Călător în „ţara lui merge şi aşa”!

    Unul din ultimele mesaje pe care ni le-a dat părintele nostru cel adevărat, Traian Băsescu, sună mai mult a butadă, decât a realism: „în ţara lui merge şi aşa, aşa nu mai merge!” Ceva în genul faimoaselor cuvinte pe care ni le-a lăsat moştenire inegalabilul Păstorel Teodoreanu: „Eu n-am venit, că am, venit eu am venit, că n-am, venit!” Înţelege cine ce vrea şi mai ales ce poate… Dincolo de muzicalitatea inspirată a frazei, nu se văd prea multe  lucruri în ţară. Pensiile şi retribuţiile funcţionarilor publici rămân în continuare îngheţate, ca şi apartamentele în care trăiesc. E criză, ce naiba!
Dimpotrivă, dacă-l asculţi pe tatăl vitreg al românilor, l-am numit aici pe Jeffrey Franks, de la FMI, el e de cu totul altă părere. Spune dumnealui: dacă mergi prin Bucureşti, poţi avea sentimentul că hopul a trecut! Păi, da, mai ales dacă promenada se consumă prin zona Dorobanţilor, cu pantofii ăia ciuruiţi în talpă. Orice cocalar, după ce a consumat câteva „produse” etnobotanice, care oricum nu are nicio părere decentă despre recesiunea economică, se făleşte că are un trening mai mişto decât costumul din stofă englezească al intelectualului de la FMI. Şi oricum, noi nu suntem în situaţia Greciei. Iar ca să conştientizăm cât de jos a putut să ajungă Grecia, să amintim doar că echipa de fotbal a României a reuşit să o bată cu 3-1. Probabil că Torje o fi avut încălţările lui Franks, altfel nu-mi explic! Ne oprim aici cu comentariile, nu de alta, dar chiar suntem obligaţi să ne facem preş la picioarele rotofeiului cu „părul de foc”, care ne stâlceşte limba română, crezându-se probabil Papa de la Roma rostind mesajul „Urbis et Orbis”! Poate nu pricepe bine ce-am spus şi ne îndatorează şi mai tare. Cam aşa se traduce orice solicitare la FMI, exact ca la cămătari…
Uite că ne-am lungit cu tatăl cel vitreg şi am uitat ce spunea Tatăl nostru care ne e în… Palatul Cotroceni! „Merge şi aşa”, vorba domniei sale şi în cazul serviciilor locale slabe calitativ şi în cazul lucrărilor de construcţii prost executate şi în cazul birocraţiei din administraţie. Ultimele săptămâni ne-au demonstrat că „merge şi aşa”, adică fără măriri salariale. Ori poate „merge şi aşa”, astăzi spui că s-ar putea mări retribuţiile, iar mâine te suceşti, că nu sunt resurse! Am înţeles că lucrările edilitare făcute pe banii colectaţi de la cetăţeni pot fi şi de proastă calitate, după acelaşi păgubos principiu că „merge şi aşa”. Că dacă cineva sesisează şi face tămbălău, „noi cu drag muncim!”, iar dacă nu, treaba-i şi mai bună! La fel funcţionează şi angajările în sistemul public, „merge şi aşa”, pe principiul gradelor de rudenie ori apartenenţa la un partid. Mereu acelaşi…
Este adevărat, atunci când a formulat fraza ce din coadă a sunat a clinchet de clopoţel, şeful statului nu se referea la ţară, în general, ci la un segment extrem de clar, definit: cruciada împotriva corupţiei. Precizând că a făcut un subiect de siguranţă naţională din lupta împotriva eradicării acestui flagel, Traian Băsescu avea în vedere marile cazuri instrumentate până acum de Justiţie. Din păcate, însă, acestea au fost repede epuizate de conducătorul statului, când a început să le enumere i-au ajuns degetele de la o singură mână! Şi, involuntar, cei care au ascultat mesajul băsescian, au continuat să enumere în gând, fiecare după cunoştinţe şi informaţii, alte şi alte cazuri de ilegalităţi, de la cea mai mică, de la „peşcheş”, până la cea de zeci de milioane de euro.
În aceste condiţii, să spui că „nu mai merge chiar aşa”, după ce timp de două decenii în România s-a cântat refrenul cu „merge şi aşa”, este puţin cam devreme. Aşadar, mesajul transmis de Traian Băsescu este prematur, dar nu inoportun. El doar anunţă un viitor. Sumbru pentru unii, poate bun pentru alţii. Când va începe această nouă „epocă de aur”, este o altă poveste…
Dumitru HENEGAR

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI