Rămâi conectat

Actualitate

Minciuna – a lifestyle

Publicat

în

Iarna trecută, părinţii mei plecaţi în concediu au angajat o persoană în care aveau încredere să locuiască în casa lor, mai ales în scop de pază.
Bizar ni s-a părut că niciodată, în pofida insistenţelor noastre, nu reuşeam să o contactăm apelând telefonul fix. Răspundea pe mobil, motivând invariabil că cine ştie ce grozăvie de treabă complicată, dar benefică nouă o ţinuse departe de telefonul mult prea fix faţă de mobilitatea dumneaei („puneam perdelele”, „făceam curat în pod”, „curăţam zăpada de pe alei” şi câte şi mai câte – o adevărată comoară la casa omului, nu alta!).
Într-o după-amiază, m-am oprit la casa părintească. Nici urmă de vrednica doamnă. Mai mult, zăpada veche de câteva zile din curte şi de pe alei nu avea nici ea urme de paşi. Fantomaticul personaj trebuie să fi levitat deasupra ei. Intru în casa pustie şi o sun. Îmi răspunde tonică, grăbită să mă reasigure că totul este în ordine. La întrebarea mea cu privire la locul situării ei în acel moment, îmi spune fără ezitare: „Sunt aici. Acasă la voi.” Insist: „Unde, mai exact? Că v-am sunat pe fix şi nu aţi răspuns.” Doamna se repliază imediat, ia o voce uşor adormită şi zice: „Sunt în pat. M-am întins puţin, după atâta treabă.” „În dormitorul părinţilor?”, mă încăpăţânez eu. „Da!” replică ea fără tresărire. Simţeam deja victoria. Gustul ei dulce. „Perfect. Vin acum. Pentru că eu sunt în living!” Lovitură de graţie, îmi imaginam eu cu candoare. Dar iată că nu.
Partenera mea de dialog se metamorfozează din nou şi, cu o voce gravă, sfârşită, îmi spune : „Eu… Mi-e rău. Mi-a fost tare rău după tot efortul şi sunt în pat”. Imprudentă, repet întrebarea iniţială, oferindu-i o ocazie nesperată de îndreptare a situaţiei: „La noi în pat?”, „Nu. La mine acasă”, răspunde ea prompt, pe un ton mustrător, subliniind caracterul deplasat al insistenţei mele (care va să zică dumneaei se simte rău şi pe mine situarea în spaţiu mă preocupă). Încerc să scot în evidenţă ridicolul şi absurdul situaţiei, mergând pe argumente raţionale („Acum două minute eraţi bine şi spuneaţi că sunteţi în casa părinţilor!”), dar realizez repede că încercarea mea e zadarnică. Femeia o ţinea pe-a ei şi putea continua aşa la nesfârşit. Ar fi întors-o senin din condei, la infinit. Fireşte, s-au ciocnit în mine deodată o sumedenie de stări, de la furie şi frustrare la amuzament.
De fapt, în timp am mai cunoscut astfel de personaje cu o tendinţă patologică de a denatura realitatea, de a nu ţine cont de ea pur şi simplu. Cazurile sunt extreme şi frapante prin stridenţa minciunii. Şi, poate, paradoxal, mai puţin periculoase, căci, de regulă, realizezi relativ repede cu cine ai de-a face, întrucât cei mai mulţi dintre noi nu suntem astfel. Dar asta nu înseamnă automat că suntem autentici. Suntem, poate, mai moderaţi, mai subtili, mai atenţi, mai abili în menţinerea aparenţei.
Povesteam într-un articol mai vechi despre un prieten bun cu care discutam despre iubire – prietenul din grădina cu nuci. Acelaşi prieten pleda constant şi vehement pentru sinceritate. Discursul lui mi se părea atunci uşor preţios, cam didacticist. Ni se spune de când ne ştim că e bine să fim sinceri, că minciuna e nocivă, că trebuie repudiată vehement, iar disertaţia lui îmi părea în aceeaşi notă, cea a unor principii servite pe ton imperativ, pe care nu le puteam interioriza. Nu simţeam impactul concret al sincerităţii sau al lipsei ei pe propria-mi piele ori, poate mai bine spus, pe propriul suflet. M-a izbit însă în ultima perioadă, marcată de întâlnirea cu o prietenă specială. Prin tot ceea ce făcea şi spunea, această persoană părea minunată. Parcă prea bună ca să fie adevărată. Nu poate fi autentică, nu total, îmi spuneam. De aceea, am fost oarecum prudentă la început în raporturile cu ea. În timp însă am constatat că mă înşelasem.
Că prietena mea era, într-adevăr, sinceră. Mult mai mult decât credeam eu că poate fi cineva. Mi-am dat seama atunci că prima sursă a scepticismului meu eram chiar eu. Mi se părea neverosimil de bună, pentru că majoritatea nu suntem aşa. Mi-am dat seama că îmi imaginam că nu e în totalitate sinceră, pentru că eu nu eram astfel. Că primul meu instinct nu este comunicarea senzaţiei reale, transmiterea ei în exterior. Sunt, mai degrabă, preocupată, în funcţie de context, de ce ar da bine, de ce se aşteaptă de la mine, de identificarea celei mai inspirate replici. Poate este, în parte, o deformaţie profesională. Dar numai în parte. Căci am senzaţia că pentru tot mai mulţi dintre noi aceasta a devenit, în timp, reacţia naturală. Un scenariu e mult mai simplu, mult mai puţin riscant decât realitatea. Nu te simţi vinovat, pentru că te gândeşti că nu contează.
Că inautenticitatea e, deja, o convenţie socială. Nu aştepţi sinceritate şi nici alţii nu o aşteaptă de la tine. Minciuna ne protejează. Cel mai grav este că am devenit atât de buni în elaborarea scenariilor, încât le credem chiar şi noi. E o cale oricum mai simplă decât o introspecţie, cel mai probabil chinuitoare, de natură să ne dezvăluie cu adevărat. Devenim mincinoşi, inautentici şi nici măcar nu ne mai dăm seama de asta. Decât poate când ceva (cineva) ne zdruncină din temelii. De pildă, sinceritatea şocantă a unui suflet curat.
Ioana Romana LAURENŢIU, partener la Casa de avocatură Laurenţiu, Laurenţiu & Asociaţii


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Publicitate

Actualitate

Adrian Câciu: „Este exclusă înghețarea pensiilor și salariilor anul acesta”

Publicat

în

Adrian Câciu: „Este exclusă înghețarea pensiilor și salariilor anul acesta”

Ministrul Finanţelor, Adrian Câciu, a declarat, miercuri, că este „exclus” să se ia în calcul o îngheţare a pensiilor şi salariilor în acest an, iar datoria publică creşte pe seama unor împrumuturi angajate de stat pentru a face investiţii.

El a fost întrebat, într-o conferinţă de presă, la Palatul Victoria, dacă s-a discutat despre îngheţarea pensiilor şi a salariilor pentru a face o economie la bugetul de stat.

„Exclus. Şi am spus acest lucru de când a început o emoţie referitoare la depăşirea ponderii datoriei publice la 50%, pentru că, odată cu această depăşire, pe site-ul ministerului aveţi şi o informare, o notă care spune cum va scădea datoria publică sub 50%. Or, nu este cazul în acest an de o astfel de măsură. De altfel, datoria publică creşte pe seama unor împrumuturi angajate de statul român pentru a face investiţii. Or, pentru investiţii, acea prevedere din cadrul fiscal, din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare, trebuie citită în spiritul ei, unu la mână, şi, doi, trebuie văzut că evaluarea nu se face lunar”, a explicat Câciu, potrivit Agerpres.

Elit - Gustul Desăvârșit

El a mai spus că eficientizarea activităţii administraţiei trebuie să plece de la atribuţii, obiective, operaţionalizarea sistemelor.

„Eficientizarea activităţii administraţiei nu trebuie să plece de la calculul cinic al sumelor de bani folosite, ci trebuie să plece de la obiective, atribuţii, necesar, operaţionalizarea sistemelor şi a proceselor şi apoi, pe cale de consecinţă, ai avea un efect asupra diminuării unor cheltuieli sau, de ce nu, în anumite cazuri a suplimentării, pentru că depinde de fiecare instituţie. Deci, chestiunea aceasta face parte într-adevăr din ceea ce unora le place – contabilitate, numai că administraţia, dar şi o corporaţie nu se conduc pe elemente strict contabile, ci pe elemente de eficienţă”, a transmis ministrul Finanţelor.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Actualitate

Ungaria taxează companiile cu profituri mari: Încasările merg către armată şi plata energiei

Publicat

în

Ungaria taxează companiile cu profituri mari: Încasările merg către armată şi plata energiei

Ungaria va obliga băncile, companiile de telecomunicaţii, de asigurări, companiile aeriene, cele din sectorul energiei şi marile lanţuri de supermarketuri să plătească la bugetul de stat o mare parte din profiturile lor ”în exces”, a anunţat miercuri premierul Viktor Orban, potrivit agenţiilor Reuters şi MTI.

Viktor Orban a precizat că aceste taxe speciale se vor aplica anul acesta şi anul viitor. Băncile şi companiile care obţin profituri suplimentare în actuala situaţie dificilă în contextul războiului din Ucraina şi al creşterii preţurilor vor trebui să contribuie la finanţarea consolidării armatei ungare şi a plafonării preţurilor la energie pentru populaţie, a indicat el într-un mesaj video pe Facebook.

Şeful guvernului de la Budapesta a subliniat angajamentul acestuia de a proteja familiile, pensionarii, locurile de muncă şi reducerile de preţuri la utilităţi chiar şi în situaţia de război prelungit în Ucraina vecină.

Elit - Gustul Desăvârșit

Războiul prelungit şi politica de sancţiuni a UE, care nu arată nicio îmbunătăţire, vor provoca împreună creşteri de preţuri drastice, a explicat Orban, subliniind în continuare că armata ungară trebuie consolidată fără întârziere.

Prin urmare, le cerem şi ne aşteptăm de la cei care fac profituri în exces în această situaţie de război să ajute oamenii şi să contribuie la cheltuielile de apărare ale ţării, a concluzionat Viktor Orban, care marţi a declarat starea de urgenţă din cauza conflictului armat din Ucraina. Detaliile deciziei sale anunţate acum vor fi publicate joi, notează Agerpres.

În Ungaria a fost decretată Stare de Urgență, imediat după ce miniștrii noului cabinet al lui Viktor Orbán au depus jurământul.

„Războiul a fost o amenințare constantă pentru țară, iar sancțiunile de la Bruxelles au dus la o imensă tulburare economică și creșteri drastice ale prețurilor”, a comentat Viktor Orbán, subliniind că lumea se află în pragul unei crize economice.

Actuala Stare de Urgență va permite guvernului maghiar „să răspundă imediat și să protejeze țara și cetățenii prin toate mijloacele posibile”, a spus premierul, potrivit Bloomberg.

Președintele Ungariei, Novak Katalin, a declarat că:

„Astăzi am semnat amendamentul la Legea fundamentală votat de Parlament, care permite luarea rapidă a deciziilor guvernamentale în vremurile războiului care se desfășoară în vecinătate…”


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Actualitate

A murit Sylvia Hoișie, inventatoarea Polidinului: La vârsta de 13 ani a fost deportată în Transnistria

Publicat

în

A murit Sylvia Hoișie, inventatoarea Polidinului: La vârsta de 13 ani a fost deportată în Transnistria

Medicul cercetător Sylvia Hoișie, inventatoarea Polidinului, a încetat din viață, anunță Institutul Cantacuzino.

„Născută la 24 iunie 1927, la Câmpulung-Moldovenesc, medicul cercetător Sylvia Hoișie rămâne în memoria noastră și în istoria medicinei românești, drept inventatoarea Polidinului. Cunoscută, drept «mama» acestui produs unic, marca Institutul Cantacuzino, doamna Sylvia Hoișie și-a dedicat, mai bine de jumătate din viață, activității de cercetare aplicată în domeniul sănătății publice din România”, precizează Institutul Cantacuzino.

Ca absolventă a Facultății de Medicină din Iași, specialitatea Igienă, după susținerea examenelor finale, a fost repartizată de către Ministerul Sănătății, la Institutul Cantacuzino din Iași, înființat în anul 1953, ca o secţie a celui de la Bucureşti. Aici l-a avut ca îndrumător pe bacteriologul Petre Condrea, profesor la Facultatea de Medicină din Iaşi şi fost elev al profesorului Ion Cantacuzino, fondatorul Institutului de seruri și vaccinuri ce-i poartă numele. Inspirați din alte țări, precum, Franţa, Germania, Elveţia şi Polonia, unde se foloseau preparate imunostimulatoare pentru creşterea imunităţii, pentru ca organismul să poată lupta împotriva infecţiilor bacteriene, s-au început cercetările și la noi, atât la Iași, cât și la București, pentru fabricarea unui produs asemănător la care s-au folosit doar ingrediente româneşti.

Elit - Gustul Desăvârșit

„Fire deschisă, flexibilă, tenace și optimistă, încrezătoare în reușită atunci când faci echipă cu oameni care au același crez și iubesc aceleași valori, s-a reușit, după 6 ani de muncă, obținerea produsului propus, respectiv Polidinul. Munca de producţie a fost grea la început, pentru că nu exista aparatură şi se realiza fiolarea produsului doar manual. Apoi, în anii ’70 s-au folosit maşini de fiolat şi aparatură, astfel că, dacă la început se producea mai puţin, în anii 1998-2000, se produceau cam 15 milioane de fiole pe an. Fiecare lot era controlat pe animale”, potrivit sursei citate.

Alte preparate obţinute la Iaşi, de către echipa Sylviei Hoișie au fost: Bronhodin, Aerodin, IBC 10, Orostim, Zoodin (pentru animale).

„Sylvia Hoișie a dat dovadă de același spirit entuziast și după ieșirea la pensie, în anul 2003 muncind voluntar cu același drag și dovedind capacitate de adaptare la nou, fiind în pas cu vremurile continuând să îndrume și să împărtășească din bogata sa expriență profesională și din înțelepciunea omului dedicat. Mereu distinsă în gesturi și în cuvinte, plăsmuind mesaje frumoase venite din suflet, ne-a etalat maniera etică în care s-a format, a muncit și trăit, valori transmise prin generații de Profesorul Ion Cantacuzino. Prin realizările sale, doamna doctor Sylvia Hoișie face parte din galeria personalităților care au marcat istoria Institutului „Cantacuzino”. Noi, cercetătorii de astăzi din cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino”, avem în desfășurare un proiect de cercetare-dezvoltare a unui produs imunomodulator de tip Polidin, urmărindu-se punerea acestuia pe piață cât mai curând, astfel ca, munca depusă de echipa medicului Sylvia Hoișie să dăinuie, ca un arc peste timp ce îmbrățișează generații întregi sub jurământul lui Hypocrate și dragostea de neam. Drum lin în Lumea Drepților!”, se încheie mesajul transmis de Institutul Cantacuzino.

La vârsta de 13 ani, Sylvia Hoișie, de origine evreică, a fost deportată în Transnistria.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Actualitate

Știrea Zilei

Curier Județean

Știrea Ta

Politică Administrație

Sport

Monden

Opinii Comentarii

Articole Similare