”Motanul” Ovidiu Maier, la ceas aniversar

”Motanul” Ovidiu Maier, la ceas aniversar

I se spunea Motanul. Avea o tehnică… – nu, nu voi folosi cuvântul nemaivăzută. Fiindcă o mai văzusem: la Hagi, la Lupu, la Panduru. Era printre cei mai tehnici fotbaliști români ai generației sale. Iar românii erau pe atunci printre cei mai tehnici din lume.

Motanul acesta era născut în 1971 la Ocna Mureș, până să ajungă la Rapid nu trecuse Carpații înspre Țara Românească. Era Fiul Ardealului, jucase la Mureș, la Sibiu, la Cluj, la Bistrița. Când s-a dus Lucescu să-l convingă să vină în București nici măcar nu mai era la prima tinerețe. Motanului nu îi plăcea să plece departe de casă.

Și după Rapid s-a întors la Mureș, apoi a mai uimit câțiva ani la Alba Iulia și la 44 de ani încă juca și marca pentru Ocna Mureș! Ovidiu Maier aproape că nu există în statisticile celor mai buni fotbaliști români. N-a jucat niciodată la echipa națională. A avut o selecție la juniori, la începutul anilor 1990. Și atât.

Dar statisticile sunt mincinoase. În afacerile sentimentale, iar fotbalul este o afacere sentimentală, te poți baza pe amintiri. Iar în amintiri, Ovidiu Maier încă joacă fotbalul amețitor al celor născuți binecuvântați cu gleznă și cap.

Motanul avea ceva din Buia și altceva din Sergen Yalçın, alt fotbalist în care a crezut Lucescu. Te lăsa mereu cu impresia că poate mai mult, dar pur și simplu nu vrea. Motanul nu alerga în exces, dar vedea golurile cu mult înainte să se întâmple. Talentul său era cel al unui vizionar.

Până la poezie

Motanului îi trebuia o echipă mică și liniștită, în care să fie lăsat să se joace după pofta inimii. A găsit-o abia după treizeci de ani, la Alba Iulia. Au fost cei mai buni ani din cariera lui Ovidiu Maier. Când pleca spre poartă, deși nu era un ghepard, era devastator, iar pasele sale erau uneori străbătute de geniu. Asta era: Motanul era lent și genial.

Mă gândesc la un om de litere (Nekrasov) alergând într-o noapte la un critic literar (Belinski) să i-l vestească pe Dostoievski. A ajuns la acela și i-a spus atât: Ni s-a născut un nou Gogol! Așa mi-am spus și eu când l-am văzut prima dată pe Ovidiu Maier în Giulești, în secolul trecut: Ni s-a născut un nou Hagi! Am greșit?

Motanul n-a ajuns, nici pe departe, un Hagi, n-a făcut o carieră mare, n-a jucat niciodată în ligi străine, dar, din când în când, fotbalul său a atins poezia și nu e nimic mai frumos pe lume ca poezia.

Nu, nimic nu e mai frumos ca poezia – nici în fotbal, nici în viață.

sursa: welovesport.ro

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---