FOTO: Frumoasa Cetate Alba Carolina prezentată într-un album cu imagini de vis
Un album foto inedit despre Alba Iulia, cu peste 100 de fotografii și text scris în română, engleză și germană, a fost lansat recent de AgeArt.ro la Târgul de Carte și învățătură Gaudeamus. Publicația face parte din colecția „Unique Places of ROMANIA” și poate fi achiziționată la prețul de 20 de lei.
Iată și prezentarea făcută de AgeArt.ro:
”În îndelungata sa existență de așezare urbană, Alba Iulia, a cunoscut mai multe vetre de locuire, la alegerea cărora au contribuit factori teritoriali, politici, militari, religioși și economici, determinant fiind însă contextul istoric.
Istoria medie a orașului, începe cu cetatea dacică de la Piatra Craivei. Vechiul APOULON dacic, era reședința unui trib sau uniuni de triburi, care stăpânea zona centrală a Mureșului și o parte din Munții Apuseni. Apoulon, ajunge unul dintre cele mai mari centre urbane al Daciei, în perioada în care imperiul traco-daco-get din veacul I î.Ch, devenise al doilea mare imperiu din Europa, după imperiul Roman.
Al doilea război daco-roman, care viza aici regiunea bogată și minele de aur și argint, i-a adus distrugerea definitivă. în epoca romană, Apoulon-ul dacic devenit Apulum, cunoaște o mare dezvoltare. Castrul roman a fost construit în scopul cantonării în zona a legiunii XIII Gemina, ce avea rolul de a păzi ținutul aurifer din Munții Apuseni și drumul aurului. Retragerea armatei și a administrației romane din provincia Dacia (271-275 d. Hr.) sub atacurile repetate ale valurilor de migratori, au dus la abandonarea castrului.
La începutul evului mediu, pe măsura organizării politico-administrative a teritoriului cucerit, autoritățile maghiare revitalizează vestigiile antice păstrate în perimetrul fortificației romane, stabilindu-și la adăpostul zidurilor, sediile institutionale.
O etapă importantă în evolutia cetății, începe odată cu domnia principelui Gabriel Bethlen (1613-1629), în timpul căruia au fost ridicate două bastioane din cărămidă:
Bastionul Sașilor și Bastionul Bethlen.
La sfârșitul secolului al XVII-lea, în urma semnării tratatului de la Karlovitz din anul 1699, Transilvania trece sub stăpânire austriacă. Conform tratatului, principele Transilvaniei, Mihail Apaffy, cedează cetatea autorităților austriece. Pentru întărirea stăpânirii habsburgice în
Transilvania și apărarea granițelor imperiului de invaziile turcești, autoritățile habsburgice hotărăsc în anul 1704, să construiască la Alba Iulia, cetatea bastionară de tip Vauban. „Alba Carolina”, cea mai reprezentativă cetate bastionară din țară, este construită la inițiativa împăratului Carol al VI-lea de Habsburg sub supravegherea feldmareșalului austriac de origine franceză Eugeniu de Savoia. Lucrările se efectuează între anii 1715 și 1728, după planurile arhitectului Giovanni Morando Visconti, fortificația fiind realizată după tipul celor de la frontierele Franței.
Construită în stil Vauban, stil promovat de inginerul militar Sebastien Le Prestre de Vauban, mareșal care a servit în armata regelui Ludovic al XIV-lea, cetatea înglobează toate celelalte fortificații preexistente.
Orașul este consemnat în documentele oficiale în diferitele etape ale existenței cetății, atât cu denumirea de Bălgrad, Weissenburg, Gyulafehérvár, Carlsburg, Karolyfehérvár cât și cu acela de Alba Carolina, de unde și numele cetății bastionare.
Odată cu dispariția orașului medieval și a strămutării forțate a populației, autoritățile au fost nevoite să pună bazele unei noi așezări urbane. Cunoscând o dezvoltare lentă, Orașul de Jos, va dobândi trăsături moderne, la începutul secolului al XX-lea, odată cu pierderea importanței militare a zonei fortificate și în contextul evenimentelor care au culminat cu realizarea dezideratului național, la 1 Decembrie 1918, când Adunarea Națională desfășurată în prezența celor 1228 de delegați români din Transilvania, aleși prin vot și a celor cca. 350 de supleanți, au hotărât în unanimitate unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România.
Un moment important în istoria Cetății, se petrece la 15 octombrie 1922, când are loc festivitatea încoronării Regelui Ferdinand și a Reginei Maria ca regi ai României Mari.
Există istoria cu faptele și evenimentele ei. Și mai există ceva, … imaginile pe care vi le dăruiesc, încercând să fiu mesagerul a tot ceea ce oamenii reușesc atât de frumos să lucreze în piatră, în lemn și mai ales în ei înșiși”.
Sursa text și foto: artage.ro
[nggallery id=2796]
Secțiune Știri sub articolul principal
Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI
Știri recente din categoria Ştirea zilei
FOTO | Excelență în învățământ: Directorul unui liceu din Alba a obținut titlul de Directorul anului pentru inovație. Marius Pintea a modernizat școala cu tehnologie de ultimă generație
Excelență în învățământ: Directorul unui liceu din Alba a obținut titlul de Directorul anului pentru inovație. Marius Pintea a modernizat școala cu tehnologie de ultimă generație Marius Pintea, directorul liceului din Teiuș, a primit în 2025 titlul de „Directorul anului pentru inovare”, după ce a reușit să transforme școala pe care o conduce într-un centru […]
FOTO | APEL UMANITAR pentru o familie din Pâclișa care a rămas fără locuință în urma unui incendiu. Cinci persoane locuiesc într-o rulotă
APEL UMANITAR pentru o familie din Pâclișa care a rămas fără locuință în urma unui incendiu. Cinci persoane locuiesc într-o rulotă O tânără din Alba Iulia a inițiat un apel umanitar pentru o familie de 5 persoane care și-a pierdut locuința în urma unui incendiu. Oamenii trăiesc în cartierul albaiulian Pâclișa, iar de când au […]
VIDEO | Tanti Ana, bătrânica care trăiește singură în Apuseni cu 64 de lei pe lună, are casă nouă de Crăciun. Locuința, sfințită de Sfântul Andrei, în prezența voluntarilor care au renovat-o
Tanti Ana, bătrânica care trăiește singură cu 64 de lei pe lună, are casă nouă de Crăciun. Locuința, sfințită de Sfântul Andrei, în prezența voluntarilor care au renovat-o Tanti Ana, bătrânica de 85 de ani din satul Galați, județul Alba, care trăiește singură dintr-o indemnizație de 64 de lei, va avea parte de o bătrânețe […]
