Afinele – beneficii pentru sănătate • Totul despre afine – compoziția, boli care pot fi tratate, modul de păstrare și preparare

Deşi este vremea vacanţelor, a soarelui arzător şi a bucuriei lunilor de vară, natura se pregăteşte de… iarnă. Cele mai puternice fructe şi legume terapeutice apar acum, ca un ajutor oferit tuturor vieţuitoarelor pământului, pentru a se proteja împotriva anotimpului rece. Iar între ele, afinele ocupă un loc de frunte.

Cu fructul lor ca nişte mărgele negre, brumate, înglobează în ele toată energia solară captată pe platourile muntoase pe care cresc. Sunt fructe specifice marilor înălţimi, dar oferite special, parcă, pentru a completa hrana destul de săracă a oamenilor de munte. O porţie de afine valorează cât 3-4 casete cu vitamine, cu specificaţia că vitaminele A, E, F, PP şi B (B1 şi B2) conţinute de afine sunt mult mai uşor de asimilat, deoarece sunt în formulă naturală.

Compoziţia nutriţională a afinelor

Afinele conţin aproximativ 85% apă şi aduc un aport de 57 kcal/100 g. Conţin o categorie de fitonutrienţi, numiţi polifenoli. Acest grup include antocianinele (163,3 mg/100 g), compuşi care oferă afinelor culoarea albastră şi au rol antioxidant şi antiinflamator.

O jumătate de cană de afine conţine aproximativ 15 g carbohidraţi. Această cantitate asigură 4% din doza zilnică recomadată, pentru adulţii care consumă aproximativ 2.000 kcal zilnic. Carbohidraţii din afine provin din două surse: fibre şi zahăr. Fiecare porţie de afine consumată oferă 10 grame zaharuri şi 2,4 g fibre.

Varietatea de substanţe antioxidante prezente în afine conferă protecţie împotriva stresului oxidativ şi a unor afecţiuni. Efectul este dat de: resveratrol, acid galic, luteină, zeaxantină, vitamina K, vitamina C, mangan, fibre. Efectele benefice ale afinelor asupra sănătăţii

Afinele au cea mai mare capacitate antioxidantă dintre toate fructele.

Afinele sunt foarte bogate în antioxidanţi numiţi antocianină, vitamina C, vitamine din complexul B, vitamina E, vitamina A, cupru (care întăreşte imunitatea şi are rol antibacterian), seleniu, zinc, fier (promovează imunitatea prin creşterea hemoglobinei şi a concentraţiei de oxigen din sânge) şi stimulează astfel sistemul imunitar şi previne apariţia infecţiilor.

Odată ce imunitatea dumneavoastră este puternică, veţi evita răceala, febra, varicela şi multe dintre bolile care se pot transmite atât pe cale virală, cât şi bacteriană.

Afinele neutralizează radicalii liberi care pot promova boala şi îmbătrânirea în organism.

Afinele sunt unele dintre fructele cele mai bogate în antioxidanţi. Acest lucru se datorează în special prezenţei antocianinei. Cantitatea însemnată de vitamina C este un alt argument pentru rolul benefic al acestor fructe.

Beneficii asupra sistemului nervos.

Afinele, consumate regulat, pot reduce riscul de boli degenerative, datorită pigmenţilor antocianici. Fructele de pădure, inclusiv afinele, pot reduce alterarea funcţiilor cognitive cauzate de înaintarea în vârstă prin neutralizarea radicalilor liberi cu rol negativ asupra sistemului nervos central. Antioxidanţii din alimentaţie, cum ar fi polifenolii din afine, pot reduce stresul oxidativ de la nivel neuronal şi pot reduce degradarea neuronală provocată de anumite afecţiuni. De asemenea, aceşti fitonutrienţi pot localiza zonele din creier responsabile de procesele de memorie şi învăţare, asigurându-le necesarul de antioxidanţi. lAfinele scad riscul dezvoltării bolilor de inimă. Conţinutul ridicat de fibre, antioxidanţi puternici şi abilitatea afinelor de a dizolva colesterolul rău, fac din aceste fructe un supliment alimentar ideal pentru vindecarea bolilor de inimă.

Ajută la menţinerea sănătăţii tractului urinar.

Dezvoltarea coloniilor de bacterii, precum b-coli, de-a lungul pereţilor mucoasei din interiorul tractului urinar, este responsabilă pentru această infecţie care conduce la inflamaţie, senzaţie de arsură în tipul urinării şi alte complicaţii. În acest caz, afinele pot fi surprinzător de benefice. Acestea conţin un compus format din polimeri mari, precum moleculele grele, care inhibă creşterea bacteriilor respective.

Afinele au proprietăţi antibiotice, care se adaugă la acest efect. Moleculele mari şi grele spală practic aceste bacterii de pe pereţii tractului urinar, prevenind declanşarea infecţiei. lEfectele împotriva diabetului şi a obezităţii. Afinele pot reduce rezistenţa la insulină dar şi nivelul glicemiei în cazul persoanelor cu diabet, datorită compuşilor bioactivi fenolici, cum ar fi antocianinele, cu proprietăţi antioxidante.

Sucul de afine poate reduce riscul de apariţie a diabetului sau a obezităţii prin reglarea nivelului de adiponectină – un hormon ce determină reducerea greutăţii corporale şi modificarea metabolismului energetic, dar şi reglarea sensibilităţii la insulină.

Beneficiile asupra sănătăţii sistemului digestiv.

Afinele reduc inflamarea şi înmulţirea bacteriilor de la nivelul tubului digestiv. Responsabil este acidul fenolic din compoziţia afinelor, ce are efect anti-inflamator la nivelul colonului şi reglează metabolismul microbian. Fibrele din afine ţin la distanţă constipaţia (prin consumul constant a unei cantităţi însemnate), iar vitaminele, sodiul, cuprul, fructoza şi acizii îmbunătăţesc digestia.

Luptă împotriva cancerului.

Afinele s-au dovedit a fi de ajutor bolnavilor de cancer, deoarece conţin anumiţi compuşi, cum ar fi pterostilbene (excelent în remediul cancerului de colon şi ficat) şi acid aleagic, care în combinaţie cu antocianina şi alţi antioxidanţi precum vitamina C şi cupru, pot duce la prevenirea sau vindecarea cancerului.

Studiile de laborator arată că acei compuşi fenolici din afine pot inhiba proliferarea celulelor canceroase din colon şi pot induce apoptoza (moartea programată a celulelor). A fost observată, de asemenea, o reducere semnificativă (aproximativ 34%) a riscului de cancer ovarian la femeile care au un aport crescut de luteolină (ce se găseşte în citrice). Recomandări privind consumul şi depozitarea afinelor Doza recomandată de afine este determinată de vârstă.

De exemplu, copiii între 1 şi 3 ani pot consuma 1/4 cană, în timp ce 1/3 de cană se poate administra copiilor de 4-5 ani şi chiar celor de 6 până la 12 ani. Adolescenţilor şi adulţilor sănătoşi le sunt recomandate 74 g (1/2 cană) afine. Cele mai potrivite afine pentru consum trebuie să fie ferme şi cu o culoare uniformă. Spălaţi afinele doar înainte de a le consuma.

Spălarea duce la eliminarea pufului microscopic ce asigură protecţia şi face ca afinele să se degradeze mai repede. Pot fi depozitate până la 5 zile în frigider. Congelarea afinelor duce la pierderea minimă a antioxidanţilor (antocianinele) şi a substanţelor nutritive. Studiile au arătat că afinele îşi menţin proprietăţile benefice chiar şi după o perioadă de congelare de 3-6 luni.

Când cumpăraţi afine congelate, agitaţi ambalajul pentru a vă asigura că afinele nu sunt lipite între ele – dacă sunt lipite înseamnă că au fost dezgheţate şi recongelate.

AVANTAJE:

Afinele sunt sărace în grăsimi şi sodiu, fiind o sursă de vitamina C, vitamina K şi minerale. Conţin numeroşi fitonutrienţi cu rol antioxidant şi antiinflamator. lAu efecte benefice asupra sistemului cardiovascular. Conţin un număr redus de calorii. lPot fi consumate şi afinele congelate, păstrându-şi cea mai mare parte a substanţelor nutritive.

DEZAVANTAJE:

Cea mai mare parte a caloriilor furnizate de afine provin din zaharuri. lDacă afinele sunt consumate în exces, conţinutul lor glucidic poate provoca diaree. Unele persoane pot prezenta alergii la unii compuşi din afine.

Alunele de pădure îmbunătăţesc performanţa intelectuală

În nemărginita ei bunătate pentru toate făpturile vii, mama natură are grijă şi de bietele vieţuitoare ale pădurii, pe care iarna le ameninţă cu foamete şi îngheţ.

Exact acum, când oamenii strâng ultima recoltă din grădini şi livezi, pregătindu-se să o depoziteze în hambare, arborii din păduri îşi scutură singuri roadele, spre bucuria sălbăticiunilor. Alunele se găsesc din abundenţă în lunile octombrie şi noiembrie, prin lizierele şi luminişurile atinse de aripa toamnei. Şi, cum în marea farmacie a naturii darurile de hrană sunt şi daruri de sănătate, fructele pădurii reprezintă, şi ele, leacuri adesea miraculoase, pe care toamna ni le aduce în dar.

Cartea de vizită

Alunul de pădure (Corylus avellana) este foarte răspândit în zonele de deal, colinare şi montane, fiind o specie pretenţioasă la lumină. Creşte la marginea pădurilor, în lumini­şuri. Arbust de până la 5 m înălţime, cu tulpini drepte, ramificate de la ba­ză, alunul are o coroană cu deschi­dere largă, care cuprinde lumina ca un potir. În zilele senine, ramurile şi frunzele lui sunt poleite cu soare şi strălu­cesc, decorând feeric pădu­rea. Toamna târziu, după căderea frun­zelor, pe ramurile alunului apar mâţişori gingaşi şi cafenii, care puşi acasă în glas­tre, răspândesc aromă sălbatică, de pădure. Fruc­­tul alunului, aluna, este acoperit de o coajă sub­ţire, dar tare, care la maturitate are culoarea brun-ro­şietică. Din tulpinile tufei de alun se obţin araci de foarte bună calitate, rezistenţi la putrezire, care se folosesc în grădină.

Compoziţia chimică

La fel ca şi miezul de nucă, aluna este bogată în proteine, acizi graşi esenţiali (acidul lino­lenic = omega 3 şi acidul linoleic = omega 6) şi cantităţi mici de glucide, care o transformă într-un aliment pentru dieta diferitelor afecţiuni. De asemenea, în alune se găsesc vitamine hidrosolubile (vitaminele din complexul B, vitamina C, vitamina P), vita­mine liposolubile (vitaminele A, E şi F), nume­roa­se săruri minerale (macro, oligo sau micro­ele­men­te). Frunzele şi scoarţa conţin tanin, acid cafeic, acid clorogenic, fla­vonoide, diferiţi polifenoli.

Recoltare şi uscare

De la alunul de pădure se folosesc fructele (Fruc­tus coryli), frunzele (Folium coryli) şi scoarţa (Cortex coryli). Recoltarea se face toamna, când alunele ajung la maturitate deplină. Se pun la uscat câteva zile şi se decojesc doar înainte de folosire. Păstrate de­co­jite, încep să râncezească, pentru că au un conţinut mare în ulei. Se folosesc ca atare sau uşor coapte. Pen­­tru a păstra nealterate principiile active, tempe­ra­tura de coacere nu trebuie să depăşească 150 de grade.

Scoarţa se recoltează primăvara, odată cu înce­putul ciclului vegetativ, când se activează circulaţia sevei. În această perioadă, ea se desprinde uşor de pe ramurile şi tulpinile de 2-3 ani. Se taie sub formă de fâşii lungi de 5-10 cm şi se pun la uscat, fragmentându-se groscior, înainte de utilizare.

Frunzele au perioada optimă de recoltare în lu­nile iunie-iulie, când sunt încă tinere. Usca­rea se face pe cale naturală, la umbră, în strat subţire, în poduri, verande, balcoane sau şoproane bine aerisite.

Preparate farmaceutice din alun

*Infuzia. 1 lingură de frun­ze de alun us­cate şi mărunţite gros­cior se opăresc cu 250 ml apă fiartă. Se lasă la infuzat timp de 30 de minute, după care se filtrează. Se îndulceşte după gust cu miere.

*Decoctul. 1 lin­gură de scoarţă de alun uscată şi mărunţită groscior se fierbe la foc mic, timp de 30 de minute, în 500 ml apă, într-un vas, de preferinţă din inox sau emai­lat. Se va avea în vedere să se com­pleteze la final apa evaporată. Se filtrează lichidul fierbinte prin tifon sau vată medicinală, care se va umec­ta cu puţină apă. Se îndulceşte, ca şi infuzia, cu miere.

*Tinctura. 2 lin­guri de frunze sau scoarţă de alun, uscate şi mărunţite gros­cior, se pun la mace­rat în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat, obţinut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider, timp de alte 6 zile, pentru o deplină lim­pezire. Se trece uşor partea limpede într-un alt flacon, înde­păr­tându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic, prevăzute cu dop picurător. Termenul de valabi­litate este de 2 ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe pe­rioada păstrării, se agită flaconul înainte de utili­zare.

*Vinul terapeutic. Peste 50 g (4 lin­guri) frunze sau scoarţă uscată şi mărun­ţită groscior se toarnă 1 litru de vin roşu, adus la fierbere. Se lasă timp de 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. După expirarea perioadei de macerare, vinul se filtrează, fără stoarcerea reziduului, şi se lasă la decantat alte 6 zile, separându-se partea lim­pede de reziduul depus la fundul vasului. Se va completa cu vin până la 1 litru. Se pune la păs­trat în flacoane de 200 sau 250 ml. Termenul de valabilitate este de 1 an de zile, la tempera­tura camerei, dacă vinul folosit la preparare are con­centraţia al­cooli­că de cel puţin 11 grade. În ca­zul concentraţiei alcoolice a vinului mai mică de 11 grade, vinul medi­cinal se va păstra la frigider.

Datorită conţinutului în al­cool a tincturii şi a vi­nu­lui, nu se recomandă administrarea lor conducă­torilor auto sau celor cu intoleranţă la alcool.

*Ulei terapeutic. Uleiul virgin de alune se ob­ţine mai greu în gos­podărie, de­oarece este nevoie de o presă de mână pentru obţinerea lui. Pu­tem, în schimb, să preparăm un ulei terapeutic folo­sind metoda prezentată mai jos. Obţinem în acest mod un preparat de bună calitate, bogat în acid linolenic. 4 linguri de alune de pădure (în lipsă, se pot folosi şi alunele de pământ nesărate) mă­cinate groscior se fierb împreună cu 100 ml ulei de floarea-soarelui câteva minute, pe baie de aburi, pus în flacoane de sticlă. Se lasă apoi timp de 2 zile, după care se filtrează. Uleiul rezultat este un excelent emolient pentru piele, pe care o protejează de efectul nociv al detergenţilor, solvenţilor organici, poluan­ţilor din aer, reziduurilor chimice şi contactului cu alergeni de diferite origini.

Merișoarele – proprietăți • Miraculoasele afine roșii sau merișoare • Ceai de merișor •  Rețete cu merișoare.

Merişorul sau afinul roşu este un arbust stufos de 10-30 cm înălţime, care creşte la altitudini mari, în pajişti şi luminişuri. La noi în ţară se găseşte pe tot lanţul carpatic, dar mai mult în Munţii Apuseni. Locuitorii din zonele bogate în afine roşii îşi tratau încă din vechime o serie de boli, în special cele ale tractului urinar, consumând aceste fructe. Faptul a atras atenţia oamenilor de ştiinţă, care au iniţiat ample programe de cercetare asupra afinelor roşii. Supranumite „insulina verde”, afinele nu trebuie să lipsească din meniul zilnic al persoanelor cu diabet, deoarece au o concentraţie scăzută de zahăr, şi datorită  proprietăţilor sale ajută la scăderea nivelului de zahăr din sânge. Totodată, frunzele şi fructele de afin cresc acuitatea vizuală, au efecte antiseptic, antidiareic, astringent şi sunt un bun antibiotic.

Citește și:  Afinele – beneficii pentru sănătate • Totul despre afine – compoziția, boli care pot fi tratate, modul de păstrare și preparare

Afinele roşii, numite şi merişoare, sunt fructe cu două însuşiri benefice majore pentru sănătatea omului, şi anume:

1. previn infecţiile în organism;
2. protejează organismul de bolile cronice, în primul rând de cele cardiovasculare, prin cel mai mare conţinut de antioxidanţi dintre toate fructele comune.
Consumul de 250 ml suc de afine roşii pe zi, luat în 2-3 reprize, împiedică bacteriile patogene să se fixeze în organism, acţiunea durând circa 10 ore. Astfel, consumul de afine roşii, indiferent sub ce formă (fruct crud sau deshidratat, suc, sos etc.), este bine să se facă în mai multe reprize. Capacitatea afinelor roşii de a preveni aderarea bacteriilor patogene la nivelul diferitelor organe poate avea implicaţii foarte importante. Ajutând organismul să-şi menţină sănătatea, consumul de afine roşii scade numărul de infecţii şi prin aceasta reduce dozele de antibiotice, o problemă globală de sănătate.

Ceai din frunze de afin şi din fructe uscate

Ceaiul trebuie preparat atât din frunze de afin cât şi din fructe uscate. În cazul persoanelor cu diabet sau persoanelor obeze sunt indicate două căni de ceai în fiecare zi. Totodată, în cazul acestor persoane dar şi a celor care suferă de diaree este obligatoriu ca ceaiul să fie consumat neîndulcit.

Decoct

Acesta se obţine prin fierberea unei cantităţi egale de fructe şi frunze de afin. Decoctul are proprietăţi astringente şi antibiotice, astfel, poate fi folosit pentru ameliorarea afecţiunilor gastrointestinale (enterite şi diaree).
Extern, se recomandă sub formă de gargară în faringite, afte, stomatite şi comprese pentru hemoroizi şi eczeme.

Infuzia

Se obţine din 2 linguriţe de frunze uscate la o jumătate de litru de apă clocotită. Pot fi consumate mai multe căni de infuzie în fiecare zi, însă să nu se depăşească un litru pe zi. Afinul conţine şi nivele ridicate de vitamina A şi C care, în combinaţie cu pigmentul antocianină, îmbunătăţesc acuitatea vizuală, circulaţia sângelui la nivelul ochilor şi la nivelul sistemului nervos, şi pot preveni sau ajuta la tratarea unor boli de ochi precum retinita pigmentoasă, glaucomul, miopia etc.

Aceste efecte benefice sunt datorate antocianinelor, care ajută la protejarea ţesuturilor retinei împotriva radicalilor liberi.

Vitaminele şi nutrienţii din afine mai sunt eficiente şi împotriva oboselii ochilor sau a „orbirii pe timp de noapte”. Substanţele din afine protejează organismul împotriva infecţiilor şi au, în acelaşi timp, şi o acţiune anti-inflamatoare, luptând cu succes împotriva infecţiilor tractului urinar – precum cistita. Sucul de afine conţine substanţe – „antibiotic” numite proantocianidine care anihilează colibacilii, principalele bacterii care cauzează infecţiile urinare.

Proantocianidinele nu permit bacteriilor menţionate mai sus să modifice structura celulelor aflate pe mucoasa tractului urinar, ci le elimină din organism.