La Primăria Alba Iulia se poate face mai mult decât ne imaginăm: Salariile au crescut retroactiv, înainte ca hotărârea să fie adoptată

La Primăria Alba Iulia se poate face mai mult decât ne imaginăm: Salariile au crescut retroactiv, înainte ca hotărârea să fie adoptată

Raportul Curții de Conturi arată cum au fost cheltuiți nelegal bani publici: Telefoane, salarii și deconturi din pix. Unii o duc prea bine în Primăria Alba Iulia, din greșeală!

La Primăria Alba Iulia se poate face mai mult decât ne imaginăm: salariile au crescut retroactiv, înainte ca hotărârea să fie adoptată. Primul episod, pornit din raportul Curții de Conturi aferent anului 2025, s-a oprit la facturile care nu au ajuns niciodată în contabilitatea Primăriei Alba Iulia. E piesa cea mai grea din dosar și cântărește vreo 19 milioane de lei, pe care administrația va trebui să-i justifice organelor abilitate. Niște băieți care au deja capul mare de la atâtea controale vor trebui să vadă pe unde scot căciula.

Cele 19 milioane nu sunt însă toată povestea. Mai departe de sumele uriașe există și o evidentă activitate de ciupeală din buget, așa cum reiese din datele Curții de Conturi. Sunt erori nevinovate, se zice, dar merită privite și povestite pe îndelete, fiindcă formează o colecție de bucurii nesperate pentru unii, doar pentru unii, angajați ai instituției. Unele exponate prezintă stilul de lucru al instituției mai mult decât o fac cifrele mari și problematice.

Citește și: Un nou episod din seria neregulilor constatate de Curtea de Conturi: Facturile de 19 milioane de lei care nu au ajuns în contabilitatea Primăriei Alba Iulia

Să le luăm, așadar, pe cele mai mărunte. Nu sunt cele mai scumpe, dar bucuriile unor angajați sunt de neprețuit.

Începem cu telefoanele. Conform datelor din raportul Curții de Conturi, primăria a semnat și plătit abonamente peste necesarul real, în valoare de 51.999,59 lei. Explicația din raport e simplă și nu ține de vreo foame de comunicare instituțională, cât ține de ce vine la pachet cu abonamentul: aparate și tehnică oferite „cu titlu gratuit” de operatori, plus bugete subvenționate. Practic s-au plătit niște abonamente mai mari ca să primească și niște telefoane de ultimă generație.

Până la urmă, în ziua de azi nu ai telefon doar ca să vorbești la el, cât ai nevoie de un telefon super performant, ca să poți folosi filtre de imagine, softuri și alte cele, când postezi realizări imaginare pe platformele de social media. Asta dacă ești un angajat model al primăriei, desigur.

Urmează capitolul transport. E un subiect problematic la Alba Iulia, mai ales dacă vorbim de transport public. Spre norocul unor angajați 15.666,66 lei decontați, nelegal – zice Curtea de Conturi, din moment ce respectivii angajați locuiesc în Alba Iulia.

Practic, oamenii ăștia și-au decontat benzină de banii ăștia. Nu bilete de autobuz, ci benzină pusă în rezervor. Cui anume și pentru ce drumuri, raportul nu detaliază, iar prin oraș se cam știe cine manevrează mașini pe uz direct și personal.

La același capitol, raportul Curții de Conturi indică și indemnizații de hrană acordate peste plafon, încă 8.842 de lei. Au ieșit oamenii în pauza de masă la restaurant, iar Primăria a decontat, din greșeală. Fiecare bon decontat în parte e un fleac. Împreună, devine un obicei.

Și, ca să nu lipsească piesa de rezistență, măririle salariale aplicate invers. Consiliul a votat creșterile pe 23 decembrie. Primăria le-a pus în plată de la 1 decembrie. Salariile au crescut, așadar, pentru o perioadă în care mărirea încă nu exista, fiindcă hotărârea care urma să o nască a apărut abia peste trei săptămâni. Curtea de Conturi zice că e vorba de 222.158 de lei cheltuiți nelegal pe această simplă inversare de calendar.

Aici se cere o comparație. Un angajator privat, cu oamenii trecuți în Revisal, nu poate face figura asta. Chiar dacă ar vrea să își plătească angajații în plus și retroactiv, sistemul nu îl lasă: nu raportezi o mărire care, la data cu pricina, nu fusese încă decisă. Legea e aceeași pentru toți. Aproape pentru toți, căci în primăria Alba Iulia există regula greșelii, care, iată, produce bucurii pentru unii angajați.

În final, rămâne întrebarea care leagă toate aceste „scăpări”. Ce riscă, de fapt, cei care le comit, dacă invocă la nevoie greșeala? Judecând după cât de senin se repetă aceste „greșeli”, an de an, cam nimic. Un „ups, mă scuzați” costă zero. Iar până la anul se uită și se ia de la capăt întregul proces. Fără intenție, doar cu greșeli.

În mediul privat, același „ups” are alt tarif și se cheamă amendă. Uneori cont blocat. Câteodată dosar. Diferența nu e că unii greșesc și alții nu. Diferența e că unii plătesc pentru greșeli, iar ceilalți le trec pe cheltuieli plătite de cetățeni. Până la urmă au fost aleși, n-au dat concurs pe post, așa că să plătească cei care i-au ales.

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News