Înălţarea Catedralei Încoronării: Fotografii de arhivă care surprind inclusiv vizita lui Ferdinand I pe şantierul monumentului

Înălţarea Catedralei Încoronării: Fotografii de arhivă care surprind inclusiv vizita lui Ferdinand I pe şantierul monumentului

Un colecţionar privat a scos din arhivă fotografii preţioase arătând etapele de construire a Catedralei Reîntregirii Neamului de la Alba Iulia, până la încoronarea Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria.

Imagini inedite din arhiva arhitectului Radu Cornescu, din arhiva familiei Ştephănescu din Bucureşti şi din Arhivele Naţionale ale României au fost expuse în luna decembrie la Muzeul de Artă din Constanţa, cu ocazia Anului Centenar.

Expoziţia „Catedrala Reîntregirii Neamului – Simbol al Marii Uniri“, realizată de arhitectul Radu Cornescu din Constanţa, îl are ca figură centrală pe arhitectul Victor Ştefănescu (Ştephănescu, 1877-1950), fiul compozitorului George Ştefănescu – întemeietorul Operei Române.

Lui Victor Ştephănescu i se datorează edificii-simbol din patrimoniul naţional al României: Gara de Nord (aripa nouă) din Bucureşti, Cazinoul din Mamaia, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa (fosta Primărie Constanţa), Moscheea Carol I din Constanţa, Muzeul Ion Jalea Constanţa, Muzeul de Geologie din Bucureşti, Catedrala Încoronării de la Alba Iulia etc.

A fost arhitect-şef al Expoziţiei din 1906, împreună cu arhitectul Ştefan Burcuş.

Catedrala Reîntregirii Neamului (sau a Încoronării) a fost realizată în stil neoromânesc în anii 1921-1922, în partea de vest a cetăţii Apulum. Ea poartă hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, în semn de cinstire pentru primul unificator al românilor – voievodul Mihai Viteazul, pe vremea căruia Alba Iulia se chema Bălgrad şi avea o catedrală mitropolitană ce a fost distrusă în anii 1713-1714 de habsburgi.

Arhitectul Victor Ştephănescu şi inginerul Tiberiu Eremie (aceiaşi care au realizat în tandem inclusiv clădirea monumentală a Primăriei Fieni, Dâmboviţa, oraş care ajunsese să fie ) au luat o decizie dificilă. Pentru a face loc şantierului a trebuit ca zidul fortificaţiei bastionare să fie spart. Breşa a fost creată prin dinamitare, cu ajutorul armatei. Restul a fost îngropat, chiar dacă avea 6 metri înălţime. Terenul de pe strada Aurel Vlaicu nr. 1 şi nr. 2 din cetate a fost expropiat pentru a face loc viitoarei construcţii.

Piatra de temelie a fost pusă la 28 martie 1921, în a doua zi de Paşti. Catedrala are o suprafaţă de 750 metri pătraţi, înălţimea de 40 metri, iar clopotniţa este înaltă de 58 metri. Pictorul Costin Petrescu a lucrat scenele cu caracter sacru şi portretele ctitorilor.

Cu acest prilej a fost reamenajată şi Sala Unirii din spatele complexului catedralei, construită în anii 1898-1900, cu destinaţia iniţială de cazină militară – un club al ofiţerilor. Aici a fost semnată Unireea Transilvaniei cu România prin care România Mare îşi întregea hotarele străvechi.

La intrare a fost construit un portal amintind de un arc de triumf, iar pe oeretele vestiv au fost plasate plăci de marmură pe care sunt inscripţionate Proclamaţia Regelui Ferdinand cătreţară la intrarea României în război, textul Moţiunii Unirii şi textul Legii pentru Unirea Transilvaniei cu România.

La 15 octombrie 1922, aici a avut loc ceremonia de încoronare a regilor României Mari. Pe platoul din faţa catedralei, Regele Ferdinand şi-a aşezat singur coroana pe cap, apoi i-a aşezat coroana şi Reginei Maria, care îngenunchease. Momentul solemn a avut loc în afara catedralei, deoarece regele era catolic.

Expoziţia finanţată din Timbrul de Arhitectură a fost văzută în această toamnă şi în oraşul Marii Uniri, Alba Iulia.

[nggallery id=6747]

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI