Rămâi conectat
Festivalul Roman Apulum - 2022

Sănătatea și natură

Miraculoasele „buruieni” de pe marginea drumului

Redactia Ziarului Unirea

Publicat

în

De milioane de ani, omul este o părticică a naturii, o frunză în pomul vieţii. Cu toate astea, în relaţia noastră cu ea i-am devenit duşmani, o otrăvim, o distrugem, o asuprim. Şi totuşi, mama noastră Natură ne iubeşte necondiţionat şi ne întinde braţe pline de plante şi roade, care ne pot salva chiar şi de la moarte. Dar deseori oamenii privesc indiferenţi la darurile oferite, deoarece nu le cunosc nici măcar numele, nemaivorbind de rostul sau valoarea lor. A crescut o generaţie nouă de ţărani (25-45 de ani), pentru care mai toate plantele au un singur nume: buruieni. Mai degrabă un om de la oraş, care are acces la internet, poate să-ţi descrie şi să numească corect o plantă de pe marginea drumului. Luminează-ne, Doamne! Ajută-ne să păstrăm leacurile populare, această parte nepreţuită a patrimoniului cultural al poporului nostru, un tezaur de sănătate adunat în mii de ani.
Reţete pentru întărirea imunităţii
1. În 600 ml de apă fierbinte, se pun câte 2 linguri de fructe proaspete sau uscate de măceş, coacăz negru, morcov tocat şi câte o lingură de frunze uscate de viţă-de-vie (nestropită) şi de urzică. După 10 minute de fierbere pe foc foarte slab, decoctul se infuzează 4 ore, în vasul acoperit şi învelit cu o plapumă. Se beau câte 100-150 ml, de trei ori pe zi, înainte de masă.
2. Se amestecă părţi egale de frunze şi fructe uscate de zmeură, păducel, coacăz negru şi roşu, fragi, frunze şi flori de tei. Din amestec se iau 2 linguri pline şi se prepară în termos o infuzie cu 500 ml de apă fierbinte. Dacă fructele sunt întregi, se lăsă trei ore în termos, iar cele râşnite – o oră. Nu se strecoară. Se bea în timpul zilei. Fructele pot fi înlocuite cu vârfuri de 10 cm de crenguţe cu muguri de la aceleaşi plante.
3. Un pahar cu miez de nucă se pisează sau se râşneşte şi se amestecă cu un pahar de miere de albine. O sută de grame rădăcină de obligeana se dă pe răzătoare (dacă este proaspătă) sau se toacă (dacă este uscată) şi se încorporează în miere. Se consumă câte 2 linguriţe, de 2-3 ori pe zi. Efectul va fi mai bun dacă fiecare doză consumată se amestecă cu 1/4 linguriţă de polen. Îmbunătăţeşte nu numai imunitatea, dar şi potenţa.
Dureri reumatice
l Alifie de rădăcină de brusture. Se prepară un decoct din 3-4 linguri de rădăcină tocată de brusture, fiartă în 500 ml apă. Se lasă vasul pe foc, până ce volumul de apă scade la jumătate. Separat, într-un vas de lut, se amestecă decoctul obţinut cu 2 pahare de osânză topită de porc sau untură de gâscă. Capacul vasului se acoperă cu un strat gros de aluat şi se ţine în cuptor încălzit peste noapte. Apa care se ridică deasupra unguentului se foloseşte pentru băi de picioare, iar alifia se păstrează la rece. Pentru rezultate mai spectaculoase, în vasul cu osânză se adăugă şi un pahar de muguri de liliac sau de mesteacăn, înainte de introducerea în cuptor.
l Reumatism netratat la timp, gută, artrită deformantă. Se prepară un macerat din 150 g de „vată” poroasă din partea interioară a pălăriilor de floarea-soarelui şi 500 ml de alcool dublu rafinat (10-14 zile) şi se foloseşte pentru frecţii. Înainte de frecţii se fac băi locale cu decoct din scoarţă tânără de plop tremurător sau plop negru (primul este mai eficient). Concomitent, se bea şi un ceai din 2 linguri rădăcină de ghimpe şi o linguriţă scoarţă de plop tremurător, care se fierb timp de 7 minute în 500 ml de apă şi se infuzează până la răcire. Se beau câte 70 ml, de 4-5 ori pe zi, şi înainte de culcare.
lCardionevroza cu insomnie şi dereglări digestive. Rădăcini de odolean (valeriană) – 40 g, frunze de mentă – 30 g, fructe de fenicul – 20 g, flori de lăcrămioare -10 g, flori de muşeţel – 10 g. O linguriţă din amestec se infuzează timp de o oră în 200 ml de apă clocotită. Se strecoară, se stoarce şi se beau câte 75 ml, de două ori pe zi, între mese.
l Insuficienţă cardiacă cu tulburare psihică, vârtej, sufocare. Talpa-gâştei – 15 g, flori de păducel – 15 g, flori de muşeţel – 5 g, rozmarin sălbatic (Gnaphalium uliginosum) – 15 g. În termos se pun 1,5 linguri de amestec, se toarnă deasupra 400 ml de apă, şi se infuzează timp de 8 ore. După strecurare, ceaiul se bea în 3 reprize, cu o oră după masă.
l Angina pectorală cu hipertensiune, ateroscleroză, nevroză şi dureri reumatice. Rădăcină de lemn dulce – 10 g, rădăcină de odolean – 5 g, seminţe de mărar – 5 g, dentiţă – 10 g, flori de gălbenele -10 g. O lingură de amestec se opăreşte cu 250 ml de apă fierbinte, se infuzează sub capac timp de o oră şi se bea în trei reprize între mese.
l Insuficienţă cardiacă cu iritaţie nervoasă şi respiraţie accelerată. Conuri de hamei – 20 g, talpa-gâştei – 25 g, seminţe de chimen – 25 g, seminţe de fenicul – 25 g, rădăcină de odolean – 25 g. Se pun seminţele şi rădăcinile în 350 ml de apă fierbinte, se aduc până la fierbere şi se lăsă pe un foc mic 10 minute, apoi se introduce hameiul şi talpa-gâştei şi se ia vasul de pe foc. Se infuzează sub capac, timp de 2 ore. Se beau câte 100 ml, de trei ori pe zi.
l Ateroscleroză. Rădăcini de pir târâtor – 10 g, rădăcini de păpădie – 10 g, coada-şoricelului – 10 g, frunze de creţişoară – 10 g. O lingură de amestec se infuzează timp de o oră, în 200 ml de apă fierbinte. Se strecoară, se stoarce bine şi se bea toată infuzia dimineaţa, pe nemâncate, înainte de masă.
l Ficatul şi colecistul. Pentru afecţiunile acestui „cuplu” important, se găsesc multe leacuri în natura ţării noastre. Principalele plante care se folosesc pentru tratament, dar şi pentru profilaxie (în doze mai mici) sunt: gălbenelele, iarba mare, mesteacănul, troscotul, lăstarii de prun, porumbul, dovleacul, mărarul, coada-calului, salvia, măceşul, sunătoarea, şovârful şi multe altele. Una din cele mai folosite plante este siminocul, care stimulează producerea şi circulaţia secreţiei biliare, favorizează înlăturarea nisipului din colecist, îmbunătăţeşte formula sanguină prin scăderea colesterolului şi a bilirubinei, favorizează funcţiile metabolice ale ficatului. Dar trebuie folosit cu atenţie de persoanele cu hipertensiune, deoarece tensiunea lor poate să crească neaşteptat de mult. În medicina naturistă, dozele recomandate pentru prepararea infuziei sunt următoarele: 10 g de flori uscate de plantă se pun în 200 ml de apă fierbinte şi se ţin pe baie de aburi timp de 15 minute. Se infuzează până la răcire. Se beau câte două linguri, de trei ori pe zi, cu 30 minute înainte de masă, timp de 2-3 săptămâni, în funcţie de gravitatea afecţiunii. Armurariul este o altă plantă care a recăpătat atenţia medicinei oficiale, dar şi a suferinzilor din toate colţurile lumii, pentru calităţile ei uimitoare în stoparea cirozei (în combinaţie cu alte remedii), în regenerarea ficatului, scăderea lipidelor din sânge. S-a mai descoperit şi acţiunea ei benefică pentru vindecarea tiroidei şi a splinei. Cercetarea s-a axat mai mult pe seminţele plantei, numite şi fructe de armurariu. Dar strămoşii noştri au preţuit-o mult pentru sucul proaspăt stors, pentru rădăcini şi pentru seminţele crude, râşnite şi consumate câte o linguriţă de 4-5 ori pe zi, cu 20 de minute înainte de masă.
l Bila leneşă. Pentru „bila leneşă”, cum se spune în popor, fitoterapeuţii cu experienţă recomandă folosirea infuziilor seara, înainte de culcare, încălzite la 40-42 de grade, nu mai puţin de 2/3 de pahar. Frunze de mesteacăn – 150 g, sunătoare – 150 g, mentă rece – 200 g, fructe de măceş – 200 g, mătase de porumb – 100 g, rădăcini de armurariu – 100 g. Plantele se mixează, se amestecă bine. Seara, înainte de culcare, se pun în termos 2 linguri de plante, se toarnă peste ele 450-500 ml de apă fierbinte şi se infuzează până dimineaţă (6-8 ore).
Seminţe de mărar – 25 g, seminţe de fenicul – 25 g, ovăz nedecorticat (nestropit) – 15 g, pelin – 30 g, rădăcină de cicoare – 40 g, muguri de mesteacăn – 30 g. Două linguriţe de amestec se infuzează în 2 pahare de apă clocotită în termos, timp de 8-12 ore, se strecoară şi se beau câte 125 de ml, de patru ori pe zi, cu 15-20 minute înainte de masă.
Flori de siminoc – 3 linguri, coada-şoricelului (frunze cu flori) – 5 linguri, flori de muşeţel – 2 linguri, troscot – 5 linguri. O lingură de amestec se infuzează în 200 ml apă fierbinte până la răcire, la 40 de grade, şi se bea strecurat, înainte de culcare.
lCiroza. Se amestecă cantităţi egale (de ex. câte 10 grame) de rădăcină de iarbă mare, rădăcină de brusture, rădăcină de măceş, dentiţă, troscot, salvie, flori de vetrice, sunătoare, gălbenele, coada-şoricelului. Două linguri de plante se pun pe foc în 500 ml de apă rece, se aduc până la fierbere şi se lăsă pe un foc foarte slab, timp de 25 de minute. După răcire, se stoarce bine. Se beau câte 100-125 ml (în funcţie de greutatea corporală).
lDisbacterioza. Deseori, după un tratament medicamentos, mai ales cu antibiotice, ne alegem cu flora intestinală parţial sau total distrusă. Un amestec din frunze de eucalipt – 30 g, cimbru – 30 g, pelin – 10 g, rădăcină de obligeană – 10 g, seminţe de chimen – 10 g, seminţe de fenicul – 10 g ajută la restabilirea florei intestinale. Pentru fiecare zi de tratament se infuzează timp de 30 minute 1,5 linguri de amestec, în 400 ml de apă fierbinte. Se bea în trei reprize, cu 30 minute înainte de masă.
lColită cronică. Reţetă cu zer: Seminţe de în – 40 g, rădăcină de tătăneasă – 30 g, coada-racului – 30 g, frunze de pătlagină – 20 g, 200 ml zer. Se prepară de fiecare dată înainte de folosire. Se toarnă zerul încălzit la 45 de grade într-un bol, se pune o lingură de amestec de plante şi se amestecă energic cu o lingură de lemn, timp de 8-10 minute (sau se pune în mixer). Se beau câte 2-3 pahare pe zi. O regulă pentru toate reţetele propuse: dacă în 14-21 de zile nu apare un efect pozitiv, trebuie încercată o altă reţetă, mai potrivită pentru combinaţia individuală de afecţiuni.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Publicitate

Sănătatea și natură

Cum să vă alegeți adidașii de alergare ideali pentru picioarele dumneavoastră (P)

Andreea Ștefan

Publicat

în

Căutarea de noi adidași de alergare vă face să alergați în cerc? Piața adidașilor de alergare este plină de descrieri înșelătoare, culori țipătoare și jargon confuz, uneori irelevant. Am triat prin haos și acum suntem aici pentru a vă ajuta. Sperăm să vă îndrumăm pe calea succesului dumneavoastră în alergare, oferindu-vă sfaturi utile pentru alegerea perechii perfecte de adidași de damă sau bărbați pentru alergare.

Știm din proprie experiență că, dacă adidașii de alergare se potrivesc confortabil și se potrivesc nevoilor dvs., veți fi mai predispus să ieșiți pe teren și să alergați. Șoselele și trotuarele diferă de trasee și piste prin faptul că sunt suprafețe artificiale incredibil de neiertătoare, care adesea nu sunt foarte confortabile pentru a alerga pe ele fără o anumită formă de protecție.

Există atât adidași în stil maximalist cu multă amortizare pentru împingere, cât și adidași ușori și rapizi, care vă propulsează în teritoriul PR (record personal). Cu siguranță nu este ceva nemaiauzit ca cei mai entuziaști alergători să selecteze modele de adidași de damă sau bărbați pentru scopuri mai specializate; depinde de obiectivele dvs. de alergare. S-ar putea să descoperiți că niciun adidas nu vă va satisface toate nevoile, sau s-ar putea să găsiți acel adidas care este perfect pentru toate.

Pentru majoritatea sportivilor, o pereche de adidași de damă sau bărbați potrivită nevoilor și preferințelor lor este, fără îndoială, un instrument esențial pentru a avea o viață sănătoasă și fără accidentări. Adidașii prea bine concepuți sau nepotriviți pot avea efecte dăunătoare asupra corpului dvs. și pot împiedica atingerea obiectivelor de alergare – dar și a altor obiective.

Elit - Gustul Desăvârșit

Factorul critic care trebuie înțeles este că o pereche de adidași de damă sau bărbați nu poate provoca în mod inerent o accidentare; aplicarea de către alergător a unei încălțări necorespunzătoare poate cauza leziuni de suprasolicitare în timp. De cealaltă parte a monedei se află opțiunea ca acei adidași pentru bărbați sau femei de alergare să ajute la inversarea daunelor provocate de ani de zile de formă, postură de alergare și mers necorespunzător. Recomandăm întotdeauna determinarea dezechilibrelor musculare și a tensiunilor inutile în timp ce sunteți în mișcare.

Un exemplu clasic care iese la suprafață este suprapronarea. Suprarepronarea se întâmplă atunci când anatomia și mușchii stabilizatori ai unui alergător nu susțin gleznele în mișcare. Senzația de rostogolire a gleznelor spre interior este cel mai notabil mod de a determina acest lucru în mers. Suprapronatorii se vor descurca cel mai bine cu o pereche de adidași de damă sau de bărbați de susținere care să le ghideze picioarele pentru a urmări în linii netede și drepte.

Au existat o mulțime de împotriviri în comunitatea de alergare cu asaltul adidașilor de tip barefoot și minimalist, iar noi suntem aici pentru vă ajuta să înțelegeți de ce. Unul nu este mai bun decât celălalt; totul se reduce cu adevărat la nevoile alergătorului de a achiziționa adidasul.

Mulțimea minimalistă și cu zero drop susține că mușchii stabilizatori trebuie să aibă spațiul și oportunitatea de a se întări. Da, dar alergătorii cu structuri anatomice mai puțin favorabile în mod natural au nevoie de sprijin pentru a preveni leziunile pe termen lung. Și ne tot învârtim în jurul cozii.

În cele din urmă, acest lucru depinde de dvs. și de orice sfătuitori pe care îi aveți în cercul dvs. interior. De multe ori, oboseala poate juca un rol în tipul de adidași de damă sau bărbați de care aveți nevoie. Dacă căutați în mod constant eforturi de tip maraton și alergați cu picioarele obosite, un adidas de susținere ar putea fi mai mult pe placul dumneavoastră. Dar dacă sunteți în căutarea unui adidas confortabil și de susținere pe care să îl purtați pentru plimbări lungi, alergări scurte și în sala de sport, o opțiune cu cădere zero ar putea ajuta să vă încurajeze corpul să creeze mai multă forță în lanțul posterior al mușchilor din corpul dumneavoastră.

Găsirea adidasului perfect nu vă dă undă verde pentru a avea o formă proastă; este încă crucial să abordați cariera de alergare cu indicii posturale și angajamentul muscular intacte. Vă recomandăm să construiți mai întâi forța mușchilor și a tendoanelor pe baza anilor de experiență în alergare, a antrenamentului personal și a muncii sub fizioterapeuților. Asta înseamnă: evitați să faceți prea mult, prea curând. Aceleași reguli se aplică atunci când permiteți oaselor dvs. să se obișnuiască cu impactul mai mare pe care îl impune alergarea. Dacă sunteți un alergător începător, nu uitați: încet și constant se câștigă cursa.

Niciun adidas nu este conceput pentru a vă rezolva durerile de genunchi, splinturile tibiei, nevrozele, benzile IT strânse etc., dar un adidas de alergare potrivit va fi, fără îndoială, mai bun decât acei adidași vechi care au stat în fundul dulapului dvs. de ani de zile. Materialele se descompun în timp și se uzează neuniform în funcție de ciudățeniile din mersul dvs., iar aceste modele unice de uzură vor cauza dezechilibre în lovirea piciorului la fiecare pas. Concluzia este că alegerea încălțămintei dvs. împreună cu deciziile de antrenament joacă un rol vital în sănătatea biomecanică și longevitatea musculo-scheletală. Depinde de dumneavoastră să alegeți cu înțelepciune, iar noi suntem aici pentru a vă îndruma în direcția corectă.

sursa foto: emag.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Sănătatea și natură

Ce alimente pot congela și cum o fac? (P)

Andreea Ștefan

Publicat

în

Vrei să păstrezi produse proaspete și lactate pentru mai târziu? Ghidul nostru acoperă cele mai frecvente întrebări despre congelarea celor mai frecvente legume, fructelor, brânzeturilor și ouălor.

Cum să congelezi morcovii

Morcovii cruzi prin o textură de burete atunci când sunt înghețați și decongelați – apa din celulele lor se extinde, ceea ce sparge celulele. Fie toacă mărunt morcovii și congelează-i cruzi – odată ce i-ai prăjit nu vei observa textura – ori toacă-i, taie sau gătește al dente, apoi congelează în loturi. Dacă îi îngheți pe o tavă, îi poți pune într-o pungă când sunt tari și se vor separa ușor când vei vrea să îi folosești.

Elit - Gustul Desăvârșit

Cum să congelezi broccoli

Taie broccoli în buchețele și gătește-i al dente, întinde buchețelele reci pe o tavă și congelează. Odată tari, pune-i într-o pungă de congelare.

Cum să congelezi cartofii

Cartofii cruzi nu îngheață bine din același motiv ca și morcovii. Taie-i, feliază sau toacă-i în bucăți, gătește-i al dente și congelează-i în loturi sau zdrobește-i și congelează-i în porții. Congelează bucățile pe o tavă și pune-le apoi într-o pungă de congelator.

Cum să congelezi sparanghel

Pregătește sparanghelul spălându-l bine și tăind toate tulpinile lemnoase. Se gătește apoi în apă clocotită timp de 2-4 minute, în functie de mărimea tulpinilor. Transferă sparanghelul folosind o lingură cu fantă într-un castron cu apă rece. Odată scurs și uscat, pune-l pe o tavă și congelează-l înainte de a-l transfera într-o pungă de congelare. Alternativ, prăjește sparanghelul timp de 10-15 minute după preparare înainte de a urma aceiași pași de congelare și vei obține un sparanghel congelat perfect de gătit.

Cum să congelezi dovleceii

Taie dovleceii în rondele groase. Se fierb apoi urmând aceeași metodă ca și cu sparanghelul, însă doar pentru 1 minut. Congelează-i și pe ei întâi pe o tavă și apoi pune rondelele congelate într-o pungă de congelare.

Cum să faci ciuperci congelate

Spală ciupercile crude pentru a îndepărta orice murdărie, apoi feliază-le sau lasă-le întregi ca să obții ciuperci congelate. Pune ciupercile într-un coș cu abur și pune-le deasupra a puțină apă cu o linguriță de suc de lămâie. Adu amestecul la fiert și fierbe ciupercile timp de 2-4 minute, în funcție de mărimea lor. Pune ciupercile în apă cu gheață. Odată scurse și uscate, pune-le pe o tavă și congeleaza ciupercile înainte de a transfera într-o pungă pentru ciuperci congelate. Alternativ, prăjește ușor ciupercile cu un buchet mic de unt înainte de a le congela, folosind aceeași metodă, pentru a obține de asemenea ciuperci congelate.

Cum să congelezi ceapa

Taie sau feliază ceapa și congeleaz-o crudă pe tăvi, iar odată tare, vars-o într-o pungă de congelator ca să o poți folosi în porții. Poți, de asemenea, să prăjești ceapa pentru a se congela în loturi.

Cum să congelezi căpșunile

Pregătește căpșunile spălându-le în apă rece, apoi uscându-le cu hârtie de bucătărie. Taie și aruncă tulpinile, apoi congelează fructele întregi sau taie-le la dimensiunea dorită. Pune căpșunile pregătite pe o tavă și congelează-le, apoi transferă-le într-o pungă de congelare resigilabilă.

Cum să congelezi bananele

Curăță bananele și pune-le pe o tavă întregi sau în felii. Odată congelate, transferă-le într-o pungă de congelare resigilabilă. Pentru a congela bananele maro, îți recomandăm să le faci piure și să le porționezi în pungi separate resigilabile etichetate cu cantitatea.

Cum să congelezi merele

Pentru a congela merele obișnuite, feliază-le și așază-le pe o tavă de copt și pune-le în congelator la setarea maximă.

Cum să congelezi laptele

Laptele din cutii poate fi congelat nedeschis dacă există un spațiu între lapte și capac – toate lichidele se extind pe măsură ce îngheață, așa că, dacă nu este suficient spațiu, capacul se poate desprinde sau cutia se poate despica. Laptele din sticle de sticlă nu poate fi congelat, așa că transferă lichidul într-un recipient sau într-o pungă de congelare cu sigiliu etanș.

Cum să congelezi ouăle

Congelează ouăle în porții (le poți bate mai întâi) pentru a le folosi mai târziu.

Cum să congelezi brânza

Răzuiește brânza și împacheteaz-o în găurile unei forme de brioșe. Vor fi aproximativ 50 g în fiecare.

Cum să congelezi iaurt

Dacă cumperi cantități mari de iaurt și crezi că nu îl poți folosi la timp, congelează-l în porții într-o formă curată pentru brioșe.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Sănătatea și natură

Fructe de mare: sfaturi și curiozități despre valorile nutriționale pentru a le alege în funcție de dietă (P)

Andreea Ștefan

Publicat

în

Care sunt diferitele specii de fructe de mare? Care sunt cele mai gustoase rețete? Sfaturi și curiozități pentru a aduce cele mai bune fructe de mare pe masa ta, cunoscându-le proprietățile și caracteristicile.

Iubitorii de fructe de mare sunt familiarizați cu aromele și mirosurile acestor ingrediente care ne fac să apreciem bogăția mării și care reprezintă calul de bătaie al bucătăriei mediteraneene. Orice meniu cu fructe de mare nu poate fi lipsit de fructe de mare servite în numeroasele lor versiuni, de la aperitive la paste și până la feluri principale sau varietăți și derivate precum caviar.

Din nefericire, din cauza poluării și a pescuitului necontrolat, numărul fructelor de mare a scăzut considerabil și din ce în ce mai des ajung pe mesele noastre fructe de mare de crescătorie. Când vorbim de fructe de mare, ne referim la animalele acvatice comestibile, cu excepția mamiferelor, atât de apă dulce, cât și de apă sărată. Aceste organisme se împart în două categorii: moluște și crustacee. Să analizăm împreună speciile existente și câteva proprietăți și curiozități referitoare la ele.

Lista de specii

Elit - Gustul Desăvârșit

Am menționat deja că numeroasele specii de fructe de mare sunt împărțite în 2 mari categorii, în detaliu avem:

Moluște

Cefalopodele pot fi cu sau fără cochilie interioară:

  • sepie
  • calmar
  • caracatiță

Gastropodele sunt cele care au o cochilie exterioară:

  • melci
  • lapiezuri
  • urechi de mare

Speciile cu o cochilie externă sunt lamelibranhiate, de exemplu:

  • midii
  • scoici
  • stridii
  • trufe de mare

Crustacee

În această categorie găsim macriidele caracterizate de un abdomen lung și o coadă cu o înotătoare în formă de evantai, cum ar fi:

  • homar
  • creveți
  • langustină

Și brachiuri fără înotătoare în formă de evantai și cu un corp care se pliază sub torace, printre care amintim:

  • crab

În sfârșit, stomatopode dotate cu gheare și două apendice bucale:

  • creveți mantis
  • corbola

Proprietăți nutriționale

Peștele este un aliment bogat în nutrienți și are un conținut scăzut de calorii și grăsimi saturate. Numeroase studii au afirmat că fructele de mare au beneficii considerabile pentru sănătate, reducând riscul de atac de cord, accident vascular cerebral, obezitate și hipertensiune arterială, precum și că sunt esențiale pentru creșterea sugarilor și a copiilor.

Pentru a descrie proprietățile nutriționale ale fructelor de mare, ar fi indicat să tratăm individual diferitele specii sau, cel mult, diferitele grupe de clasificare. Însă, în general, din punct de vedere nutrițional, fructele de mare au un conținut ridicat de fier, esențial pentru producerea hemoglobinei, și de omega-3, grăsimi polinesaturate esențiale pentru prevenirea bolilor cardiovasculare și inflamatorii. Nu numai atât, sunt bogate în vitamine, în special B12, proteine și minerale care sunt esențiale pentru menținerea sănătății organismului uman.

Trebuie remarcat faptul că majoritatea acestor fructe de mare, pentru porții de aproximativ 100 g, furnizează în jur de 30-40% din cantitatea medie zilnică recomandată de proteine. O mare parte din grăsimile din aceste alimente sunt polinesaturate și reprezintă mai puțin de 5 % din total, iar aproape toate speciile nu conțin mai mult de 100 mg de colesterol la o porție de 86 g.

În ce privește moluștele, conținutul caloric este, în general, de la scăzut la moderat; dintre cefalopode, gasteropode și lamelibranți, cele mai bogate din punct de vedere nutrițional sunt cu siguranță gasteropodele (melci, lapiezuri, urechi de mare, melci etc.), deși sunt mai puțin consumate și, în general, considerate alimente „învechite”. Acestea se mândresc cu un aport energetic și proteic mai mare decât celelalte două (aproximativ 100 kcal la 100 g și peste 17 g de proteine, față de 60-75 kcal și 10-14 g de proteine), care sunt utilizate pe scară largă în dietele hipocalorice. Trebuie amintit, de asemenea, că toate moluștele (și în special cefalopodele) conțin o parte extrem de redusă de lipide, constând în principal în acizi grași polinesaturați; pe de altă parte, bivalvele (în special midiile și stridiile) se caracterizează printr-un aport considerabil de colesterol, o particularitate extrem de limitativă în ceea ce privește dietele hipocolesterolemiante.

Analizând conținutul nutrițional al crustaceelor din fructele de mare, în primul rând trebuie precizat că acestea sunt întotdeauna alimente cu un aport ridicat de colesterol, astfel că, la fel ca și în cazul unor moluște, utilizarea lor nu se aplică frecvent în dietele destinate controlului hipercolesterolemiei. Pe de altă parte, crustaceele au un conținut moderat de lipide și se caracterizează prin prevalența acizilor grași esențiali omega3 față de omega6, o caracteristică fără îndoială apreciabilă. Din punct de vedere energetic, rareori depășesc 70-80 kcal la 100 g de porție comestibilă, în timp ce aportul de proteine este bun, între 13 și 18 g (conținutul de carbohidrați este neglijabil).

Fructele de mare din preparatele din fructe de mare, ca și unele moluște (a se vedea mai sus), conțin, de asemenea, o cantitate considerabilă de sodiu alimentar și, în mod similar, nu sunt indicate în dietele hipotensive. Cu toate acestea, ele furnizează cantități foarte bune de fier și calciu (Ca), dar cu un conținut redus de fosfor (P), mineral care, în doze mari, devine responsabil de afectarea absorbției intestinale a calciului. Conținutul de vitamine B este comparabil cu cel al cărnii și al peștelui.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Actualitate

Știrea Zilei

Curier Județean

Știrea Ta

Politică Administrație

Sport

Monden

Opinii Comentarii

Articole Similare

Copyright © 2004 - 2022 Ziarul Unirea