„Să trăiți bine!” Iar unii chiar o fac! Primăria Alba Iulia împrumută 30 de milioane de euro, dă înapoi aproape 48,5 milioane și mai cheltuiește 200.000 de lei, plus TVA, ca să credem că e o idee bună

„Să trăiți bine!” Iar unii chiar o fac! Primăria Alba Iulia împrumută 30 de milioane de euro, dă înapoi aproape 48,5 milioane și mai cheltuiește 200.000 de lei, plus TVA, ca să credem că e o idee bună

Să începem cu partea bună, fiindcă există una și ar fi nedrept să fie înghițită de restul. Emisiunea de obligațiuni municipale prin care Alba Iulia vrea să atragă 30 de milioane de euro este, ca instrument, o alegere de apreciat. Nu e o exotică, nu e o invenție a nimănui: municipiul a mai emis obligațiuni în anii 2000, iar Bucureștiul, Clujul, Timișoara, Iașiul sau Târgu Mureșul au folosit același mecanism.

Avantajul real e dublu. Pe de o parte, dobânda fixă pe zece ani înlocuiește credite bancare mai scumpe și mai capricioase, ceea ce înseamnă predictibilitate în buget. Pe de altă parte, și aici e miezul, deși nimeni nu arată asta, banca sau consorțiul care câștigă intermedierea va trebui să urmărească dacă banii se duc exact acolo unde scrie în hotărârea de consiliu local. Un credit bancar obișnuit nu impune aceeași disciplină. O emisiune de obligațiuni, da.

Deci instrumentul e bun. Între timp, am parcurs și documentele care arată cât costă. Și costă altfel decât pare.

Unde scrie că se duc banii?

Anexa la proiectul de hotărâre e limpede și se împarte în două.

Prima parte, refinanțarea. Se sting două împrumuturi: creditul de la CEC Bank din octombrie 2023, cu un sold estimat la 4.070.965,38 euro, și acordul de împrumut încheiat cu Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare în august 2023, cu 14.453.992,89 euro. Împreună, 18.524.958,27 euro.

A doua parte, investițiile. 8.428.986,79 euro pentru artera cu rol de culoar verde de mobilitate pe latura de Sud-Vest a municipiului și 3.046.054,94 euro pentru pasajul subteran din zona Stadionului Unirea, la intersecția bulevardelor Republicii și Revoluției 1989. Împreună, 11.475.041,73 euro, adică aproximativ 60,2 milioane de lei. Total, rotund, 30 de milioane. La cursul de 5,2467 lei folosit în anexe, 157.401.000 de lei.

Merită subliniat un lucru: dacă e atinsă partea de refinanțare, gradul de îndatorare al orașului nu crește. Schimbi o datorie cu altă datorie, sperând că e mai ieftină. E o operațiune sănătoasă, de igienă financiară. Datoria crește doar cu partea de investiții, cele 11,4 milioane pentru cele două obiective. Asta, dacă totul rămâne așa cum scrie în hotărâre.

Iar aici apare prima întrebare la care nu avem, deocamdată, răspuns public.

Ce spune BERD

Creditele instituțiilor financiare internaționale nu se închid cu un telefon și un zâmbet.

Rambursarea anticipată cere, de regulă, acordul creditorului și vine cu un comision. Nu afirmăm că BERD ar fi refuzat un asemenea acord, nu avem, încă, o confirmare oficială. Dar întrebarea e legitimă și ar trebui să primească un răspuns înainte, nu după: există avizul BERD pentru rambursarea anticipată a celor 14,45 milioane de euro? Și dacă există, cât costă?

Contează, pentru că dacă ipoteza aceasta cade, cade și jumătate din justificarea emisiunii. Iar cele 14 milioane rămân, brusc, bani fără destinație declarată. Ce se întâmplă cu ei atunci? Merg la altceva? Pentru că altceva înseamnă, tehnic, nerespectarea hotărârii de consiliu local. Care e decizională și nenegociabilă în raport cu cei care se ocupă de emisiunea de obligațiuni. Și pentru asta nu există comision, există răspundere. Între timp, anexa 1.4 oferă un indiciu. Despre el, mai jos.

Comisionul, acum știm cât e. Primăria acceptase un comision de brokeraj de maximum 1,75% din valoarea subscrisă, un plafon de 2.754.517,50 de lei fără TVA, finanțat integral din bugetul local. Valoarea finală a rezultat 1,2%. În lei, 1.888.812. Diferența față de plafon, 865.705 lei, rămâne în bugetul orașului. Trebuie spus limpede, fiindcă altfel n-am fi corecți: procedura e bună. Plafonul a fost o marjă, nu o promisiune, iar concurența a coborât prețul cu aproape un milion de lei.

Cine a scris caietul de sarcini a făcut treabă bună. Nu se întâmplă des și nu strică să fie consemnat.

Rămâne totuși un detaliu care nu se închide singur. Anexa 1.4, semnată de primar și de directorul economic, prevede pentru anul 2026, la capitolul comisioane aferente noii finanțări, suma de 4.690.229 de lei. Brokerajul la 1,2% înseamnă 1.888.812. Diferența, 2.801.417 de lei, aproximativ 534.000 de euro, acoperă altceva. Costurile de listare, ratingul și asistența juridică nu ajung, în mod normal, nici pe departe la suma asta. Comisioanele de rambursare anticipată către CEC și BERD, în schimb, pot ajunge.

Cu alte cuvinte, e posibil ca răspunsul la întrebarea despre BERD să fie deja scris. Nu afirmăm asta, cerem defalcarea. E o singură linie de buget și se poate face publică rapid.

Cât costă, de fapt, cele treizeci de milioane

Pentru cele 157.401.000 de lei împrumutate, orașul va plăti dobânzi de 92.185.804 lei și comisioane de 4.742.696 lei. Serviciul total al emisiunii, principal plus dobânzi plus comisioane, este de 254.329.500 de lei. Adică, la cursul din anexă, aproximativ 48,5 milioane de euro pentru 30 de milioane încasate.

Dobânda anuală este de 10.698.546 de lei între 2027 și 2033, după care scade pe măsură ce se stinge principalul: 8.380.528 în 2034, 5.884.200 în 2035, 3.031.255 în 2036. Rata implicită iese la aproximativ 6,8% pe an. Nu e o dobândă scandaloasă pentru o emisiune municipală în lei. Dar e o dobândă care, întinsă pe zece ani, produce 92 de milioane.

Fără emisiune, tot ce mai are orașul de plătit până la stingerea completă a datoriilor actuale, în 2038, însumează 169.354.924 de lei. Cu emisiune, tot ce are de plătit până în 2036 însumează 286.616.444. Diferența, 117.261.520 de lei, este prețul nominal al operațiunii. Pentru 60,2 milioane de lei de bani noi, destinați celor două investiții.

Precizarea de rigoare: sunt sume nominale, neactualizate, iar o refinanțare ce întinde scadențele arată întotdeauna mai scump în nominal decât în valoare prezentă. Nu asta e problema. Problema e că nicăieri, în niciun document supus votului, nu apare vreuna dintre aceste cifre. Consilierii au votat un plafon, nu un cost.
*Șapte ani fără o rată la noua datorie
Structura emisiunii merită citită de două ori. Din cele 157 de milioane împrumutate nu se stinge niciun leu până în 2033. În 2026, emisiunea costă doar comisioane. Din 2027 până în 2033 inclusiv, orașul plătește la ea numai dobândă, 10.698.546 de lei pe an.

Șapte ani în care soldul rămâne neatins

Precizarea următoare e necesară, altfel cifra se citește greșit. Vorbim de noua datorie, nu de tot bugetul. Ratele împrumuturilor vechi rămase continuă să curgă, 8.758.389 de lei în 2026, 6.705.520 în 2027, 4.951.921 în 2028, 3.256.459 în 2029 și 2.965.934 în 2030. Abia în 2031 și 2032 orașul ajunge în situația de a nu rambursa niciun leu de principal, nicăieri, plătind exclusiv dobândă la obligațiuni.

Apoi vin ratele. În 2033, 34.103.550 de lei. În 2034, 36.726.900. În 2035, 41.973.600. În 2036, 44.596.950. Patru ani în care orașul rambursează, anual, mai mult decât întregul său serviciu al datoriei din 2025.

Este o structură legală, folosită curent și, în anumite condiții, rațională. Are, însă, un deznodǎmânt clar: mandatul ce contractează împrumutul nu plătește principalul. Nici următorul. Facturile ajung la administrația care va fi în funcție după 2032. Cine semnează astăzi taie panglici, iar cine va veni în 2033 va explica de ce nu mai sunt bani de asfalt.

Gradul de îndatorare, cifra care depinde de fila pe care o deschizi

Legea pune o condiție: serviciul anual al datoriei nu poate depăși 30% din media veniturilor proprii pe ultimii trei ani. Media aceasta, calculată pe execuțiile 2023, 2024 și 2025, este de 203.778.681 de lei, iar plafonul rezultat, 61.133.604.

Pe hârtie, totul e comod. Gradul de îndatorare scade de la 8,28% în 2026 la 5,25% în 2031 și 2032. Un oraș care se dezîndatorează, dacă te oprești din citit acolo. Din 2033 se schimbă peisajul. Gradul urcă la 21,99%, apoi la 22,14% în 2034, 23,49% în 2035 și 23,38% în 2036. În 2035, serviciul datoriei ajunge la 47.863.047 de lei, adică 78,3% din plafonul legal. Rămâne sub limită, deci e legal.

Dar marja de manevră a orașului pentru orice altă finanțare, în deceniul următor, se închide aproape complet. Proiecția ține veniturile proprii constante la 203.778.681 de lei, în fiecare an. Însă asta înseamnă că sustenabilitatea din 2035 se demonstrează cu încasările din 2023. Dacă veniturile cresc, marja e mai mare. Dacă nu, procentul de 23,49% e mega optimist.

Ce spune ANAF despre anul 2025

Pe 26 ianuarie 2026, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba a comunicat primăriei indicatorii de execuție bugetară pentru anul încheiat. Sunt cifrele oficiale, calculate de altcineva decât cel care le raportează.

Gradul de încasare a veniturilor totale: 60,65%. Bugetul prevedea 668.319.680 de lei, s-au încasat 405.358.790. O diferență de 263 de milioane. Nu contribuabilul e de vină: veniturile proprii s-au realizat în proporție de 88,44%, iar impozitele pe proprietate, 87,01%. Diferența stă în partea programată din transferuri și fonduri, votată ca și cum ar fi fost certă.

Mai departe. Plățile efectuate au fost de 424.339.316 lei, cu 19 milioane peste încasări. Deficitul secțiunii de funcționare, 7.288.169. Al secțiunii de dezvoltare, 32.968.243. Împreună, 40.256.412 de lei. Cum formula ANAF adună la plățile efectuate și plățile restante, diferența se citește singură: aproximativ 21,3 milioane de lei de facturi neonorate la 31 decembrie 2025.

Doi indicatori se cer citiți împreună. Dependența bugetului local față de bugetul de stat: 75,48%. Gradul de autofinanțare, adică ce produce orașul singur, fără cotele defalcate din impozitul pe venit: 19,59%. Iar asta pune plafonul de 30% într-o lumină mai puțin generoasă. Baza de calcul, veniturile proprii, include cotele primite de la stat. Raportat la ce încasează efectiv orașul din propria economie, spațiul de îndatorare e considerabil mai strâmt decât arată tabelul.

Și acum, partea care pare că împarte

Pe 14 iulie 2026, la ora 7:23 dimineața, primăria a atribuit direct un contract de 200.000 de lei fără TVA, aproape 40.000 de euro, iar cu TVA aproape 50.000, către o agenție de comunicare din București, pentru promovarea emisiunii de obligațiuni.

O campanie integrată pe opt săptămâni: comunicate economice, interviuri în presa financiară, două evenimente de prezentare, unul local pentru primii 50 de mari contribuabili din județ și unul la București pentru investitori profesioniști, plus campanii plătite pe social-media.

În acel moment, primăria încă nu știa cine îi va intermedia emisiunea. Termenul de depunere a ofertelor fusese prelungit până a doua zi, 15 iulie, la 23:59. Cu alte cuvinte, s-a cumpărat promovarea unui produs financiar înainte de a se ști cine îl construiește, la ce dobândă și în ce condiții. Sigur, se știa că Felix Tătaru ar trebui să convingă piața, în creierii dimineții.

Și rămâne întrebarea de fond: la ce bun? Plasarea unei emisiuni de obligațiuni este, prin definiție, treaba intermediarului. Pentru asta încasează comisionul, care acum știm că e de 1.888.812 de lei. Nu vorbim de o emisiune cu adresabilitate directă către populație, în care ar avea sens să explici omului de pe stradă ce cumpără. Vorbim, după chiar descrierea campaniei, de investitori profesioniști și de marii contribuabili ai județului. Iar investitorii profesioniști nu se conving cu un clip sau afiș. Se conving cu un prospect, un rating și o dobândă.

Merită sau nu Alba Iulia încrederea investitorilor?

Deci, dacă banca plasează emisiunea și e plătită să o plaseze, cine e publicul celor 50.000 de euro?

De-a lungul carierei sale, Felix Tătaru a fost implicați în campanii politice cunoscute, fiind asociat cu mesaje precum:„Să trăiți bine!” (campania prezidențială a lui Traian Băsescu din 2004) și „De ce le e frică, nu scapă!” (campania pentru referendumul din 2007).

Și sloganul „Arde-i pe corupți!” a fost generat de Felix Tătaru și echipa sa de la agenția de comunicare GMP Community, în cadrul campaniei electorale a lui Traian Băsescu pentru Primăria Bucureștiului din 2000. Sloganul a fost însoțit de simbolul ardeiului iute și a devenit unul dintre cele mai cunoscute mesaje din marketingul politic românesc.

De mai bine de o lună, mii de albaiulieni își caută alternative după ce transportul public a fost blocat. Între timp, Primăria Alba Iulia bifează, dis-de-dimineață, o achiziție directă de 200.000 de lei plus TVA pentru consultanță în comunicare. Se pare că nu toate lucrurile din administrație sunt blocate!

Contextul care nu se poate ocoli

Toate acestea se întâmplă într-un oraș în care transportul public e blocat de aproape o lună, în care piața agroalimentară s-a golit pentru că oamenii n-au cu ce ajunge la ea și în care angajații operatorului de transport au avut, la începutul anului, două luni de salarii restante. Iar salariile restante nu mai sunt o coincidență, când te uiți pe cifrele de la ANAF. Un oraș care închide anul cu 21 de milioane de lei în facturi neplătite nu are o problemă de comunicare. Are o problemă de casă. Ce urmărim de acum înainte?

Comisionul de intermediere e 1,2%, sub plafon, și asta e o veste bună. În schimb:

-Defalcarea celor 4.690.229 de lei de comisioane prevăzute pentru 2026, din care brokerajul acoperă mai puțin de jumătate. Cine încasează restul de 2,8 milioane și pentru ce.
-A doua: acordul BERD pentru rambursarea anticipată și penalitatea aferentă, dacǎ existǎ, înainte de emisiune.
-De ce două file din același fișier dau două grade de îndatorare diferite pentru 2025, și care dintre ele a ajuns în fața consilierilor.

Rămâne de văzut pe ce se duc banii.

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News