Sfântul Mare Mucenic Dimitrie

    Nu se cunoaşte viaţă de sfânt care şi-a agonisit un loc în calendar alergând după foloase necuvenite, după scaune pufoase şi demnităţi bănoase. Cine tânjeşte după astfel de deşertăciuni nu va ajunge nicicând în Sinaxar, chiar dacă ar păstori la Ierusalim sau la Constantinopol. În stabilirea gradului de sfinţenie, prioritare sunt smerenia neprefăcută, răbdarea în suferinţă, sărăcia de bunăvoie, refuzul oricăror tentaţii şi amăgiri efemere, credinţa neclintită în Dumnezeu şi chiar sacrificiul suprem sau martiriul pentru valorile credinţei, la care au recurs foarte mulţi adepţi – mărturisitori, îndeosebi în perioada prigoanelor sau a persecuţiilor. Dacă unii sfinţi au deţinut totuşi demnităţi importante şi ranguri înalte, acest fapt s-a datorat conjuncturii, (ex. Constantin cel Mare, Grigorie, Vasile şi Ioan, Constantin Brâncoveanu, etc.), sau poporului dreptcredincios, care i-a silit să accepte respectivele demnităţi, socotindu-i a fi cei mai îndreptăţiţi să le fie conducători sau îndrumători.
Sfântul Dimitrie este un astfel de caz care, prin vieţuire în sfinţenie şi printr-un sfârşit martiric, sprijină cum nu se poate mai convingător afirmaţiile de mai sus. Cu puţin timp înainte de a-şi încheia criminala domnie pe tronul Imperiului roman, împăratul Diocleţian (284-305), cel mai atroce persecutor şi anti-creştin, comandă o serie de asasinate împotriva unor mărturisitori ai credinţei, ce i-au refuzat ofertele şi i-au înfruntat mândria. Printre ei şi-a găsit sfârşitul şi Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir († 9 aprilie 304). Era de neam ales, tatăl său fiind guvernator al Tesalonicului din Grecia. Din copilărie a primit o educaţie creştinească sănătoasă, pe care şi-a însuşit-o şi a trăit-o până la sfârşitul vieţii. Fiindcă prin binecuvântarea sa tânărul creştin Nestor a ucis în luptă pe invincibilul Lie, omul de nădejde al împăratului, acesta răsplăteşte moartea cu moarte, trimiţând ostaşii în temniţă să-l ucidă pe sfânt cu sabia. Din ceasul morţii, moaştele, hainele, sângele şi inelul său au devenit făcătoare de minuni, unele dintre ele fiind menţionate în Sinaxarul din 26 octombrie, altele în Vieţile Sfinţilor din aceeaşi lună. Pentru puterile miraculoase ce dovedeau sfinţenia mucenicului, Leonţiu, prefectul Iliricului a zidit în cinstea lui două biserici, una în Tesalonic, în care i-a aşezat moaştele la 26 octombrie anul 413, iar alta în Sirmium, oraş în care s-a încununat cu laurii sfinţeniei.
Preot dr. Petru PINCA, Blaj

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI