Campanie de conștientizare a rolului familiei în viața persoanelor cu dificultăți, derulată de Asociația Social Chair

În perioada 11-17 septembrie, Asociația Social Chair a derulat o campanie inedită în România, intitulată „Discriminarea începe în familie”. În fiecare zi, pe pagina de Facebook a Organizației a fost publicată câte o imagine care ilustrează problemele întâmpinate de persoanele cu dificultăți în cadrul propriilor familii.

Auzim adesea în jurul nostru vorbindu-se despre discriminarea oamenilor cu dificultăți de către societate, ignorându-se faptul că familiile din care aceștia provin sunt parte a acestei societăți, nici mai bune, dar nici mai rele decât aceasta. Se vorbește despre incluziune socială, despre accesibilitate la nivel de infrastructură sau clădiri și discriminarea instituțională, dar se ignoră nevoia de afecțiune și dorința de a se face utili a oamenilor cu dificultăți.

Subiectul despre care se vorbește mai puțin este faptul că discriminarea începe în familie. De aceea, Asociația Social Chair a demarat o campanie de conștientizare a rolului familiei în viața persoanelor cu dificultăți. Acest proiect pornește de la realitatea conform căreia cei dragi (părinți, bunici, frați/surori), de multe ori din grijă, afecțiune prea puternică și un sentiment de protecție accentuat, sunt primii care discriminează. Cu toate că, de cele mai multe ori, această discriminare este „pozitivă”, ea are efecte nedorite pe termen lung, principala consecință fiind izolarea de societate.

De ce trăiesc izolate persoanele cu dificultăți?

Copiii cu dificultăți sunt ținuți frecvent singuri, în propria cameră, de către părinții lor, cu scopul de a fi „protejați”. Părinții acestor copii nu-i duc la plimbări în parc, nici la nunți, petreceri sau alte evenimente în familie, găsind diferite scuze pentru care copilul cu dificultăți să rămână izolat. În alte situații, când acești copii devin adulți, nu li se oferă spațiu privat, ei fiind tratați perpetuu ca niște copii.

Sunt foarte multe persoane cu dificultăți care se nasc în familii care locuiesc într-un apartament la bloc. Sunt zile sau săptămâni întregi în care sunt captivi între patru pereți, fără a avea șansa de a simți pe propria piele răceala unui bulgăre de zăpadă, adierea vântului de primăvară, mirosul teilor în luna iunie sau gustul unui fruct proaspăt cules din copac. Nu pot ieși fiindcă nu există lift și nici rampă, dar nu întotdeauna acestea sunt motivele reale. Sunt însă și mulți care se nasc la casă, dar din diferite motive rămân în continuare captivi între patru pereți fiindcă nimeni nu se ocupă să construiască o rampă la intrare sau să înlăture niște praguri între camere.

Dacă e să mai vorbim și despre băi pe care să le poată utiliza persoanele cu dificultăți și care necesită o investiție majoră, ei bine, aceste vise sunt realizabile doar câtorva norocoși. Aici sunt doar câteva din lucrurile de bază (libertate de mișcare, relații sociale constante, prietenie, demnitate) de care oamenii cu dificultăți nu se pot bucura.

În anumite situații și nu sunt rare acestea, familia îi refuză copilului cu dificultăți educația școlară, crezând că nu-i va fi necesară vreodată. Doar prin educație un copil cu dificultăți își poate atinge potențialul… Supraviețuirea lui este legată exclusiv de educație.

Unele familii găsesc de cuviință să își transforme copilul cu dificultăți într-un țap ispășitor pentru problemele ce apar în familie: „din cauza ta ne-am despărțit‟, „din cauza ta nu putem merge niciunde în concediu”, „din cauza ta ne certăm”. Din nefericire, familiile găsesc nenumărate forme de a le ucide potențialul, cu știință sau fără știință și prea puține forme de a menține speranța copiilor cu dificultăți că pot deveni oameni de nădejde, utili comunității în care trăiesc.

Dacă dorim schimbarea cu adevărat, atunci trebuie să începem din „interior‟, adică din familie. Părinții sunt cei care trebuie educați și conștientizați în acest sens, prin pași decisivi. Pentru un tânăr cu dificultăți ce devine conștient, în adolescență, de contextul în care se află, este enorm de dureros să constate că discriminarea începe din jurul său.

Campania „Discriminarea începe în familie” a constat într-o îmbinare de grafică și text menită să atragă atenția, dintr-un unghi diferit, asupra problemelor cu care se confruntă persoanele cu dificultăți chiar în cadrul propriilor familii. Imaginile pot fi urmărite în perioada 11-17 septembrie pe pagina de Facebook a Asociației.

Despre Social Chair

Asociația Social Chair este o organizație non-guvernamentală care are ca scop schimbarea mentalității asupra persoanelor cu handicap și vârstnicilor. Toate activitățile noastre vizează creșterea calității vieții acestor persoane, prin: oferirea accesului la informație, organizarea de campanii de donații pentru susținerea acestor persoane și acces la servicii de socializare prin programe de voluntariat.

 

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---