Companiile publice, gaura de aproape 19 miliarde de lei din bugetul României. Expert: „Austeritatea trebuie să înceapă cu statul, nu cu cetățeanul”

Companiile publice, gaura de aproape 19 miliarde de lei din bugetul României. Expert: „Austeritatea trebuie să înceapă cu statul, nu cu cetățeanul”

Companiile de stat acumulează datorii fiscale de peste 9,4 miliarde de lei, au raportat pierderi de 4,4 miliarde în 2025 și beneficiază de subvenții de 14,3 miliarde de lei. În total, nota de plată se apropie de 19 miliarde de lei anual, în timp ce statul nu are date financiare complete pentru sute de companii. Consultantul economic Adrian Negrescu atrage atenția asupra urgenței reformei: în perspectiva bugetului pe 2027, reducerea risipei din sectorul public ar putea deveni una dintre principalele soluții pentru diminuarea deficitului, fără noi taxe pentru mediul de afaceri și populație.

„Adevărata misiune a lui Luca Niculescu: de ce reforma companiilor publice nu mai poate aștepta

Există în economia românească un paradox greu de explicat unui contribuabil obișnuit: statul este dator la stat. Companiile publice au datorii fiscale la ANAF de peste 9,4 miliarde de lei, adică aproximativ 1,8 miliarde de euro. Primul loc în acest clasament îl ocupă CFR SA, compania care administrează infrastructura feroviară, cu aproape 675 de milioane de lei. Urmează CFR Marfă, cu circa 433 de milioane de lei și datorii importante și la asigurările sociale, Complexul Energetic Hunedoara, cu 312 milioane de lei, blocat într-o restructurare fără sfârșit a mineritului de cărbune, și Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare, cu peste 136 de milioane de lei. Sunt bani pe care statul nu îi încasează de la propriile firme, dar pe care îi cere, fără întârziere, de la orice antreprenor privat.

Iar datoriile la ANAF sunt doar vârful aisbergului. Potrivit datelor centralizate de DeFapt.ro pe baza informațiilor de pe companiidestat.ro și de la AMEPIP, în România există 1.904 companii deținute de stat, dintre care 146 sunt centrale și peste 1.700 aparțin autorităților locale. Guvernul are însă fișe de monitorizare pentru doar 1.356 dintre ele, adică trei sferturi din total. Pentru celelalte 548 de companii, aproape una din patru, statul nu are o imagine clară asupra a ceea ce deține. Mai grav, pentru 595 de companii nu există date financiare pentru 2025. Practic, pentru o treime din firmele sale, statul nu poate spune astăzi dacă au câștigat sau au pierdut bani anul trecut.

Dintre companiile care au raportat, 890 au avut profit, iar 419 au încheiat anul pe pierdere. Dintre acestea din urmă, 80 pierd mai mult de jumătate din cât încasează, adică funcționează doar pentru că sunt ținute în viață din bani publici. Pierderile totale au ajuns în 2025 la 4,4 miliarde de lei, aproape duble față de anul anterior. În paralel, companiile de stat au primit subvenții de 14,3 miliarde de lei, puțin sub cele 15,4 miliarde din 2024. Cea mai mare parte, aproape 8,7 miliarde de lei, a mers în transport și termoficare, iar alte 4,4 miliarde de lei doar către CFR SA și o altă companie națională de infrastructură. Adunate, subvențiile și pierderile ajung la aproximativ 18,7 miliarde de lei, echivalentul a aproape 1% din PIB.

Datele confirmă că statul român nu știe exact câte companii are, nu știe cum performează o treime dintre ele și acceptă ca propriile firme să nu își plătească taxele. Este o situație pe care niciun acționar privat nu ar tolera-o nici măcar un trimestru. Cu aceste cifre, problema nu mai e una de management, ci una de guvernanță.

Imaginea de ansamblu ascunde, pe de altă parte, și un dezechilibru izbitor. Profitul companiilor de stat nu este distribuit uniform, ci este concentrat în câteva mari companii din energie și infrastructură. Hidroelectrica și Romgaz generează singure 39% din profitul total al companiilor de stat. Împreună cu Nuclearelectrica, CEC Bank și Compania Națională Aeroporturi București, primele cinci companii produc aproximativ două treimi din profit. Cu alte cuvinte, câțiva campioni subvenționează, indirect, sute de companii ineficiente, iar fără dividendele lor bugetul ar avea o gaură și mai mare. Peste 235.000 de oameni lucrează în aceste companii, iar o reformă serioasă trebuie să țină cont și de ei.

În perspectiva lui 2027, restructurarea aparatului de stat și a companiilor publice devine o misiune fundamentală pentru noul guvern indiferent dacă îl va forma Luca Niculescu sau orice alt candidat . Motivul este simplu: bugetul anului viitor trebuie să reducă în continuare deficitul, iar spațiul pentru noi taxe s-a epuizat. Economia abia a crescut cu 0,8% în 2025, consumul s-a contractat în acest an, iar mediul de afaceri cere predictibilitate, nu noi poveri fiscale.

Dacă statul nu mai poate lua bani în plus din economie, trebuie să înceapă prin a-și pune ordine în propria curte. Cele aproape 19 miliarde de lei consumate anual de subvenții și pierderi reprezintă cea mai la îndemână rezervă de eficiență a bugetului.

Reforma nu înseamnă privatizări în masă sau închideri peste noapte. Primul pas este inventarul: un registru complet, public și actualizat al tuturor celor 1.904 companii, cu situații financiare obligatorii pentru fiecare. Al doilea pas este aplicarea reală a guvernanței corporative, cu manageri selectați profesionist și evaluați după rezultate, nu după afilieri politice. Al treilea este o decizie clară pentru companiile care pierd constant: restructurare cu plan și termene, comasare sau închidere. În cazul firmelor locale, multe dintre ele au fost înființate doar ca să ocolească regulile de angajare din administrație. În sfârșit, listarea la bursă a unor pachete minoritare din companiile profitabile ar aduce bani la buget și, mai ales, disciplina pe care o impun investitorii privați.

Ironia este că discutăm în aceste zile despre o lege prin care statul ar putea prelua noi active strategice, în timp ce nu reușește să administreze eficient nici companiile pe care le are deja. Înainte de a cumpăra fabrici, statul trebuie să demonstreze că știe să fie un acționar responsabil.

O reformă a companiilor publice ar fi cel mai puternic semnal pe care noul guvern l-ar putea transmite agențiilor de rating, investitorilor și contribuabililor: că austeritatea începe cu statul, nu cu cetățeanul. Anul 2027 va fi plin de necunoscute economice, dar aceasta este una dintre puținele variabile pe care guvernul o controlează în totalitate”, afirmă Adrian Negrescu într-o postare în mediul online.

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News