La vârsta de 33 de ani, dr. Horea Timiş are deja nişte realizări profesionale notabile, şi mai cu seamă iniţierea şi derularea unor proiecte de mare impact social. El este unul dintre tinerii români care nu s-au resemnat, care încă se mai încăpăţânează să creadă că şi în România, în pofida crizei, se poate face ceva. Cu efort, cu imaginaţie, cu curaj şi cu dăruire. Am fost mirat de decizia acestuia de a accepta manageriatul spitalului din Zlatna, o unitate căreia cu greu i s-ar putea atribui titlul de unitate spitalicească, aşa că am purtat o discuţie cu dânsul, pe care o redau mai jos:
-Ce te-a determinat să accepţi funcţia de director la spitalul din Zlatna acum un an?

-Am considerat manageriatul unităţii ca fiind o provocare, aşa cum a fost fiecare proiect la care am participat în ultimii 5 ani. Iată câteva dintre acestea: “Centrul de zi pentru vârstnici”, “Centrul de informare pentru vârstnici”, „Centrul de reinserţie pentru vârstnici” “Clinica de recuperare de la Căminul de bătrâni-Schit”  “Aşezământul Sf.Andrei”, „Salvador Dali la Alba Iulia” şi “Strategia socială a localităţilor membre AIDA”. Toate aceste proiecte s-au derulat sub egida Primăriei Alba Iulia, unde m-am format în domeniul proiectelor, alături de specialiştii de la Direcţia de Programe, cărora le mulţumesc pe această cale. Din data de 1 octombrie 2010 am transformat Spitalul Orăşenesc Zlatna (care avea secţie de boli cronice şi interne ce nu se justificau în zonă, fiind pe lista de desfiinţare) în Spitalul de Boli Cronice Zlatna. Astfel am creat prima unitate de acest profil din Judeţul Alba şi sper ca aceasta să dobândească de anul viitor statut de unitate de interes judeţean şi să preia toate cazurile cronice din celelalte unităţi spitaliceşti, unităţi ce au profil de patologie acută. În ciuda dificultăţilor, noul statut dobândit ne va determina să ne dezvoltăm de acum înainte, dar contează foarte mult şi contextul judeţean, respectiv strategia pentru reformarea  unităţilor spitaliceşti.

-În momentul instalării tale la conducerea spitalului din Zlatna, acestuia cu greu i se putea atribui măcar statutul de unitate spitalicească. În ce stare ai gasit spitalul şi în ce situaţie se află el acum?
-Când am preluat conducerea, îmi aduc aminte că unitatea apărea pe toate canalele mass media ca exemplu de dezastru în sănătate. Nu avea gaz în toiul iernii, nu avea medicamente, nu avea mâncare, avea în schimb datorii imense la furnizori şi un act medical deficitar, în condiţii de secol XIX. Nici acuma situaţia nu este foarte bună, dar numai cineva rău intenţionat mai poate spune că nu s-a făcut ceva într-un an de zile. Practic „din nimic”, dar cu tot sprijinul posibil de la nivel local şi judeţean. În acelaşi timp nu trebuie uitat dr. Sorin Teişan, care a făcut şi face imposibilul ca să asigure buna funcţionare a spitalului.
-Care au fost primele măsuri pe care le-ai luat când ai fost numit?
-Prima măsură a fost una dureroasă, pe care am fost silit s-o iau călcându-mi pe inimă: reducerea cheltuielilor şi elaborarea unei strategii manageriale pe baza unui buget realist. Astfel am ajuns spre sfârşitul anului curent la disponibilizări dureroase, dar am asigurat continuitatea instituţiei. În luna noiembrie, imediat după ce am procedat la disponibilizări, am adus trei medici noi de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Alba Iulia, respectiv dr. Carmen Rizea , dr. Mariana Adămuţiu şi dr. Alina Codrea, specialişti cu experienţă în domeniul urgenţelor medicale. Astfel a crescut foarte mult calitatea actului medical. Pot spune acum că avem o sală de urgenţe funcţională, dotată cu aparatură modernă, avem medici specialişti în urgenţe pe servicul de gardă, printr-o campanie reuşită am reuşit să schimbâm întreaga lenjerie de pat, înnoind-o complet, iar pe deasupra am obţinut certificare ISO pentru radiologie şi ecografie, unde serviciile sunt  asigurate de dr.Marius Popa, un specialist care lucrează şi la Spitalul Judeţean de Urgenţe din Alba Iulia. Avem medici buni şi se simte acest lucru în calitatea actului medical. Şi pot spune că avem şi o foarte bună relaţie cu Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Alba.
-Care au fost cele mai mari dificultăţi pe care le-ai întâmpinat?
-Pe scurt, mentalitatea  şi lipsa de profesionalism! De asemenea, m-am ciocnit de scepticismul unora dintre cei care ar fi trebuit să ne ajute.
-Cum apreciezi faptul că spitalele au trecut în subordinea administraţiei publice locale şi cum vezi viitorul sistemului medical?
-Preluarea unităţilor spitaliceşti este o mare responsabilitate pentru nişte instituţii cu bugete de criză. Se poate pierde controlul actului medical iar spitalele pot deveni simple cifre în nişte raportări statistice, ca nişte SRL-uri. Nu ştiu dacă este bine sau rău, dar tot sistemul nostru judeţean trebuie regândit pe baza unor bugete reale, a unor previziuni clare, pe termen lung. Este nevoie de o strategie judeţeană şi spitalele orăşenesti cu viitoarele lor secţii trebuie să se reorganizeze în conformitate cu această nouă strategie. Iată un exemplu: Nu este normal ca într-un judeţ cum este al nostru să existe din 20 în 20 de kilometri câte o unitate cu secţie de interne prost dotată, aşa cum nu este normal să existe din 20 în 20 de kilometri câte un laborator, care să nu funcţioneze la capacitate maximă. Aşa cum nu este normal ca fiecare unitate să cumpere medicamente la preţuri ce diferă mult de la un spital la altul cu variaţtii de 300% uneori. Nu este normal să ai atâtea secţii de chirurgie în toate spitalele orăşeneşti şi nici una să nu fie exploatată la maxim. Este clar ca se simte nevoia de reformă. În acelaşi timp este nevoie de o structură administrativă comună a spitalelor, ceea ce ar reduce foarte mult personalul TESA pe ansamblul sistemului. Sunt multe măsuri ce pot fi luate, multe lucruri care pot fi făcute pentru a optimiza serviciile de sănătate la noi in judeţ. Pentru că, vă rog să mă credeţi: NU BANII SUNT PROBLEMA, CI PROASTA  LOR ADMINISTRARE!!!
-Cum colaborezi cu primarul Ponoran şi cu echipa de consilieri?
-Poate multă lume nu ştie, sau nu vrea să recunoască, dar domnul primar Ponoran este un adevărat motor de dezvoltare local. Datorită lui am reuşit să mergem la minister ca să reconfigurăm unitatea şi să constituim noul spital de boli cronice. Desigur, primarului nu îi este uşor în fiecare lună să asigure cofinanţarea ca să se acopere „găurile negre” din spital, dar susţine foarte mult orice iniţiativă pozitivă justificată. Cu consilierii locali este la fel de bună colaborarea, atata timp cât vorbim aceeaşi limbă, respectiv avem acelaşi interes, de a asigura un act medical la cele mai înalte standarde calitative, cu costuri cât mai mici. Este greu să înţelegi cum funcţionează un spital, care este o structură foarte complexă cu o legislaţie specifică şi extrem de stufoasă. Multa lume, repet, îl asimileaza unui SRL, dar este net diferit de orice tip de structură de tipul societăţilor comerciale. Cu viaţa, cu suferinţa şi cu sănătatea oamenilor nu se pot face afaceri. Prin urmare, chiar dacă se spune că sănătatea costă, ea nu trebuie să devină o afacere pentru nimeni!
-Ce ai avea de reproşat sistemului medical românesc, pe ansamblu?
-Lipsa unei strategii coerente pe termen lung, lipsa de implicare a factorilor de decizie şi lipsa adevăraţilor specialişti. E foarte greu să vrei să faci ceva, să ştii şi să poţi face, dar să nu a nu ai la cine să apelezi, pentru că nu eşti înţeles…
-Mulţumesc şi succes!
A consemnat Ioan HĂNŢULESCU

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI