Şase probleme româneşti de economie expuse de rectorul Academiei de Studii Economice

În cursul zilei de vineri, 15 aprilie, la Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia a avut loc festivitatea de decernare a titlului de Doctor Honoris Causa rectorului Academiei de Studii Economice din Bucureşti, prof. univ. dr. Ion Gheorghe Roşca. Manifestarea a urmat tiparul specific unei astfel de ceremonii. Rectorul universităţii albaiuliene a fost cel care a deschis evenimentul, discursul domniei sale fiind urmat de citirea, de către prof. univ. dr. Sorin Briciu, decanul Facultăţii de Ştiinţe, a Laudatio. „Profesorul Ion Gh. Roşca este o personalitate care s-a remarcat printr-o bogată activitate didactică şi de cercetare în domeniul economic, de-a lungul a aproape patru decenii, care i-a adus un prestigiu ştiinţific şi managerial recunoscut de comunitatea academică din ţară şi nu numai” a menţionat prof. dr. Briciu. Rectorul Academiei de Studii Economice din Bucureşti a parcurs toate etapele devenirii academice, a studiat mult în afara graniţelor ţării (Italia, Spania, Grecia, Olanda, Suedia, Franţa), a predat, şi încă o face, o serie de cursuri, a scris cărţi, tratate, manuale, articole, eseuri, studii etc., a realizat o serie de cercetări, fiind implicat în 58 de proiecte de cercetare, a primit diplome, titluri şi premii ştiinţifice, este autorul mai multor brevete omologate şi produse aplicate în economie etc. Toate acestea şi multe altele nu arată decât valoarea profesională, aportul pe care domnia sa le-a adus la dezvoltarea învăţământului economic de la noi din ţară.
După acordarea diplomei de Doctor Honoris Causa, prof. univ. dr. Ion Gh. Roşca le-a vorbit celor prezenţi în sală, profesori universitari şi studenţi, despre poziţia domniei sale în ceea ce priveşte economia României şi învăţământul. A vorbit liber, cu o adevărată artă care cu siguranţă le-a arătat învăţăceilor universităţii albaiuliene cum trebuie să fie profesorul de la catedră… A punctat şase probleme economice ale ţărişoarei noastre: l”disproporţia între bogăţia naţională şi posibilităţile exploatării sale” făcând trimitere înspre Roşia Montană şi minele de cărbune din Buzău – „Atunci când vom şti ce bogăţii avem, atunci abia vom putea să vedem ce să folosim acum şi ce să lăsăm moştenire urmaşilor”; l”Nu ştim dacă vrem să fim o ţară agrară” – „Există agricultură montană care pentru România ar însemna «oxigen», agricultură acvatică despre care nu ştim sau nu vrem să ştim nimic…”; lInfrastructura – „Ar trebui să ne fie ruşine că trăim în Europa (…) Nu există în lume ţară care să se mândrească cu 2 kilometri/an de autostradă construiţi. Cea mai mare problemă a noastră este însă infrastructura de cale ferată. O ţară civilizată nu îşi permite să dea verde tuturor camioanelor să o traverseze de la un capăt la altul”, referire la transportul pe trailer, pe calea ferată a maşinilor de mare tonaj; l”Nu ştim ce fel de producţie vrem să facem, una tangibilă sau una intangibilă (…) Românii nu au ştiut să îşi facă priorităţi şi să le respecte. Învăţământul şi cercetarea trebuie să fie prioritare…”; „Raportul stat/privat, la noi e o ambiguitate totală. Cred că suntem în ceasul al XIII-lea (…) S-au făcut greşeli din dorinţa de a privatiza, plecând de la dogma că statul nu ştie să administreze. Avem insuccese în privatizare însă (…) S-a vândut totul la fier vechi”; l”Nu ştim să absorbim şi să gestionăm fonduri europene”, precizând că banii nu ar fi trebuit dirijaţi înspre IMM-uri ci înspre marile concerne, marile companii, lucru ce ar fi dus la dezvoltarea naţională, exemplu în acest sens fiind dat Polonia. După ce a vorbit despre economie, prof. univ. dr. Roşca a trecut la învăţământ şi a descris simplu şi la obiect imaginea reală a şcolii de la noi din ţară: şcoală din comună, încălzită la lemne, fără apă, cu toaleta în aer liber… „Dacă am pleca de la realitate am putea să ducem învăţământul unde trebuie (…) Învăţământului românesc îi lipseşte fundamentul material, nu intelectual. Un sistem pentru a se maturiza are nevoie de timp, ori la noi se face câte o reformă la fiecare 10 ani”, menţionând de asemenea că nu e posibil ca doar o mână de oameni să pună pe hârtie legi şi restul din sistemul de învăţământ să le pună în practică…
Oare unde ar fi fost România dacă acolo, la putere, s-ar fi aflat oameni care ar avea mintea şi dăruirea unui asemenea om cum e cel ce a fost primit în sânul comunităţii academice albaiuliene? (L.I.)

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI