La vârsta de 50 de ani, Emilia Crişan nu are speranţă că va primi cândva vreo pensie

    Despre drama Emiliei Crişan am mai scris, cu puţin timp în urmă, încercând să sensibilizăm opinia publică pentru a-i acorda sprijin. Din păcate orice sprijin ar primi biata femeie ar fi doar cu titlu temporar iar ea, din păcate, poate afirma cu certitudine că la vâsta de 50 de ani… nu are niciun viitor. Pur şi simplu nu întrevede nicio speranţă că va primi cândva vreo pensie, care s-o ajute să supravieţuiască atunci când o vor părăsi de tot puterile. Cu atât mai mult cu cât o are în grijă şi pe mama sa, în vârstă de 82 de ani, paralizată şi incapabilă să stea nici măcar în şezut, darămite să fie deplasată undeva. Pensia mamei, Eleonora Baicu, este de 350 de lei, din care cele două trebuie să plătească o chirie de 300 de lei. Cum reuşesc cele două femei să-şi asigure bucata de pâine zilnică, pe masă? Mama Emiliei Crişan (paralizată de 13 ani) a fost cândva maistru instructor în croitorie, iar fiica ei a învăţat de la ea să croiască şi să coasă. Aşa că femeia lucrează ce poate, cu acul şi cu foarfeca, după cum se spune. Acasă, pentru că bătrâna sa mamă are nevoie de îngrijire permanentă…
În articolul precedent noi am sugerat să se apeleze la comisia pentru stabilirea gradului de handicap, iar Emilia Crişan ne-a urmat sfatul. Nu înţelegem din ce cauză nu a apelat până acum la autorităţi, deoarece mama acesteia se află, cu adevărat, într-o stare gravă şi are nevoie de îngrijire permanentă. Odată cu prezentarea la comisie s-a ivit, însă, altă problemă. Pe formularele primite de la comisie trebuie să treacă diagnosticul stabilit de specialiştii în cardiologie, neurologie şi psihiatrie, dar nimeni nu se deplasează la domiciliu. Emilia Crişan a refuzat să ne spună  numele celor la care a apelat, dar a afirmat că pentru aceasta i s-au cerut bani şi asigurarea unui mijloc de transport. OK, asta-i procedura şi trebuie plătite nişte taxe. Dar de unde să plătească cele două femei, care abia supravieţuiesc de la o zi la alta? Ca şi altădată, singura soluţie a fost aceea de a face un apel la dumneavoastră, pentru ca medicii specialişti să ajungă la căpătâiul bătrânei paralizate. Adică să accepte cineva să achite taxele şi să ajute la deplasarea medicilor. Apoi, în baza diagnosticelor, femeia paralizată va putea fi încadrată într-un grad de handicap.
Mai rămâne, însă, situaţia fiicei acesteia, care o îngrijeşte de 13 ani. Ea nu a muncit decât foarte puţin şi nu va beneficia de pensie. Singura soluţie ar fi să i se ofere ceva de lucru în croitorie, la domiciliu, pe o perioadă mai lungă. Ştim că acest lucru e greu, căci cei pe care noi i-am contactat şi care au activitate în acest domeniu se descurcă greu, la rândul lor. Unii sunt chiar în restrângere de activitate. Dar nimic nu e imposibil. Poate că vreunul dintre cititorii noştri va găsi o altă soluţie. Altfel, fără serviciu şi cu mama de îngrijit, trecerea celor două prin iarnă va fi foarte grea, dacă nu imposibilă!

Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News