Lăcomia „revoluţionară” şi listele ruşinii!

Pentru unii, revoluţia a fost o sursă mare de profit, de bani, de case şi de terenuri. Printre aceştia se află poliţişti, militari, avocaţi, judecători şi oameni de afaceri cât se poate de activi, care nu s-au sfiit să declare că şi-au pierdut capacitatea de muncă sau că sunt moştenitori ai celor decedaţi.

    După cum afirmam în ultimul nostru articol referitor la revoluţionarii din judeţul Alba, ne aflăm în posesia unei liste cu informatorii fostei securităţi, din rândurile acestora. Dar de această listă ne vom ocupa mai la urmă, deoarece am intrat în posesia altor două liste, cel puţin la fel de ruşinoase. Este vorba despre o listă ce cuprinde numele persoanelor „care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă şi moştenitorii celor decedaţi, ca urmare a Revoluţiei din decembie 1989” şi care au solicitat, în consecinţă, suprafaţa de un hectar de teren, conform legii. De asemenea, ne aflăm în posesia unei liste cu terenul atribuit revoluţionarilor, precum şi cu apartamentele dobândite de aceştia…
Oameni puternici şi activi care „şi-au pierdut capacitatea de muncă”
    Să ne ocupăm mai întâi de prima listă. În luna februarie a anului 2007, la solicitarea Biroului Permanent Judeţean al PSD, Primăria Alba Iulia, respectiv Comisia municipală de fond funciar, a pus la dispoziţia solicitantului un „tabel nominal cuprinzând persoanele care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă şi moştenitorii celor decedaţi, ca urmare a Revoluţiei din decembrie 1989”. Parcurgând această listă, am avut o surpriză de proporţii. Primii 11 solicitanţi, cărora, de altfel, li s-a şi aprobat suprafaţa solicitată şi au fost puşi în posesie, sunt, într-adevăr, răniţi sau urmaşi ai celor decedaţi. Este vorba despre Gaspar Oliviu, Cotea Constantin, Groza Ioan, Oltean Petru Adrian, Petrescu Nicolae, Dobre Nicolae, Repede Traian, Radu Emilia, Elena Ciprian şi Claudiu Botar, Sorca Mihai Claudiu şi Zeng Ana. Cu privire la aceştia nu avem ce comenta. S-au încadrat în prevederile legii şi au primit ce li se cuvenea. Pe lista respectivă urmează, însă, numele unui rănit pentru care… nu a mai fost teren. Este vorba despre Bumbu Ioan. De ce? Nu ştim. Poate ne luminează liderul revoluţionarilor…
Dar numele celorlalţi solicitanţi ce apar pe listă mai departe, după cum spuneam, m-au stupefiat, pur şi simplu. Le redau mai jos, subliniind încă o dată că este vorba despre solicitanţi ce se consideră că „şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă”, respectiv sunt „moştenitorii celor decedaţi”. Aşadar, iată numele acestor „răniţi” şi „urmaşi de decedaţi”, care au solicitat şi ei câte un hectar de teren: Babiţchi Mihai, Babiţchi Siegfried Ingo, Bukos Gheorghe, Bolog Ioan, Breaz Ioan, Călugăr Adnana, Călugăr Teodor, Cioltea Dragomir, Căbulea Ioan, Crasnaveţ Cristian, Dreghici Eugen, Krisbai Gheorghe, Gatea Octavian, Grava Mircea, Mateşoi Adrian, Marosszeki Alexandru, Pojar Emil, Pătrănoiu Dumitru, Rotar Marius, Suciu Cornel, Leahu Titus Groza, Pocan Ioan, Hondola Liviu, Costinaş Emil Ioan, Iclodean Adrian Gavril, Aldea Gheorghe, Bărdaş Mihai Horea, Bordea Traian, Burzu Dorin, Blăjan Mihai, Coroja Simion, Constantea Vasile, Costea Petru Dan, Cristea Petru, Cirlea Ioan, Dan Eugen Mihai, Danciu Alexandru, Fleşeriu Partenie, Ghibu Marcel, Goţia Petru, Gheţe Dumitru, Groza Petru, Hirişcău Ioan, Lopăzan Marin, Mârza Ioan Traian, Meruţă Tiberiu, Mândroc Augustin, Marcu Dan, Macarie Vasile, Nistor Nicolae, Pauliuc Ilie, Sinteoan Ştefan, Suciu Gabriel, Târnoveanu Emil, Veres Sandor, Voina Ioan, Ursu Vasile, Inurean Ioan, Rodean Filip şi Igna Traian.
Orice comentariu e de prisos şi nu trebuie să vă atragem noi atenţia asupra poliţiştilor (miliţienilor), cadrelor militare, avocaţilor, judecătorilor, funcţionarilor publici şi oamenilor prosperi de afaceri ce şi-au trecut numele pe această listă ca „răniţi”, pentru că îi cunoaşteţi şi dumneavoastră. Chiar dacă ei nu au primit până atunci, în 2007, hectarul de teren, intenţia de a-l obţine în astfel de condiţii nu poate fi ignorată şi este de-a dreptul ruşinoasă! Deocamdată nu ştim nici dacă nu cumva nu l-au obţinut ulterior. Fireşte că printre cei de mai sus, care nu au primit atunci teren, se află şi alţi revoluţionari şi răniţi autentici, faţă de care avem tot respectul. Nu e vina noastră că ei se află pe aceeaşi listă cu nişte „revoluţionari” lacomi şi fără scrupule…
Patru apartamente şi 58 de hectare de teren pentru revoluţionari
   Pe o altă listă, probabil ulterioară celei dintâi (nedatată) apar numele altora care au primit câte un hectar de teren, în afară de cei 11 răniţi autentici şi urmaşi de decedaţi de pe prima listă. Precum şi numele celor ce au primit apartamente, în conformitate cu prevederile Legii nr.42/1990 şi ale Legii nr. 341/2004. După cei 11, cărora nu le contestăm nicio clipă drepturile, din  nou nu apare pe listă Bumbu Ioan, acesta fiind, probabil, singurul rănit care nu a obţinut terenul solicitat. Aşadar, pe lângă cei 11, toţi din Alba Iulia, asupra cărora nu mai revenim, se mai află Inurean Doru, Bărdaş Horia, ambii din Alba Iulia, Danciu Alexandru, din Vinţu de Jos, Sandu Pavel – Teiuş, Hirişcău Ioan – Berghin, Mărginean Felicia- Roşia de Secaş, Borca Constantin, Bran Gheorghe, Tokeş Virgil, Niţă Constantin, Pisoiu Marius, Voinea Simona şi Petra Constantin, din Sebeş, Moldovan I. Ovidiu, Boar E. Veronica, Budiu A. Mircea, Deneş I. Iosif, Bartha Ştefan Dorin, Bodea V. Nicolae, Comănean V. Adrian, Jurcă C. Cornel şi Dulău Ionel, din Blaj, Macarie Georgiana – Aiud, Codrea Aurel, David Viorel, Bulzan Liviu, Onica Nicoleta, Culda Dorel, Bâldea Maria, Herlea Olimpiu, Augustin Mihai, Teodorescu Mihaela, Glogoveţan Gheorghe, Pop Ioan, Cotovan Paul, Simu Dorin, Nechifor Ilie, Pantiloiu Ovidiu, Ciobanu Vasile, Todea Gheorghe, Filip Gabriel, Dulgheru Panaite, Bura Nicolae, Popescu Călin, Mariş Sărăţean Gheorghe, Mănase Izidor, Silaghi Andrei şi Ţoc Lucian, din Cugir, respectiv din Vinerea.
După cum spuneam, au fost acordate şi patru apartamente, dar cu privire la cei ce le-au dobândit nu putem comenta nimic, deoarece e vorba, cu adevărat, despre răniţi: Gaşpar Oliviu, Cotea Constantin, Oltean Petru şi Surcă Mihai Claudiu. Lăsăm din nou comentariile şi aprecierile la adresa dumneavoastră, cei care îi cunoaşteţi pe cei de mai sus…
Lista informatorilor şi a celor pe nedrept uitaţi
După cum spuneam, ne aflăm în posesia unei liste ce cuprinde numele informatorilor depistaţi din rândurile revoluţionarilor. Şi de data aceasta am avut nişte surprize, în timp ce o parcurgeam. Dacă printre revoluţionarii de la Cugir am găsit un singur nume de informator, cel al lui Bocănici Ioan Mircea, printre cei de la Alba Iulia am găsit trei. Unul a făcut deja obiectul unor articole în cotidianul nostru. Este vorba despre Bărdaş Mihai Horia, actualmente consilier municipal, al cărui nume se regăseşte, după cum aţi observat, şi pe cele două liste de mai sus, cu solicitare de teren şi apartament. Terenul, potrivit situaţiei arătate, l-a obţinut. Din fericire pentru el, în cazul lui Bărdaş nu există, din câte ştim noi, o decizie irevocabilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la calitatea de colaborator (informator) al fostei securităţi. Se pare că acesta mai are încă nişte căi de atac în instanţă. Deci nu în cazul său am fost suprins, deoarece a fost făcut public, ci în cazul altor doi revoluţionari, ale căror nume le găsiţi pe cel puţin una dintre listele anterioare. Este vorba despre Târnoveanu Ioan Emil şi Călugăr Teodor. Nici despre aceştia nu am aflat dacă au primit decizie definitivă, dar, repet, numele lor apare pe listă…
Ultima listă este una neoficială. Una de suflet, ca să zic aşa. Este vorba despre cei pe nedrept uitaţi, fie că trăiesc fie că nu mai sunt, şi ai căror moştenitori ar trebui să beneficieze, şi ei, de drepturile unor urmaşi de revoluţionari autentici. Primul dintre aceştia este Fleşeriu Liviu, cel ce avea sub mână armamentul ce a fost distribuit revoluţionarilor atunci, în 1989. Cât a riscat prin acest gest numai el ştie. Tot el a fost cel care l-a dus pe Mihai Babiţchi cu maşina până la Cugir, în data de 22 decembrie, ora 11.00. Considerăm că şi el a riscat cel puţin la fel de mult atunci, ca şi liderul revoluţionarilor albaiulieni. Al doilea este Walter Ţoc, care l-a apărat pe Babiţchi cu arma în mână şi a fost implicat în schimbul de focuri căruia i-a căzut victimă Oliviu Gaspar. Ei bine, acestuia nici acum nu i s-a „finalizat” dosarul, deşi a mai fost implicat şi în alte misiuni periculoase. Al treilea uitat pe nedrept este Marius Şipoş, care a fost mereu în fruntea revoluţionarilor, alături de Babiţchi. Oare urmaşii acestuia nu merită nimic, chiar dacă el a decedat ulterior, din cauze naturale? Şi mai sunt şi alţii decedaţi ulterior, ai căror urmaşi nu se bucură de nimic. Este vorba despre Marian Lopăzan şi Emil Negruţiu. Ioniţă Baciu se află în viaţă, a fost şi el permanent pe baricada revoluţiei albaiuliene, dar nici el nu a primit nicio recunoaştere.
Închei aici subliniind faptul că pentru unii revoluţia a fost o afacere extrem de profitabilă. Pe lângă indemnizaţia aceea cuprinsă între 1.700 şi 2.600 de lei, unii şi-au dobândit şi terenuri şi case, au demarat afaceri cu scutiri de impozite etc. Iar despre mulţi dintre cei ce au transformat revoluţia în afacere pentru beneficii personale se mai pot spune încă multe. Şi se vor spune, dacă tentativele de intimidare şi ameninţările la adresa ziarului şi a autorului acestui articol nu vor înceta…!

Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI