Obiceiul pițăratului, vechi de pe vremea dacilor, se păstrează și astăzi în satul Limba din județul Alba, unde zeci de copii, primii colindători, se trezesc în ajunul Crăciunului de la șase dimineața și merg din casă în casă, iar oamenii aruncă peste ei dulciuri și fructe, pe care cei mici le adună în trăistuțe.

Obiceiul pițăratului s-a transmis din generație în generație în satul Limba din județul Alba, iar originea lui s-a pierdut în negura timpului. Dacă-i întrebi, localnicii spun că, din câte știu, e de pe vremea dacilor și încep să-ți povestească cum erau și ei duși de părinți și bunici cu pițăratul. 

Pițărăul este, de fapt, un colăcuț, sub formă de alfa, făcut de gospodine din aluatul rămas de la pâine, dar denumește și copilul care în ajunul Crăciunului se trezește dis-de-dimineață pentru a fi primul colindător.

Satul Limba din comuna Ciugud este apreciat de comunitățile învecinate pentru că are oameni harnici și gospodari, păstrători de tradiții, altruiști și veseli. În ajunul Crăciunului toți se trezesc devreme, își curăță curțile, își deschid larg porțile și își umblu vasele cu dulciuri, bomboane, fructe și alte bunătăți, apoi îi așteaptă pe pițărăi. Copiii vin veseli din casă în casă, cu emoții și cu sufletul la gură, cu ochii sclipind și cu obrajii roșii, având plase sau trăistuțe viu colorate și încep a ura:

“Bună dimineaţa la Moş Ajun! Ne daţi sau nu ne daţi, sau nu ne lăsaţi! Daţi-ne un covrig, că ne moare porcu’ de frig! Daţi-ne un colindreţ, că ne moare porcu-n coteţ! Hăăăăăăăăi, hăi!”, strigă ei în curțile oamenilor. Și nu termină bine că și ridică mâinile pentru a prinde dulciurile aruncate de vecini, iar apoi le iau de pe jos. 

Bucuria celor ce primesc, și deopotrivă a celor ce dăruiesc, este mare. Prin acest obicei, oamenii aduc mulțumire lui Dumnezeu, pentru ceea ce au primit în acest an de la pământ. Zâmbesc și fac glume când văd copiii cum se îngrămădesc după bucate.  

”Avem acea credință că dacă dăruiești vei primi însutit înapoi și, practic, obiceiul acesta pe așa ceva se bazează pentru că toți gospodarii își curăță curțile, își deschid larg porțile și pregătesc foarte multe bunătăți tocmai ca o mulțumire pentru cele ce au primit în acest an de la pământ, de la Dumnezeu. Pițărăii sunt primii colindători care vestesc Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos”, a spus Dorin Bucur, unul dintre localnici, cunoscut în comunitate pentru sfințenia cu care păstrează obiceiurile și tradițiile.

El își amintește cum a mers cu pițăratul cu aceeași trăistioară cu care a fost și bunicul său, iar apoi privește drept înainte și mărturisește că această bucurie se perpetuează de la an la an.

La pițărat au venit, sâmbătă, peste 30 de copii, inclusiv din localitățile învecinate.

Un domn între două vârste, care a venit din satul vecin și își plimbă fiul de mânuță, a declarat că pițărăii câștigă cu muncă aceste bucate.

”Pruncul meu s-a trezit la ora trei dimineața. Nu a mai putut dormi, abia a așteptat să ajungă aici”, a declarat Râmba Bujor.

Pe de altă parte, Mirel, cu copil de 10 ani, a spus că așteaptă să vină cu pițăratul încă de anul trecut, iar cu o noapte înainte nu a putut adormi de bucurie.

”E frumos. Mă întâlnesc cu prietenii, primim dulciuri, iar seara mergem din nou la colindat”, a spus Mirel.

Totodată, nici părinții care însoțesc copiii nu sunt neglijați, iar gospodarii încălzesc pentru ei un pahar de vin.

“În zilele noastre, gazda se trezeşte dimineaţa devreme, mătură curtea, pregăteşte trocuţul (în care se găsesc tot mai puţini piţărăi şi tot mai multe dulciuri), încălzeşte vinul pentru părintii ce-şi însoţesc copiii şi pentru flăcăi. Deschide larg porţile şi după ce aruncă piţărăii, se alătură alaiului şi colindă tot satul. La Monument, Moş Crăciun soseşte cu sania şi împarte daruri copiilor.  La ultima casă sătenii cântă  “O, ce veste minunată”, prima colindă din an. În tot satul e linişte şi se aud doar glasurile colindătorilor. Bucuria lăuntrică a fiecăruia izbucneşte prin toţi porii unindu-se cu a celorlanţi într-o pace sufletească desăvârşită, ce nu poate fi atinsă decât în acestă zi a anului. Este impresionant, emoţionant, înălţător!”, povesteste Ion Breaz, în volumul Monografia satului Limba.

Satul Limba este modern, cu drumuri asfaltate şi trotuare pavate, şi nu există o gospodărie care să nu aibă apă curentă, gaz sau canalizare. Aici trăiesc circa 150 de familii, iar majoritatea oamenilor muncesc în Alba Iulia, însă fiecare are o gospodărie pe care o lucrează după serviciu. Nu mai au animale de tracţiune şi susţin că satul lor este unul dintre cele mai urbanizate din judeţul Alba.

În zona acestei localități au fost descoperite importante situri arheologice care atestă prezența dacilor aici. 

Comuna Ciugud, de care aparţine acest sat, este singura din Alba unde populaţia între cele două recensăminte – din 2002 şi 2011 – a crescut.

[nggallery id=3211]

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI