Postul Paștelui 2026 | Canonul cel Mare, citit în primele 4 zile ale celui mai aspru post de peste an

Canonul cel Mare, citit în primele 4 zile ale Postului Paștelui

Canonul cel Mare este citit în primele 4 zile ale postului Sfintelor Paști în bisericile ortodoxe.

Canonul cel Mare, cel mai lung dintre toate canoanele existente în rânduiala Bisericii Ortodoxe, a fost compus de către Sfântul Andrei Criteanul, Arhiepiscop al Cretei, recunoscut drept „mistagogul căinței”. După unii autori, această alcătuire liturgică deosebită reprezintă o expresie a căinței autorului și a întoarcerii sale la dreapta credință, ca unul care, pentru o scurtă perioadă, a fost adept al ereziei monotelite.

Canonul cel Mare, considerat de către Makarios Simonopetritul ca fiind o „capodoperă a pocăinței”, este citit în primele patru zile din Postul Sfintelor Paști, în cadrul slujbei Pavecerniței mari, fiind reluat integral, anul acesta, în lunea din săptămâna a cincea a Postului Mare (23 martie 2026), în cadrul slujbei Utreniei.

Canonul este numit „cel Mare” atât datorită lungimii lui, cât şi pentru înălţimea și profunzimea ideilor teologice pe care le cuprinde. Dacă un canon liturgic obişnuit cuprinde până la 30 de strofe, Canonul Sfântului Andrei Criteanul are în componența sa peste 250 de stihiri. În privinţa conţinutului, Canonul cel Mare împletește mari teme biblice, precum Adam şi Eva, Raiul şi căderea în păcat, Noe şi potopul, David, pământul făgăduinței, Mântuitorul Iisus Hristos și Biserica Sa, cu mărturisirea păcatului şi pocăinţa.

Canonul Sfântului Andrei Criteanul este cea mai cutremurătoare mărturie şi cel mai important imn al Bisericii despre pocăinţă. Cuprins de grijile şi tumultul cotidian, inima omului devine insensibilă la chemarea lui Dumnezeu. De aceea, la începutul Postului Mare avem parte de slujbe religioase care îndeamnă sufletul nostru la pocăință, iar invocația „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!” reprezintă strigarea de căinţă a Psalmistului David, a mamei îndurerate care cerea vindecarea fiicei ei, dar, mai ales, vindecarea sufletului nostru.

Rugăciunea credincioșilor adunați în biserică nu este un monolog, ci o voce a unui dialog care are loc în adâncurile tainice ale existenţelor umane. Credincioşii vorbesc cu persoanele prezente în mod nevăzut alături de ei: Dumnezeu Cel în Treime, Maica Domnului, Cuvioasa Maria Egipteanca și Sfântul Andrei Criteanul. Referitor la autorul Canonului, Sfântul Andrei s-a învrednicit de numeroase daruri și virtuți. Întâi de toate, și-a dovedit smerenia, așezându-se în ipostaza tuturor păcătoșilor din lume. În cadrul Canonului, acesta îi „mărturisește” sufletului său că i-a pus înainte exemplele celor din Legea Veche și din cea Nouă care au greșit și s-au pocăit, dar și ale celor care au rămas departe de Dumnezeu.

sursa: „Credința Străbună”, Anul XXXII, Nr. 4 (433), aprilie 2022, p. 7, Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Alba Iuliei

foto: arhivă (cu rol ilustrativ)

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI