PDL.
De neexplicat este că, în tot acest timp, Opoziţia rămâne extrem de silenţioasă, nereuşind să demonstreze, cu programe argumentate că ar reprezenta o alternativă la guvernarea portocalie. În vreme ce Băsescu şi Boc cântă cu intonaţie dulce din operele lui Jeffrey Franks, Antonescu şi Ponta se uită chiorâş în sondajele de opinie şi comentează doct cu totul alte subiecte decât cele arzătoare, la ordinea zilei. Ori se limitează la a-i acuza pe ciocoii democrat-liberali, aşa, la modul general ori miştocăresc, lucru pe care l-ar putea face şi un puştan cu coşuri pe faţă, cursant pe la şcolile de vară.
Oare chiar să nu se priceapă ditamai şefii de partid să exploateze în cele mai mici amănunte erodarea totală şi degingolada celor aflaţi acum la putere? Să nu înţeleagă ei că, oricât de antipatici ar fi pedeliştii, trebuie confruntaţi pentru a fi învinşi la urne? Să-i dăm crezare şefului statului care spunea despre Victor Ponta: „Cum să conducă o ţară un om care n-are calităţi să conducă o maşină lungă de trei metri, fiind doar copilot? Nu-i dă nimeni volanul în mână. Poţi să-i dai ţara în mână?” Om trăi şi-om vedea…
Dumitru HENEGAR

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI