Ministerul Muncii a elaborat recent un proiect de hotărâre de guvern prin care au fost aprobate criterii noi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II şi III de invaliditate. Proiectul lansat în dezbatere publică de minister propune un barem de investigaţii necesare pentru stabilirea deficienţei funcţionale, a incapacităţii adaptative şi a capacităţii de muncă. Astfel, baremul cuprinde investigaţii specifice obligatorii pentru fiecare grupă de afecţiuni cronice, pentru obiectivarea manifestărilor de boală, stabilirea severităţii afecţiunii, evaluarea răspunsului la tratament şi monitorizarea evoluţiei bolii. Astfel, potrivit ministerului, se va putea realiza o evaluare cât mai corectă a capacităţii de muncă bazată pe date obiective, evitându-se astfel încadrarea eronată în grad de invaliditate.
lCe presupune încadrarea în grade invaliditate
Invaliditatea este cuantificată în raport cu posibilitatea desfăşurării activităţilor legate de viaţa cotidiană şi/sau profesională, astfel: 1. invaliditate de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, a capacităţii de autoservire (autoîngrijire, activităţi gospodăreşti etc), necesitând asistenţă permanentă din partea altei persoane; 2. invaliditate de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, dar cu conservarea capacităţii de autoservire (autoîngrijire, activităţi gospodăreşti etc); 3. invaliditate de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, acest statut fiind compatibil cu prestarea unei activităţi profesionale cu program redus şi în condiţii adecvate de solicitare. În prezent, încadrarea în grade de invaliditate se face pe baza criteriilor şi normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă aprobate prin HG 400/2001. Având în vedere că actualele criterii medicale au fost elaborate în urmă cu aproximativ 10 ani a fost necesară actualizarea acestora, ţinându-se seama de progresul înregistrat în domeniul medical atât în ceea ce priveşte metodele şi tehnicile moderne de diagnostic, cât şi schemele de tratament cu efect asupra prognosticului recuperator. HG 400/2001 nu prevede un barem de investigaţii necesare pentru stabilirea deficienţei funcţionale, a incapacităţii adaptative şi a capacităţii de muncă la fiecare grupă de afecţiuni, investigaţii absolut necesare pentru o evaluare complexă şi obiectivă a capacităţii de muncă. De asemenea, hotărârea nu reglementează, în mod expres, invalidităţile care afectează ireversibil capacitatea de muncă, având ca rezultat nerevizuirea medicală. (A.D.T.)
