„Îmi place Alba Iulia. E un oraş ca o inimă, una dintre inimile acestei ţări”

Interviu cu actorul Marcel IUREŞ, prezent pentru a şasea oară consecutiv la Festivalul de Teatru „Poveşti”

    Marcel Iureş nu a lipsit la niciuna din cele cinci ediţii ale Festivalului de Teatru organizate până acum la Alba Iulia. Şi anul acesta, când „Poveştile” au ajuns la a şasea aniversare, Iureş a răspuns prezent. De ce? „Pentru că îmi place, pur şi simplu îmi place”, spune actorul. Invitat ieri dimineaţă la o „Cafea cu tâlc”, un fel de conferinţă de presă organizată la Art Cafe Down Town, în fiecare dintre dimineţile celor cinci zile de festival, Marcel Iureş a acceptat să spună câteva cuvinte despre proiectele sale, Alba Iulia, teatru…

– Reveniţi an de an la Alba Iulia, încă de la prima ediţie a Festivalului de Teatru. Trebuie să existe un motiv...
– Îmi place. Atât. Îmi place. E unul dintre festivalurile făcute cu drag, cu disperare, cu neputinţă, dar aşa încep multe lucruri, nu începe nimeni de sus. Îmi place să cred că am contribuit şi eu la faima asta.

– De la Bucureşti se vede acest festival?
– Sigur că se vede, îl au foarte mulţi actori în minte, şi directori de teatru. Nu ştiu dacă oraşul a evoluat până într-atât, mă refer la nişte spaţii teatrale, încât să primească mega-producţii, cu 10-15 actori, cu decoruri.

– Despre piesa cu care sunteţi prezent în acest an la festival – „Absolut!”, ce ne puteţi spune?
– Nu este o piesă, este o dramatizare, a adaptare după Ivan Turbincă a lui Ion Creangă, o adaptare făcută de domnul Alexandru Dabija pe care o joc eu, sub formă de monolog. Un monolog al lui Ivan Turbincă, despre Ivan Turbincă. Eu îl joc şi pe Ivan Turbincă, şi Moartea, şi Dumnezeu, şi Sfântul Petru, şi vreoi trei draci, şi boierul, şi câţiva săteni. Ca şi la celelalte spectacole în care joc, şi în acesta mesajul cred că este unul puternic. Până la urmă e Creangă, nu avem mare lucru de făcut, trebuie să fim corecţi şi să zicem ce-a scris Creangă acolo.

– Aţi adus o formulă nouă pentru publicul albaiulian, acest tip de teatru cu publicul pe scenă, cu puţine personaje, minimalist ca formă nu ca şi conţinut…
– S-ar putea ca ăsta să fie unul dintre cârligele cu care agăţăm publicul din Alba Iulia, care are o conştiinţă a unui oraş mic, dar nu-i deloc mic dacă e s-o luăm aşa… aici putem filosofa (râde). Nu-i mic nici ca întindere, nu-i mic nici ca importanţă, e un oraş istoric, e ca o inimă, una din inimile acestei ţări.
Dar faptul că Teatrul „Act” a propus de la început ceva puţin văzut şi experimentat în România, faptul că distanţa dintre public şi actori e redusă la minimul respirabil, s-ar putea să fie ceva care atrage foarte mult şi ne sincronizăm cu sentimentul oraşului şi al publicului din Alba Iulia. Pentru că e o chestiune intimă, stăm unul lângă altul, are o altă temperatură, o întâlnire la nivelul ăsta…

– Diferă în vreun fel publicul de la Teatrul „Act” din Bucureşti de publicul de la Alba Iulia, ca reacţie, ca stare?
– Da, diferă în sensul că e mai serios publicul din Alba Iulia. E un public care ascultă întâi. Face asta o dată pe an şi e normal să fie reţinut şi să nu piardă ocazia de asculta şi a se delecta cu ce i se oferă.

– La ce proiecte lucraţi acum?
– Sunt vreo două proiecte de film, sunt vreo două scenarii scrise pentru mine, unul românesc şi unul străin, dar nu-mi place să vorbesc despre asta. Vedem… Iar în teatru stau deoparte, nu-i frumos să joci prea mult (râde). Mai sunt actori, dau ocazia multor actori să se exprime, că de-asta am făcut Teatrul „Act”. Mai am proiectul, al doilea sezon cu HBO, „În derivă”.
– Vă mulţumesc.

Ioana PITICARIU

 

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---