Dacoromania – semnale istorice, semnale de învăţătură

    Fundaţia „Alba Iulia 1918, pentru unitatea şi integritatea României” a reuşit să scoată de sub tipar chiar în aceste zile premergătoare sărbătorii Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 numărul 56 al revistei „Dacoromania”. Fără îndoială printre articolele de frunte ale acestui număr se află cele referitoare la actul Unirii de la 1 Decembrie 1918 şi la Unirea înfăptuită de Mihai Voievod Viteazul, completate cu articole referitoare la unele acţiuni care vor avea loc în cadrul Serbărilor Unirii din acest an (amintim dezvelirea bustului lui Mihail Sadoveanu pe Aleea Scriitorilor şi a unei plăci comemorative pentru Mihu Sadoveanu la Cimitirul Eroilor din Alba Iulia), articole dedicate unor personalităţi ale istoriei şi culturii române – Dimitrie Gusti, eroul Iuliu Mezei Câmpeanu, prof. dr. Nicolae Paulescu ş.a. Aş vrea să remarc un articol care sunt sigură că va stârni interesul major al cititorilor mai ales în contextul descoperirilor arheologice pe care lucrările de reabilitare a infrastructurii derulate în zona istorică a Cetăţii Alba Carolina le-au favorizat. Mă refer la articolul „Alba Iulia – Alba lui Iuliu”, semnat de prof. univ. dr. Mircea Dogaru. Istoric militar, Mircea Dogaru face o cronică rezumat a tuturor descoperirilor arheologice, epigrafice şi onomastice coroborate cu datele din cronicile vremii atestând originea românească a numelui actual al oraşului, dar şi faptul că Alba Iulia a fost capitala unui stat românesc unit în secolul al X-lea în spaţiul dintre Carpaţi, un stat numit în Codex Latinus Parisinus „Valachia Trans Siuana” şi condus de Geula – Iuliu care „s-a vădit duşman ungurilor care locuiau în Pannonia”. (A.D.)

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News