Curiozitățile neștiute ale unei comune din Alba: gardurile ”irlandeze” de la Nemeși, frasinul uriaș de la Hărăști, chipul lui Decebal de pe muntele Struțu și ”gropile cu picioci” de la Poieni

Curiozitățile neștiute ale unei comune din Alba: gardurile ”irlandeze” de la Nemeși, frasinul uriaș de la Hărăști, chipul lui Decebal de pe muntele Struțu și ”gropile cu picioci” de la Poieni

Comuna Vidra din Munţii Apuseni deţine câteva curiozităţi suficiente pentru a determina un turist să o viziteze. Localitatea deține un record care nu va putea fi egalat niciodată, fiind una dintre comunele din România cu cel mai mare număr de sate (39). Denumirea comunei vine de la numele întregii depresiuni ”Ţara Vidrelor”. Aici este locul unde au trăit şi încă mai trăiesc vestitele animale carnivore subacvatice.

Vidra este comuna tipică Munţilor Apuseni, cu multe sate şi cătune ”risipite” pe culmile munţilor sau în luncile unei ape curgătoare, în acest caz Arieşul Mic.

Din punct de vedere administrativ, Vidra se împarte în patru mari grupe de sate: Vidra, Goiești, Ponorel și Poieni în cadrul cărora sunt repartizate celelalte sate, la distanțe de 9-10 kilometri de zona centrală.

• Zonă locuită încă din vremea geto-dacilor

Menționată într-un document din anul 1595, fiind cunoscută sub denumirea de Vidra de Jos, comuna este una dintre cele mai vechi așezări ale ”Țării Moților”. A fost locuită încă de pe vremea geto-dacilor și a stăpânirii romane datorită exploatărilor aurifere ale Munților Apuseni.

Până în anul 1924, comuna a cuprins și localitatea Vidra de Sus, dar odată cu sărbătorirea centenarului nașterii lui Avram Iancu, aceasta s-a dezlipit de comuna-mamă, formându-se noua comună Avram Iancu. Pe lângă unda şerpuitoare a apei se află peisaje plăcute ochiului alcătuite din stânci golaşe de calcar alb, presărate din loc în loc cu mici pâlcuri de diferiţi arbuşti.

Una dintre curiozităţile interesante ale zonei se găseşte în satul Nemeşi. Aici, în trecut, din formaţiunile de tuf calcaros sătenii au realizat garduri şi cruci ce pot fi văzute în cimitire sau pe marginea drumului. În satul Nemeşi s-au mai păstrat astfel de garduri, desprinse parcă dintr-un pitoresc peisaj irlandez.

Aici nu era casă sau ”măietoare” unde să nu existe un frasin, un fag sau un cireş care s-o ocrotească de vitregiile vremii şi niciodată un brad. Bătrânii spuneau că bradul lângă casă o pustiește.

În satul Hărăşti, mai exact în ”lunca Trocului”, lânga casa lui Rovinu’ lui Visalom, de peste sute de ani dăinuie semeț un frasin care surprinde prin grosimea sa. Abia şase moți, lați în umeri, ”ficiori vrenici”, îl pot cuprinde.

• Floarea de Colț, pe muntele Struțu

Tot la Vidra, în zona satului Poieni, rămas între timp fără niciun locuitor, se mai poate găsi ”groapa cu picioci”, o veritabilă pivniţă naturală, săpată în pământ pentru păstrarea cartofilor pe timp de iarnă. Pe terenul neted se săpa pe verticală, iar unde era terenul în pantă, săparea se făcea pe orizontală.

Pe timpul verii, groapa avea o altă întrebuinţare, era crama poienarilor, un loc de refugiu pentru oamenii din sat. Pe teritoriul comunei se găseşte şi singurul loc din Apuseni unde creşte celebra Floare de Colţ. Este vorba de vârful ”Struţu”, un masiv muntos de peste 1000 de metri altitudine. O altă latură a turismului ar fi existenţa caselor vechi din lemn de peste 150 de ani, care şi în prezent sunt locuite. Trăind într-o zonă de munte, unde o mare parte dintre locuitori se ocupă cu prelucrarea lemnului, existenţa meşterilor populari este o realitate, păstrată și transmisă din tată în fiu.

Cine trece prin Vidra și se uită mai atent pe o stâncă de la poalele muntelui Struțu poate distinge o imagine sculptată în piatră care seamănă cu chipul regelui dac Decebal. Vremea s-a scurs în mii de ani şi totuşi, regele, n-a murit. Chipul său, bătut de ploi şi vânturi, dăinuie de sus peste vestita comună din Apuseni.

O altă atracție mai puțin cunoscută a zonei este reprezentată de cheile Văii Morilor, pe Valea Arieşului Mic. Au o lățime de 20-50 metri şi o înălțime de 100-150 metri, iar zona protejată mai cuprinde două izbucuri, peştera Cala şi avenele Hoanca Sturului şi Poieni. Zona protejată are o suprafață de 90 hectare. Valea Morilor, cu o lungime de trei kilometri, îşi are izvoarele în izbucul cu acelaşi nume, amplasat în versantul său stâng, la circa patru metri înălțime.

Toate acestea se adaugă celor mai cunoscute atracții turistice ale comunei, Cascada Pișoaia și Dealul cu Melci.

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News