Consumul de pere ţine departe astenia de toamnă

Perele sunt printre primele fructe cultivate pe pământ. Mai întâi, perii au crescut spontan la poalele munţilor Himalaya, în urmă cu 6000 de ani. Apoi au fost cultivaţi şi a început răspândirea lor gradată în Asia şi pe continentul european, având un loc privilegiat în grădinile regale din întreaga lume.

Se spunea despre pere că aduc în sufletul fiinţei umane blândeţea şi iertarea, fiind recomandate în alimentaţia persoanelor cu porniri colerice, care se enervează foarte uşor. Plinius considera că perele sunt fructele speranţei, care readuc optimismul şi favorizează pornirile generoase.

O pară mare conţine 133 de calorii, cu 0,28 g grăsimi şi niciun fel de colesterol. De asemenea, acest fruct conţine doar 2 mg de sodiu. Sodiul, la fel ca şi grăsimile, este răspândit în majoritatea alimentelor procesate şi, deşi organismul are nevoie şi de sodiu pentru a-şi menţine sănătatea, excesul de sare poate fi extrem de dăunător. Există aproximativ 0,87 g de proteine în fiecare pară mai mare, împreună cu 35 g de carbohidraţi, din care 22 g sunt zaharuri. Un fruct mai conţine, de asemenea, 7 g de fibre dietetice, de care organismul are nevoie pentru a menţine sănătoase intestinele şi sistemul digestiv.

Perele oferă aproape toate vitaminele şi mineralele importante. De departe, cel mai abundent mineral găsit într-o pară este potasiul; fiecare pară conţine aproximativ 280 mg de potasiu, care funcţionează ca un electrolit pentru a transporta semnale electrice de-a lungul corpului. Potasiul ajută inima să bată regulat şi determină contracţia adecvată a muşchilor.
Despre rolul vindecător al acestor fructe nu s-a ştiut multă vreme mai nimic. Studii recente au arătat, însă, că perele se disting prin câteva calităţi vindecătoare, rar întâlnite la alte alimente, fiind excepţionale în tratarea afecţiunilor renale şi urinare, a bolilor cardio-vasculare, precum şi în intoxicaţii şi în bolile care apar pe fondul deficienţelor imunitare.

Valoarea terapeutică a perelor

*Boli de inimă. Cu un conţinut bogat de fibre, perele reduc nivelul colesterolului „rău”, micşorând astfel riscul apariţiei bolilor cardiovasculare.
*Cancerul de colon. O cură cu pere elimină toxinele din colon şi previne apariţia cancerului de colon. Perele sunt recomandate şi celor care suferă de constipaţie.
*Probleme ale ochilor. Trei porţii de pere consumate pe zi reduc cu 36% riscul apariţiei degenerescenţei maculare, care duce la pierderea vederii pentru persoanele în vârstă.
*Diabet. Dintre toate fructele, perele au cel mai scăzut indice glicemic, fapt pentru care sunt indicate persoanelor care suferă de diabet. Aceste fructe constituie şi desertul ideal pentru persoanele supraponderale, fiind recomandate celor care doresc să slăbească şi sunt la dietă.
*Stres. Nimic nu se compară cu gustul unei pere coapte şi cu efectul de revigorare pe care îl are acest fruct asupra bolnavilor de astenie. Denumite şi „darul zeilor”, perele sunt ideale pentru persoanele stresate. Surmenajul psihic apărut în urma unui efort intelectual prelungit poate fi îndepărtat dacă vom consuma una sau două pere. Zahărul natural din aceste fructe ne aduce fericirea, fără să dăuneze asupra sănătăţii. Perele au un efect sedativ şi calmant asupra sistemului nervos, la fel ca un medicament de combatere a efectului stresului. Totodată, şi sucul natural de pere creează o stare de calm şi de relaxare asupra persoanelor care beau zilnic un litru din această licoare.
*Colita de putrefacţie – este eliminată într-o săptămână cu următorul tratament. Înaintea fiecăreia dintre cele trei mese principale se consumă câte o jumătate de kilogram de pere proaspete. Regimul alimentar în această perioadă şi 2 luni după tratament va fi exclusiv lacto-vegetarian, fără nici un fel de carne, fără ouă, fără majoritatea lactatelor (se pot consuma doar unt, smântână de fermentaţie şi iaurt).
*Anemia (inclusiv cea care apare la copii) – se consumă zilnic minimum un kilogram de pere, ca atare sau sub formă de nectar. Perele, pe lângă faptul că sunt destul de bogate în fier, stimulează hematopoeza, adică procesul de formare a globulelor roşii.
*Infecţii asociate cu febră, deficienţe imunitare – se face o cură de 1-2 săptămâni cu nectar de pere, din care se consumă minimum un litru pe zi. Aceste fructe favorizează producţia de celule cu rol imunitar, ameliorează stările febrile, hrănesc organismul, ajutându-l să lupte cu boala.
*Hipertensiune, aritmie cardiacă, boli cardio-vasculare în general – un consum ridicat de polifenoli (substanţe organice prezente mai ales în fructe) din surse naturale este în strânsă legătură cu un risc mult mai scăzut de apariţie a bolilor cardio-vasculare. Perele şi piersicile sunt cele mai bogate în aceste substanţe naturale, mai ales când nu sunt tratate cu pesticide. În special persoanele cu predispoziţie spre această categorie de afecţiuni sau la care bolile cardio-vasculare sunt deja instalate, ar trebui să consume în timpul toamnei mari cantităţi din aceste fructe, în special pere, netratate chimic.
*Litiază renală (mai ales cu uraţi) – se consumă zilnic, vreme de 2-3 săptămâni, câte 1-2 litri de suc de pere pe zi. Acest remediu nu numai că dizolvă şi mărunţeşte pietrele, ci şi favorizează eliminarea lor promptă, prin mărirea diurezei. De altfel, perele sunt un excelent stimulent al activităţii rinichilor, fiind folosite şi în scop profilactic, împotriva litiazelor de orice fel.
*Efecte benefice asupra ovarelor. Cercetătorii au descoperit că para conţine o substanţă denumită amfakt (care se regăseşte mai ales în coaja de pară), aceasta având puteri miraculoase asupra organismului. Amfakt-ul acţionează asupra proteinelor care determină eliberarea hormonilor ovarieni şi astfel sunt fabricate anumite structuri în ovar care au rolul de a creşte sensibilitatea neuro-psihică a sistemului nervos în zonele în care apare percepţia plăcerii în organismul feminin.
*Cancerul de sân. Un studiu efectuat pe un număr de femei aflate la postmenopauză arată că riscul apariţiei cancerului mamar este foarte mult diminuat, cu până la 35% la femeile care au consumat fructe bogate în fibre, mere, pere, prune şi smochine.

Prepararea perelor în scop terapeutic

*Fructele uscate – se obţin prin tăierea în felii, cu o grosime de 1 cm, a fructului bine spălat în prealabil şi nedecojit. Feliile se pun pe o aţă care se plasează în preajma unei surse puternice de căldură (soba de teracotă, calorifer). După 2-3 zile de uscare, feliile de fruct se pun în cuptor, care se dă la foc mic şi se lasă cu uşiţa întredeschisă, aşa încât fructele să se usuce rapid, dar fără să se ardă. Când feliile de pere sunt tari şi aspre la pipăit, pierzându-şi în mare măsură elasticitatea, procesul de uscare s-a încheiat, iar produsul obţinut se depozitează în pungi de plastic bine închise.
*Decoctul de fructe uscate – aproximativ 40 de grame de fruct uscat se fierb vreme de 10 minute, după care se lasă să se răcească şi se filtrează. Preparatul astfel obţinut se consumă de regulă îndulcit cu miere, fiind un excelent astringent şi antiinfecţios digestiv. Acelaşi decoct poate fi obţinut din jumătate de kilogram de pere proaspete, date în prealabil prin răzătoare.
*Fructele proaspete – se consumă bine spălate şi, important, fără a li se îndepărta coaja (care este foarte bogată în vitamine şi minerale).
*Sucul – se obţine din fructele proaspete, cu storcătorul electric centrifugal. Se consumă la câteva minute după preparare, când potenţialul său terapeutic este maxim. La frigider se poate păstra într-o sticlă foarte bine închisă, vreme de cel mult 6 ore.
*Nectarul – se obţine în blender (mixer electric), în care se pun un litru de apă, 3-4 pere de mărime medie şi 2 linguri de miere. Toate ingredientele se mixează vreme de 5 minute, după care se pune preparatul obţinut într-o sticlă cu dop, care se păstrează la frigider. Se consumă nectarul pe parcursul unei zile.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI