Expoziţia de reclame din Epoca de Aur: o istorie a clipei şi o pedagogie a creativităţii, la Arhivele Naţionale din Alba

Excepţională mi se pare realizarea, de către Seviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Alba, a expoziţiei intitulate „Reclame din <Epoca de Aur>”, la care putem spune că organizatorii au trudit cu adevărat. Vernisajul expoziţiei a avut loc joi, 1 martie 2012, la sediul Arhivelor Naţionale din Alba Iulia şi a fost un prilej de trecere în revistă a istoriei comunismului, în mod hazliu şi doar într-o clipă. Doar de o clipă are nevoie un privitor pentru a percepe o reclamă publicitară, chiar şi una rudimentară, cu design şi mesaj stângaci, cum erau cele dinainte de 1989 dar, graţie inteligenţei organizatorilor, cele peste 300 de reclame publicitare din perioada 1965-1989, expuse cu acest prilej, sunt însoţite de mesajele unor copii, uluitoare prin naivitatea lor tăioasă. Şi dacă reclamele prezentate încearcă să redea o realitate îmbelşugată, o mare diversitate de bunuri, de produse şi de servicii, mesajele copilăreşti contrazic această realitate cosmetizată. Prin antiteză se relevă, de fapt, istoria unei „clipe” care a ţinut în ţara noastră peste o jumătate de secol, o clipă trăită cu de-a sila de poporul român şi care i-a marcat destinul pentru totdeauna. Şi încă i-l mai marchează…
Mesajele copiilor despre care vorbeam, sunt rodul unei pedagogii a creativităţii, aplicată în anii ’70-’80 de către un artist genial, un profesor de desen pe nume Dorel Zaica, despre ale cărui ore de curs se vorbea foarte mult în perioada respectivă. Pentru dezvoltarea creativităţii, pedagogul şi psihologul fin care era profesorul Zaica adresa diferite întrebări unor copii cu vârste cuprinse între 7 şi 14 ani, răspunsurile spontane ale acestora fiind definitorii pentru subconştientul unei naţii întregi ai căror conducători aveau pretenţia de a desăvârşi „omul nou”. Fiind îndemnaţi să se exprime liberi, copiii găseau calea de a sublinia cele mai crude adevăruri politice, sociale şi economice ale României acelor timpuri, cu simplitate şi candoare. Redau câteva mostre din „caietul de culegător de perle” al profesorului Dorel Zaica, unele dintre acestea fiind expuse şi în cadrul evenimentului de la Arhivele Naţionale Alba: „Ce limbă se foloseşte în Rai şi ce limbă se foloseşte în Iad?- În Rai vorbim limba mută, în Iad vorbim româneşte.” (răspunsul unui copil de 8 ani). „Ce fac soldaţii după ce au pierdut războiul? – Soldaţii care au pierdut războiul încep şi-l caută.” (copil de 5 ani) Precum şi altele, la fel de tulburătoare: „Falsul e când ai făcut ceva, dar nu ai făcut nimic”; „Răscoală este atunci când mama şi tata răscolesc casa căutând bani”; „Libertate înseamnă să fugi cât vrei, dar să te întorci acasă”; „Ministru e un om care stă pe scaun şi le spune altora să facă ce cere”; „Haita va să zică mai mulţi oameni la un loc”. Totul culminând cu „Durerea lui Hristos nu e uitată niciodată, deoarece această uitare doare!”
Dar oricât m-aş strădui să redau subtilitatea acestei expoziţii, pe care v-o recomand cu o căldură amară, nu aş reuşi aşa cum a fost ea prezentată de şefa arhivelor din Alba, doamna Dana Zecheru, în faţa unui public numeros, format din elevi, profesori, specialişti în arhivistică, poliţişti şi cadre militare. De menţionat faptul că exponatele au fost puse la dispoziţie din resurse proprii ale organizatorilor, cărora li s-au adăugat domnul Ioan Bâscă, de la Consiliul Judeţean Alba şi colegul nostru jurnalist Emanuel Jilinschi. Au onorat cu prezenţa lor această manifestare de excepţie, în calitate de co-organizatori, domnii Ion Dumitrel, preşedintele CJ Alba, Gabriel Rustoiu, directorul Muzeului Naţional al Unirii şi Valer Cerbu, directorul Colegiului Naţional „Horea, Cloşca şi Crişan”.

Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News