Pârloaga celor 3 milioane de hectare de pământ

Peste câteva zile va începe campania agricolă de primăvară şi odată cu aceasta va debuta şi noul an agricol. Un an pe care ni-l dorim mai bun, ca să putem trăi mai bine, bazându-ne pe roadele pământului nostru şi nu pe importul masiv de alimente. Este o mare ruşine naţională ca în ţara cu cel mai roditor pământ din Europa, să fie importate peste 80 la sută din produsele agricole de pe masa fiecărui român. Cum putem scăpa de această pacoste?
Desigur că într-un an agricol nu pot fi cultivate aşa, dintr-un foc, încă 3 milioane de hectare, cât cuprinde pârloaga românească. Dar un program, un proiect, căci tot sunt la modă proiectele, se poate pune pe picioare, astfel ca în această primăvară să fie arate şi semănate cel puţin 500.000 de hectare, în special cu porumb, cartofi şi alte plante tehnice. Înfiinţarea unei culturi de porumb (arat, discuit, semănat, fertilizat, erbicidat, recoltat) costă circa 2000 lei pentru un hectar. Dacă terenul este lucrat temeinic, ca la carte, se poate obţine la hectar o producţie de 5.000 – 6.000 kg porumb boabe, ceea ce înseamnă, la preţurile actuale, un venit de 6.000 – 7.000 de lei pe hectar. Deci, statul român, în speţă Guvernul şi ministerul Agriculturii dacă investesc în agricultură, prin sprijin financiar acordat fermierilor care produc şi nu celor care doar deţin terenuri (proprietari sau concesionari), pot să-şi recupereze banii, prin achiziţionarea recoltelor, fie parţial, (în speţă pentru recuperarea celor 2.000 lei acordaţi pentru înfiinţarea unui hectar cu porumb) fie integral, la înţelegere cu producătorii, astfel încât ţăranii să-şi poată valorifica în mod sigur producţia obţinută. Procedând în acest fel, statul îşi va putea asigura şi o rezervă strategică, care să-i permită să descurajeze importurile şi să atenueze creşterea preţurilor după bunul plac al speculanţilor ce mişună prin comunele şi satele ţării.

Uşor de… scris, greu de făcut, dacă ne gândim la resursa financiară necesară pentru cultivarea celor 500.000 hectare de pârloagă în prima etapă. În primul rând, guvernul, sau mai bine zis toate guvernele României, au declarat de 20 de ani încoace, drept prioritate naţională, agricultura (şi turismul). Păi dacă este aşa, atunci şi în bugetul ţării banii alocaţi agriculturii ar trebui să fie cei mai mulţi şi nu cei mai puţini, ca în prezent. De bine de rău, agricultura a rămas, după ce industria a fost acaparată de investitorii străini, singura ramură a economiei cu adevărat româneşti (atâta cât a mai rămas din pământul ţării care a fost şi este şi el vândut în draci tot străinilor). Deci, ar fi firesc, ca statul să încurajeze cu prioritate capitalul românesc autohton aşa cum procedează toate ţările dezvoltate ale Europei. Tot legat de resursa financiară, credem că este imperios necesară şi o restructurare ministerială profundă în condiţiile în care de economia naţională, aproape în exclusivitate privatizată, se ocupă nu mai puţin de cinci (5) ministere, Ministerul Economiei, Ministerul Transporturilor, Ministerul Dezvoltării Regionale, Ministerul Agriculturii, Ministerul Comunicaţiilor şi, pe ici pe colo şi Ministerul Mediului. Prea multe, extrem de multe pentru o economie în care statul nu mai deţine aproape nimic, totul fiind privatizat sau vândut străinilor. Şi atunci la ce ne trebuiesc atâtea ministere. Ar ajunge unul singur, Ministerul Economiei şi Dezvoltării Agrare, căci pământul mai este singura bogăţie naţională ce ne mai aparţine şi de aici se poate trage, ca de-a lungul întregii noastre istorii, salvarea ţării de foametea şi sărăcia ce ne-a cuprins ca o râie naţională datorită globalizării, în speţă europenizării. Căci cu asta ne-am cam ales după integrarea în UE. Plătim mai mult, cu vârf şi îndesat, decât accesăm fonduri europene, de fapt tot bani româneşti.
Tot în aceeaşi idee, a lichidări pârloagei de pe cele 3 milioane de hectare, considerăm că este necesară şi lichidarea birocraţiei agricole din teritoriu. La nivelul judeţelor continuă să existe aceeaşi imensă structură birocratică, cu peste 30 de directori, directoraşi, inspectori, şefuleţi şi şefi de agenţii, care s-au „restructurat” dintr-un birou în altul, astfel că începând de la Ministerul Agriculturii (vezi direcţia zootehnică) în loc să se reducă schemele, s-au umflat cu noi birocraţi. Am propune ca la nivelul judeţului Alba, fiecare din cei 30 de directori şi şefi ai agriculturii judeţene să se preocupe de cultivarea a cel puţin 100 de hectare fiecare, ca să îşi probeze cu adevărat competenţa. De asemenea, fiecare parlamentar de Alba, care îşi petrece jumătate din „timpul de lucru” în teritoriu, adică acasă, să se preocupe de cultivarea a câte 100 hectare de pârloagă, astfel încât să nu mai zică lumea că mai mult au pierdut timpul şi banii, decât îi ajută concret pe alegători, închinându-se, pe bani grei, pe la tot felul de icoane şi cai verzi de pe tot felul de pereţi, mai mult sau mai puţin sfinţiţi. De asemenea, domnul prefect şi domnul subprefect, care sunt şefii Comisiei de Fond Funciar, ar trebui şi ei să treacă peste pragul birocraţiei şi al dosarelor şi să găsească soluţii pentru a reduce, fiecare, cu câte 100 de hectare, pârloaga judeţeană de pe ogoare. În fine, pentru că şi Consiliul Judeţean are tot felul de direcţii şi comisii ce se ocupă cu dezvoltarea judeţului, ar fi util şi folositor ca şi domnul preşedinte, cei doi vicepreşedinţi şi grămada de şefi din subordine, să se preocupe de sprijinirea contribuabililor pentru a reduce pârloaga judeţeană cu alte câteva sute de hectare. Cred că şi preşedintele României, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, ar trebui să analizeze problema, având în vedere că securitatea alimentară a ţării este cel puţin la fel de importantă ca securitatea din Irak ori Afganistan. Desigur că nici ziarul „Unirea” care are o bună pătrundere în lumea satelor, nu poate sta cu braţele încrucişate ca ministrul Valeriu Tabără, asistând la extinderea pârloagei. Un prim semnal că dorim să facem ceva pe acest teren este de fapt şi acest prim articol din serialul „Fără pârloagă pe ogoarele Albei”.

Gheorghe CIUL

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI