Duminică, 23 februarie – Lăsatul secului de carne, a Înfricoșătoarei judecăți. Origine, semnificație și obiceiuri

Duminică, 23 februarie – Lăsatul secului de carne, a Înfricoșătoarei judecăți. Origine, semnificație și obiceiuri

Începuturile posturilor rânduite de Biserica Ortodoxă pe parcursul unui an (Postul Nașterii Domnului, al Sfintelor Pasti, al Sfinților Apostoli Petru și Pavel și al Adormirii Maicii Domnului), sunt marcate de câte o zi care delimitează sfârșitul perioadei în care mai putem mânca de dulce și care poartă numele de „lăsatul secului” și de perioada care urmează, perioada postului.

Singurul post precedat de două astfel de zile este cel al Sfintelor Paști, cu o primă etapă în care se lasă sec de carne (în Duminica Înfricoșătoarei Judecăți) și cea de-a doua, a lăsatului sec de pește, ouă și lactate (Duminica Izgonirii lui Adam din Rai).

Cu toate că această rânduială este considerată ca fiind o formă de pregătire fizică și trupească a creştinilor pentru postul care va veni, se pare că găsim o altă explicație a originilor Duminicii lăsatului sec de carne, la începutul secolului VII d. Hr. Atunci, împăratul Heraclius I a hotărât introducerea unei săptămâni neutre sau de delimitare, în care să nu se mănânce carne, ci numai lactate, pentru a pune capăt conflictului dintre cei care susțineau că Postul Mare trebuie să dureze şapte, respectiv opt săptămâni.

Deși cuvântul „sec” din sintagma „lăsatul secului” este înțeles ca fiind sinonim cu ideea de uscat sau lipsit de grăsime, liturgistul Badea Cireșanu afirmă că acesta provine, mai degrabă, din deformarea expresiei „lăsatul seculului”, în care „seculul” este chiar secolul, adică veacul, timpul secular, lumesc. Astfel, pe lângă postul alimentar, cu bucate uscate, suntem chemați să lăsăm viața seculară și preocupările noastre lumești.

Citește și: Calendar creștin: Când pică Paștele ortodox și cel catolic în următorii ani: 2020, 2021, 2022, 2023, 2024, 2025

Potrivit părintelui Ene Braniște („Liturgica generală”, EIMBOR, 1985), Postul Mare a fost rânduit de Biserică în vederea pregătirii catehumenilor (n.r. candidații la botez de odinioară) care urmau să primească botezul de Paști, dar și ca un mijloc de pregătire sufletească a credincioşilor pentru întâmpinarea cu vrednicie a Patimilor și Învierii Domnului. De asemenea, acesta ne mai aduce aminte de postul de 40 de zile ţinut de Mântuitorul înainte de începerea activităţii Sale, de unde i s-a dat şi denumirea de Păresimi (de la latinescul quadragesima) sau Patruzecime (Τεσσαρακοστή).

În toate zonele rurale din țară, Lăsatul Secului de Paști joacă un rol extrem de important. Foarte multe tradiții încă se țin. De exemplu, Lăsata Secului de Paști păstrează tradiții specifice începutului unui an agrar, sărbătorit odată cu echinocțiul de primăvară. După cum spune și Profesorul Ion Ghinoiu, “prin fixarea Paștelui în raport cu echinocțiul de primăvară și faza lunară, cele mai importante sărbători și obiceiuri păgâne au fost împinse în afara ciclului pascal, la Lăsatul Secului și la Rusalii”.

Această sărbătoare marchează și acel moment de cumpăna dintre noul an agrar și cel vechi. În funcție de această sărbătoare sunt ținute și obiceiurile și datinile locului. Acestea se împart în două categorii: sărbători care au loc înaintea de Lăsatul Secului în “Săptămâna Nebunilor” și obiceiuri care se țin în săptămâna “Caii lui Sântoader”.

Citește și: MESAJE de PASTE fericit  • Texte cu URARI, FELICITARI, SMS -uri frumoase, haiose şi amuzante de Sfintele Pasti • Felicitări de Paşte pentru persoanele dragi, prieteni, părinți, profesori, bunici, colegi, iubit(ă), sefi. Felicitare de Paște

Praznicul de duminică este împodobit, din moși-strămoși, de tradiții pe care creștinii ortodocși le respecta pentru a avea un post ușor, care să înfrâneze puterea de a păcătui.

În foarte multe localități din sudul țării se păstrează cu sfințenie obiceiul de Batere a halviței. În cadrul acestei ceremonii participă și copiii și adolescenții. Se obișnuiește ca gazda să lege o bucată de halviță cu o sfoară și începe să o plimbe prin fața tinerilor, organizați în echipe de câte doi, având mâinile legate la spate. Fiecare copil încearcă să prindă bucata de halviță cu gura, un lucru mai greu decât și-ar închipui mulți. Majoritatea celor care participă la această tradiție ajung să se murdărească din plin pe față și chiar pe haine. Se spune că persoana care prinde halvița în gură o primește drept recompensă.

O altă datină care se păstrează și în zilele noastre este Legarea grânelor. Acest obicei se practică pentru ca paăsările sau alte dăunătoare să nu distrugă recolta gospodarilor.

Citește și: Obiceiuri, tradiții și superstiții românești de Paște

În unele sate din Covasna, de Lăsatul Secului se practică un alt obicei vechi, cel al focurilor purificatoare. Pe înserat, pe dealuri se aprind focuri. Conform tradiției, în acest fel atmosfera se purifică în comunitatea respectivă, ajutând totodată și la alungarea spiritelor rele. Mai mult, se credea că prin săvârșirea acestui ritual se asigură și perpetuarea renașterii la viață.

Iar în regiunea Munteniei, nurorile obișnuiesc să prepare plăcinte cu brânză dulce și stafide pe care mai apoi le oferă soacrelor, pentru ca relațiile lor să rămână “dulci” și în timpul Postului Mare.

Nu în ultimul rând, se mai practica și obiceiul că mulți credincioși să ofere copiilor nevoiași câte șapte sticle cu lapte, simbolizând cele șapte săptămâni ale postului. Se crede că această tradiție va aduce hrană mai bună copiilor nevoiași pe parcursul Postului Paștelui.

Sursa: calendarulortodox.ro

doxologia.ro

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---