CĂLIN POTOR – PRIMAR IMAGINAR, INCOMPETENŢĂ REALĂ

 Performanţele profesionale cel mult mediocre, ca medic, ale lui Călin Potor sunt depăşite doar de dezastrul pe care acelaşi manager de week-end Potor Călin l-a produs ca administrator. Pentru conformitate, propunem o întoarcere în timp, în jurul anului 2005, perioada în care Potor a “menegeriat” Spitalul Judeţean Alba şi a reuşit să le demonstreze tuturor, medici şi bolnavi, deopotrivă, că are aptitudini reale de “şmeneger”.
Cea mai bună dovadă este mutarea Policlinicii dintr-o aripă a spitalului tocmai pe strada Muşeţelului, într-o clădire ce aduce mai degrabă cu un lagăr decât cu o unitate medicală. Holuri înguste, ticsite de pacienţi, aer greu de respirat, parcare întotdeauna supraaglomerată în care chiar şi ambulanţele pot ajunge greu sau deloc, medici specialişti, medici de familie, SANEPID, toţi şi totul într-o învălmăşeală de piaţă asiatică. Este, de departe, cel mai prost proiect de management în domeniul medical la Alba Iulia (ne)gândit vreodată de vreun director de spital. “Beneficiari” direcţi sunt pacienţii albaiulieni dar şi  medicii, nevoiţi să facă toţi ture spital-Muşeţelului şi retur, care cu căruciorul cu rotile, care cu radiografia şi recipientele cu analize-n buzunar. Şi exemplele pot continua, din păcate, la nesfârşit: sângele recoltat în laboratorul policlinicii este adus de câteva ori pe zi cu o geantă frigorifică iar pacienţii de la oncologie sunt trimişi cu sticla în mână la laborator întrucât au nevoie urgent de rezultate pentru tratamentul chimioterapeutic. Medicii ortopezi , la rândul lor, s-au împotrivit făţiş şi…fizic mutării şi ani de zile au preferat să consulte în Urgenţă, unde aveau acces la resursele necesare, dar acum consultă în Policlinica de pe Muşeţelului şi aşteaptă pacienţii să revină cu rezultatele din spital ore în şir. Ore care pentru mulţi pot însemna chiar viaţa. Degradant în aceeaşi măsură şi pentru pacienţi şi pentru doctori, obligaţi să profeseze la limita inferioară a decenţei medicale. Odată cu trecerea Spitalului în administrarea Consiliului Judeţean lucrurile vor reveni la normal, Policlinica va reveni şi ea acolo unde i-a fost dintotdeauna locul, însă toate acestea costă. Iar albaiulienii plătesc. Deşi factura i-ar trebui trimisă direct şi personal lui Potor, la pachet cu un set de mulţumiri fierbinţi. La fel cum ar trebui să explice datoriile de peste 70 miliarde de lei rămase după plecarea sa din funcţie.
Îi recomandăm lui Potor să-şi trimită aceiaşi argaţi care-i construiesc sondajele şi le trâmbiţează obsesiv-repetitiv, indiferent de subiectul abordat, într-o incursiune scurtă pe holurile policlinicii sau ale spitalului judeţean pe care el l-a condus-distrus. Misiune: să realizeze un sondaj instant cu o singură întrebare deschisă: “ Ce părere aveţi despre felul în care a manageriat Călin Potor Spitalul Judeţean Alba?” Îl asigurăm că majoritatea răspunsurilor vor fi non-verbale, cruci mari şi scuipături în sân, greu de cuantificat în sondajele şi materialele şi auto-osanalele electorale.
Au fost suficiente câteva luni ca Potor să arate că limitele incompetenţei pot fi atinse nativ, fără eforturi majore. Cum are acest individ curajul (citeşte “tupeul”) să revendice administrarea unui oraş când a clacat lamentabil în administrarea unui spital iar poliţele pentru “realizările” lui încă se plătesc şi-n zilele noastre rămâne o întrebare aproape retorică. Cum retorică rămâne şi întrebarea “De ce nu a făcut nimic pentru oraş şi sănătate din poziţia de vicepreşedinte al Comisiei de Sănătate din Camera Deputaţilor? Un răspuns real –  pe 10 iunie, când cei care au “beneficiat” de “act medical de calitate, european”, într-o policlinică mutată cu japca de Potor în cel mai impropriu spaţiu posibil, un fost cămin de nefamilişti, îi vor arăta ce înseamnă cu adevărat familia Alba Iulia, nu familia din afişele electorale ale lui Potor. (M.D.)

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News