Sunteți îngrijorat că dumneavoastră sau o persoană dragă are o pierdere de auz? Simptomele pierderii auzului depind de tipul de pierdere a auzului pe care îl aveți – și de gravitatea acestuia. De exemplu, o persoană cu o pierdere ușoară a auzului la ambele urechi percepe sunetele în mod diferit față de o persoană cu o pierdere profundă a auzului la o singură ureche.

Mulți dintre noi, dacă nu chiar majoritatea, suferă pierderi de auz pe măsură ce îmbătrânesc. Cu toate acestea, uneori ar putea fi greu de observat, mai ales atunci când apare încet. Cu o intervenție și un aparat auditiv adecvat, nimeni nu trebuie să trăiască cu o pierdere de auz netratată. Aflați cum să recunoașteți semnele și simptomele pierderii auzului la persoana iubită și cum puteți ajuta să o sprijiniți în călătoria sa de sănătate auditivă.

Simptomele în funcție de tipul de pierdere a auzului:

• Frecvență înaltă: sunetele înalte sunt greu de auzit.
• Zgomot: unele sunete înalte sunt greu de auzit
• Sunete medii: sunetele medii sunt greu de auzit
• Frecvență joasă: sunetele joase sunt greu de auzit.
• Conductiv (general): pierderea auzului ca urmare a unei leziuni la nivelul urechii medii sau externe
• Bruscă: pierderea auzului se instalează rapid
• Plină: toate sunetele înalte sunt greu de auzit
• Unilaterală: este afectată doar o singură ureche
• Temporară, legat de zgomot: pierderea auzului poate dispărea în timp

Ați observat că persoana iubită…

• Vă roagă să vă repetați? Acesta este unul dintre cele mai frecvente semne ale pierderii auzului. Dacă persoana iubită vă cere frecvent să repetați ceea ce tocmai ați spus sau vă întreabă ce au spus alții, este foarte probabil ca aceasta să se confrunte cu o diminuare a auzului și să aibă nevoie de un aparat auditiv.
• Vă „ignoră” atunci când sunteți cu spatele? Mulți oameni își pot ascunde pierderea auzului bazându-se pe citirea pe buze pentru a-și completa auzul. Cu toate acestea, dacă ei sau interlocutorul se întorc cu spatele, este posibil să nu vă poată auzi deloc.
• Dați volumul mai tare la televizor? Televizorul persoanei dragi sună inconfortabil de tare atunci când o vizitați? Vă roagă să continuați să dați mai tare volumul atunci când vă vizitează? Acesta este un alt simptom comun al unei pierderi de auz netratate și a nevoii de un aparat auditiv.
• Vă plângeți că oamenii mormăie? Este posibil ca persoana iubită să nu poată auzi anumite sunete și frecvențe din cauza pierderii auzului, ceea ce poate face să pară că oamenii nu vorbesc clar. De asemenea, unele sunete le pot părea înăbușite sau distorsionate.
• Obosit după interacțiuni sociale? Pierderea de auz netratată poate face ca creierul să fie obosit din cauza faptului că se străduiește să înțeleagă sunetul. Acest lucru poate obosi o persoană, mental și fizic. Acestea pot începe să se retragă de la evenimentele sociale.

Sprijinirea unei persoane dragi cu pierdere a auzului

AARP raportează că 80% dintre adulții cu vârste cuprinse între 55 și 74 de ani care ar putea beneficia de un aparat auditiv nu le folosesc. În cele ce urmează sunt câteva puncte de discuție dacă persoana iubită sau partenerul dvs. ezită să poarte o conversație despre aparatele auditive.

• Aparatele auditive pot preveni declinul cognitiv. Cercetările arată că pierderea auditivă netratată este asociată cu o rată mai rapidă a declinului cognitiv. Utilizarea corectă a aparatelor auditive poate reduce riscul de demență și alte afecțiuni.
• Aparatele auditive de astăzi sunt discrete și elegante. Zilele aparatelor auditive mari și voluminoase au trecut. Astăzi, dispozitivele vin într-o mare varietate de modele, stiluri și culori.
• Aparatele auditive permit o mai bună comunicare cu familia. Dacă persoana iubită nu vrea să o facă pentru ea însăși, rugați-o să o facă pentru dumneavoastră. Pierderea auzului de către o persoană poate afecta întreaga familie. Vorbiți despre sunetele și amintirile pe care nu vreți să le pierdeți.
• Precizați că o mulțime de celebrități și muzicieni poartă cu mândrie aparate auditive. De exemplu, Nils Lofgren de la Bruce Springsteen & The E Street Band și Bryan Hitt de la REO Speedwagon poartă amândoi aparate auditive.
• Și, în cele din urmă, oferiți-vă să le arătați un test auditiv online gratuit pentru a ajuta persoana iubită să înceapă călătoria spre sănătatea auzului.

sursa foto: emag.ro

Merișoarele – proprietăți • Miraculoasele afine roșii sau merișoare • Ceai de merișor •  Rețete cu merișoare.

Merişorul sau afinul roşu este un arbust stufos de 10-30 cm înălţime, care creşte la altitudini mari, în pajişti şi luminişuri. La noi în ţară se găseşte pe tot lanţul carpatic, dar mai mult în Munţii Apuseni. Locuitorii din zonele bogate în afine roşii îşi tratau încă din vechime o serie de boli, în special cele ale tractului urinar, consumând aceste fructe. Faptul a atras atenţia oamenilor de ştiinţă, care au iniţiat ample programe de cercetare asupra afinelor roşii. Supranumite „insulina verde”, afinele nu trebuie să lipsească din meniul zilnic al persoanelor cu diabet, deoarece au o concentraţie scăzută de zahăr, şi datorită  proprietăţilor sale ajută la scăderea nivelului de zahăr din sânge. Totodată, frunzele şi fructele de afin cresc acuitatea vizuală, au efecte antiseptic, antidiareic, astringent şi sunt un bun antibiotic.

Citește și:  Afinele – beneficii pentru sănătate • Totul despre afine – compoziția, boli care pot fi tratate, modul de păstrare și preparare

Afinele roşii, numite şi merişoare, sunt fructe cu două însuşiri benefice majore pentru sănătatea omului, şi anume:

1. previn infecţiile în organism;
2. protejează organismul de bolile cronice, în primul rând de cele cardiovasculare, prin cel mai mare conţinut de antioxidanţi dintre toate fructele comune.
Consumul de 250 ml suc de afine roşii pe zi, luat în 2-3 reprize, împiedică bacteriile patogene să se fixeze în organism, acţiunea durând circa 10 ore. Astfel, consumul de afine roşii, indiferent sub ce formă (fruct crud sau deshidratat, suc, sos etc.), este bine să se facă în mai multe reprize. Capacitatea afinelor roşii de a preveni aderarea bacteriilor patogene la nivelul diferitelor organe poate avea implicaţii foarte importante. Ajutând organismul să-şi menţină sănătatea, consumul de afine roşii scade numărul de infecţii şi prin aceasta reduce dozele de antibiotice, o problemă globală de sănătate.

Ceai din frunze de afin şi din fructe uscate

Ceaiul trebuie preparat atât din frunze de afin cât şi din fructe uscate. În cazul persoanelor cu diabet sau persoanelor obeze sunt indicate două căni de ceai în fiecare zi. Totodată, în cazul acestor persoane dar şi a celor care suferă de diaree este obligatoriu ca ceaiul să fie consumat neîndulcit.

Decoct

Acesta se obţine prin fierberea unei cantităţi egale de fructe şi frunze de afin. Decoctul are proprietăţi astringente şi antibiotice, astfel, poate fi folosit pentru ameliorarea afecţiunilor gastrointestinale (enterite şi diaree).
Extern, se recomandă sub formă de gargară în faringite, afte, stomatite şi comprese pentru hemoroizi şi eczeme.

Infuzia

Se obţine din 2 linguriţe de frunze uscate la o jumătate de litru de apă clocotită. Pot fi consumate mai multe căni de infuzie în fiecare zi, însă să nu se depăşească un litru pe zi. Afinul conţine şi nivele ridicate de vitamina A şi C care, în combinaţie cu pigmentul antocianină, îmbunătăţesc acuitatea vizuală, circulaţia sângelui la nivelul ochilor şi la nivelul sistemului nervos, şi pot preveni sau ajuta la tratarea unor boli de ochi precum retinita pigmentoasă, glaucomul, miopia etc.

Aceste efecte benefice sunt datorate antocianinelor, care ajută la protejarea ţesuturilor retinei împotriva radicalilor liberi.

Vitaminele şi nutrienţii din afine mai sunt eficiente şi împotriva oboselii ochilor sau a „orbirii pe timp de noapte”. Substanţele din afine protejează organismul împotriva infecţiilor şi au, în acelaşi timp, şi o acţiune anti-inflamatoare, luptând cu succes împotriva infecţiilor tractului urinar – precum cistita. Sucul de afine conţine substanţe – „antibiotic” numite proantocianidine care anihilează colibacilii, principalele bacterii care cauzează infecţiile urinare.

Proantocianidinele nu permit bacteriilor menţionate mai sus să modifice structura celulelor aflate pe mucoasa tractului urinar, ci le elimină din organism.

Fructele negre de soc valorează cât o farmacie naturistă! Ce proprietăți are și ce boli combate

Mai puţin cunoscute decât suratele lor, fructele negre ale socului au o putere vindecătoare cu totul deosebită. În Grecia Antică, Hippocrate îi atribuia proprietăţi diuretice, iar în Evul Mediu, la vechii germani, socul negru era considerată o plantă sfântă, fiind folosită şi în medicina tradiţională.

În urmă cu câteva sute de ani, când câmpiile şi dealurile noastre erau acoperite de codri adânci şi neumblaţi, aceste fructe erau la mare cinste, fiind un leac pentru bolile cele mai îndărătnice: de la încuierea pântecelor şi până la bube rele sau otrăvire. Apoi, treptat, tradiţia s-a pierdut, iar taina lor a mai rămas cunoscută doar câtorva vindecători populari. Oamenii nu au mai avut încredere în aceste bobiţe cu gust nu foarte plăcut, ba chiar a apărut credinţa că sunt otrăvitoare.

Cartea de vizită Socul este un gen de plante din grupa arbuștilor, cu 20-30 de specii, cea mai cunoscută la noi este socul negru (Sambucus nigra), cu ramurile adesea curbate şi o înăl­țime de la 1 la 10 metri. Are frunze pinate, alcătuite din 5 până la 9 frunzulițe alungite (între 5-30 cm) cu margini zimțate. Florile sunt hermafrodite, grupate în inflorescențe generoase albe sau crem și cu fructele sub formă de boabe negre-albăstrui sau roșii. Speciile de soc se întâlnesc în flora spontană din zonele temperate și subtropicale de pe toate continentele, cu precădere în emisfera nordică. Se dezvoltă pe orice tip de sol, umed sau uscat, de preferință într-un loc însorit.

Unde găsim fructele de soc acum, în miez de toamnă, fructele socului pot fi găsite mai ales în zonele muntoase, pe văile râurilor şi pâraielor, unde razele soarelui pătrund mai greu, iar ciclul de vegetaţie al acestei plante este întârziat. Cel mai frecvent întâlnim socul în marginile de pădure, în zonele limitrofe drumurilor forestiere, în tăieturile de pădure unde arborii de bază încă nu s-au regenerat şi unde arbuştii de talie mică se dezvoltă luxuriant.

Recoltarea fructelor de soc se face prin tăierea ciorchinilor cu boabe de pe ramuri. La trei-patru ore de la culegere, aceste boabe se vor prepara sau vor fi puse la frigider, unde se pot păstra 24-48 de ore. Dacă nu se folosesc în stare proaspătă, pentru preparate cum ar fi siropul, tinctura sau sucul, fructele de soc pot fi uscate, dar numai pe cale artificială. Boabele se desprind de pe ciorchine şi se pun în strat foarte subţire pe o sobă sau pe un calorifer, care asigură o temperatură în jur de 40 de grade Celsius. Se lasă boabele să se deshidrateze până când seamănă cu stafidele. Atunci se depozitează în pungi de hârtie, în locuri uscate şi întunecoase.

Cele mai eficiente preparate: sucul proaspăt. Se obţine prin zdrobirea boabelor de soc cu ajutorul mixerului electric, sau manual, cu ajutorul unei linguri de lemn. După zdrobire, pastă rezultată se filtrează printr-un tifon pus în două, sucul obţinut fiind pus într-o sticlă curată şi apoi depozitat la rece. Termenul de valabilitate al acestui suc în condiţiile păstrării la frigider este de maximum 48 de ore. Se administrează 3-4 linguri pe zi, pe stomacul gol, pentru tratarea constipaţiei, a colitelor de putrefacţie, pentru întărirea capacităţii de apărare a organismului.

Tinctura. Se obţine prin amestecarea sucului proaspăt de fructe de soc cu alcool alimentar de 90 de grade. Într-o sticlă, se pun un pahar de suc de fructe de soc şi un pahar de alcool alimentar, după care se agită bine amestecul pentru a se omogeniza. Ulterior, tinctura se pune la păstrare în sticlă bine închisă, la loc întunecos şi rece. Termenul său de valabilitate este de doi ani. Se administrează 1-4 linguri pe zi, ca remediu forte în curele de slăbire, ca detoxifiant în bolile cronice şi degenerative, pentru sporirea rapidă a imunităţii.

Pulberea. Se obţine prin măcinarea cât mai fină a boabelor uscate cu râşniţa electrică de cafea. Se administrează 3-4 linguriţe de pulbere pe zi, pe stomacul gol, fiind recomandată în tratarea avitaminozelor, a bolilor oculare, a diareei (fructele uscate au un efect opus extractelor proaspete), a colitei. lSiropul. La două pahare de suc proaspăt de fructe de soc, obţinut după metoda de mai sus, se adaugă două pahare de zahăr brun şi coaja rasă de la două lămâi. Se pune acest amestec pe foc şi se lasă să clocotească scurt, după care se toarnă fierbinte într-o sticlă care va fi închisă apoi ermetic. Se iau 4-5 linguriţe din acest preparat pe zi, pentru un efect uşor laxativ, tonic, vitaminizant şi remineralizant.

Fructele de soc uscate. Ciorchinii cu fructe ajunse la maturitate (adică foarte închise la culoare, moi şi dulci la gust) se pun la uscat la soare, cu fructele orientate în sus, aşa încât să piardă cât mai multă apă dintr-o dată, sub acţiunea razelor solare. După uscare, fructele se scutură de pe ciorchine şi se pun în pungi de hârtie, care se păstrează în locuri uscate. Prin măcinarea cu râşnița electrică de cafea, din fructele de soc uscate se obţine o pudră cu proprietăţi tămăduitoare, foarte mult asemănătoare cu cele ale afinului.

Dulceaţa de soc. Ingrediente: 1 kg de fructe de soc, 1 kg de zahăr, 100 ml de apă, zeama de la o lămâie şi 3 plicuri de zahăr vanilat. Mod de preparare: se culeg bobiţele de soc de pe crenguţe, se aleg cele coapte şi se spală în două-trei ape. Într-un vas se fierbe apa cu zahărul până se transformă în sirop. Apoi se adaugă fructele de soc, zahărul vanilat şi zeama de lămâie, lăsându-le să fiarbă circa 45 de minute. Dulceaţa astfel obţinută se toarnă fierbinte în borcane de sticlă şi se aşează pentru răcire cu fundul în sus, împiedicând pătrunderea aerului în conţinut.

Boli care se tratează cu fructe de soc: Gripă, guturai, sensibilitate la epidemiile de gripă. Vaccinurile antigripale cele mai sofisticate au acum o concurenţă serioasă: tinctura de fructe de soc. Acţiunea fructelor de soc este deocamdată unică în lume, nici un alt medicament de sinteză sau natural neajungând la asemenea performanţe. Preventiv, în timpul epidemiilor de gripă care se fac deja simţite acum, la începutul toamnei, se fac cure de două săptămâni, timp în care se iau 2-3 linguri de tinctură de soc pe zi. Dacă gripa v-a “prins” deja, luaţi pe parcursul unei zile 2-4 linguri de tinctură diluată în apă, timp de 7-10 zile la rând. Vindecarea se va face mult mai rapid, iar în plus, vor fi mult diminuate anumite simptome, cum ar fi febră, durerile musculare, stările de slăbiciune.

Pentru o scădere rapidă în greutate, în cazul persoanelor obeze sau supraponderale, schema de tratament este următoarea: în prima zi se ia o linguriţă pe stomacul gol, la ora 18; în a doua zi se iau 2 linguriţe la aceeaşi oră s.a.m.d., până în ziua a şaptea, când se ajunge la 7 linguriţe luate o dată. Se menţine această doză vreme de 30 de zile. Această creştere gradată a dozei este necesară pentru a nu apărea diareea sau colicile abdominale. Dacă pe măsură ce se creşte doza apare totuşi diareea puternică, se iau în completare (sublingual) 2-3 linguriţe de pulbere de scoarţă de stejar (Quercus robur) pe zi sau de iarbă de coada-racului (Potentilla anserina), iar dacă diareea persistă, atunci se reduce doza sau chiar se întrerupe tratamentul. În cazul în care apare balonarea (fenomen rar la tratamentul cu soc), consumaţi zilnic 1-2 linguriţe de chimen sau fenicul. Constipaţie, constipaţie cronică, colită de putrefacţie. Se administrează dimineaţa, pe nemâncate, una-trei linguri de tinctură de soc, diluate într-o cană de apă. Tratamentul se face vreme de patru săptămâni la rând şi se poate relua, la nevoie, după o pauză de 5-7 zile.

Herpes. Atunci când apar primele simp­tome ale unei erupţii herpetice (uşoară febră, nervozitate, usturime sau mâncărimi), se ia câte o lingură de tinctură, diluată în jumătate de pahar de apă, din oră în oră, în total 3-4 doze. Se menţine tratamentul vreme de o săptămână. Anumite principii active din fructele de soc anihilează mecanismul enzimatic prin care virusurile pătrund în celulele sănătoase, stopând astfel boala ori grăbind vindecarea. lPentru îmbunătăţirea vederii nocturne, adjuvant în tratarea bolilor oculare. Se iau zilnic 3-4 linguriţe de pulbere de fructe uscate de soc. Administrarea se face pe stomacul gol, în cure de 3-4 săptămâni. Anumiţi pigmenţi (care dau culoarea neagră boabelor), vitaminele şi mineralele din compoziţia acestor fructe au un efect excepţional asupra ochilor.

Adjuvant în tratarea tumorilor maligne şi benigne. O cură de treizeci de zile cu tinctură de fructe de soc, administrată câte 2 linguri pe zi, are efecte surprinzător de puternice, prin activarea sistemului imunitar, element extrem de important în tratarea acestei categorii de afecţiuni.

Psoriazis, alergie cutanată, sclerodermie, boli de piele rezistente la tratamentele clasice. Mai ales în lunile octombrie-noiembrie, când multe boli de piele, cum ar fi psoriazisul sau sclerodermia, tind să recidiveze sau să se agraveze, cura cu suc sau tinctură de fructe de soc este cât se poate de binevenită. Se administrează zilnic 1-2 linguriţe de suc sau 3-4 linguriţe de tinctură, pe o perioadă de minimum patru săptămâni. Precauţii şi contraindicaţii Întrucât are un efect laxativ şi purgativ puternic, tinctura din fructe de soc va fi administrată cu prudenţă în doze mari (peste 2 linguri pe zi), pentru a nu accelera prea mult tranzitul intestinal. Cu excepţia cazurilor în care se foloseşte tinctura de fructe de soc pentru slăbire rapidă sau contra constipaţiei, este indicat să se ia zilnic şi câte una-două linguriţe de pulbere de creţişoară (Alchemilla vulgaris) sau de scoarţă de stejar (Quercus sp.), pentru a ţine sub control tranzitul intestinal. Preparatele obţinute din fructele de soc proaspete, mai ales tinctura şi sucul, sunt contraindicate în cazurile de diaree acută şi cronică, precum şi în cazul colitei de fermentaţie.

Persoanele care au un colon sensibil sau suferă frecvent de balonare ar fi bine să consume în paralel cu preparatele din fructe de soc şi anumite condimente cu rol carminativ şi antiinflamator intestinal: seminţe de fenicul, seminţe de chimen, busuioc, mentă. Atenţie la toxicitatea socului Fructele de soc sunt foarte puternice ca remediu, fiind mai degrabă medicament decât aliment. Şi ca orice medicament ingerat în doze prea mari, poate dă reacţii adverse cât se poate de neplăcute: vomă, arsuri la stomac, inflamarea gâtului, dificultăţi în respiraţie. Dozele periculoase sunt de 200 de grame de fruct sau de suc şi de 300 de grame de tinctură pe zi.