23 octombrie 1956: A început Revoluția Ungară. Insurecție împotriva regimului comunist și a dominației sovietice

23 octombrie 1956: A început Revoluția Ungară. Insurecție împotriva regimului comunist și a dominației sovietice

O demonstrație studențească pornită pe străzile capitalei ungare s-a transformat, în câteva ore, într-o insurecție națională împotriva regimului comunist și a dominației sovietice. Evenimentele din 23 octombrie 1956 au deschis cea mai gravă criză a blocului estic de la moartea lui Stalin.

De la revendicări la revoltă

Demonstrația a pornit în după-amiaza zilei de marți, la inițiativa studenților de la Universitatea Politehnică și de la alte instituții de învățământ superior. Manifestanții s-au îndreptat spre statuile generalului polonez Józef Bem, erou al revoluției de la 1848, în semn de solidaritate cu Polonia, unde protestele din luna iunie la Poznań și întoarcerea lui Władysław Gomułka la putere stârniseră speranțe de reformă.

Studenții formulaseră în prealabil un program în 16 puncte, care cerea, printre altele: retragerea trupelor sovietice din Ungaria; formarea unui guvern condus de Imre Nagy; alegeri libere, cu participarea mai multor partide; libertatea presei și a exprimării; reorganizarea economiei și revizuirea normelor de muncă; repunerea în drepturi a simbolurilor naționale, inclusiv a sărbătorii de 15 martie.

Mulțimea a crescut rapid, ajungând la zeci de mii de oameni, iar muncitori și trecători s-au alăturat coloanei. Manifestanții au scandat lozinci împotriva regimului și au tăiat stema comunistă din drapelul național, rămânând cu steagul cu gaură în centru, devenit simbolul revoluției.

Doborârea statuii lui Stalin și ciocnirile de la radio

Seara, o parte din mulțime s-a adunat în Parcul Orașului, unde se afla uriașa statuie a lui Stalin, și a doborât-o. Un alt grup s-a îndreptat spre sediul Radioului Național, cerând difuzarea revendicărilor. Aici, forțele de securitate (ÁVH) au deschis focul asupra civililor, iar violențele au marcat trecerea de la protestul pașnic la lupta armată. Insurgenții au primit arme de la soldați și de la unele unități militare care li s-au alăturat.

Reacția conducerii

Conducerea partidului, aflată sub presiune, l-a readus pe Imre Nagy, comunist reformist, în funcția de prim-ministru în cursul nopții. Ernő Gerő, prim-secretar al partidului, a lansat un discurs ostil, care a înrăutățit situația, și a cerut ajutor militar sovietic. Tancurile sovietice au intrat în Budapesta în noaptea de 23 spre 24 octombrie.

Context și consecințe

Revoluția s-a dezvoltat pe fondul destalinizării începute după discursul lui Hrușciov din 1956, al nemulțumirii economice și al represiunii din epoca lui Mátyás Rákosi. În zilele următoare, Nagy a anunțat reforme, retragerea trupelor sovietice și, la 1 noiembrie, ieșirea Ungariei din Pactul de la Varșovia. La 4 noiembrie, forțele sovietice au declanșat o ofensivă masivă și au înăbușit revoluția. Se estimează că au murit circa 2.500–3.000 de ungari și câteva sute de soldați sovietici, iar aproximativ 200.000 de oameni au luat calea exilului. Imre Nagy a fost judecat în secret și executat în 1958.

Memoria evenimentului

După 1989, 23 octombrie a devenit sărbătoare națională în Ungaria, în memoria revoluției din 1956. Evenimentele au avut ecou și în România, unde regimul a reacționat prin măsuri represive, în special în mediile studențești.

sursa foto: Radio Europa Liberă

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News