Banca Mondială: Nivelul venitului zilnic necesar pentru a evita intrarea în sărăcie a crescut, în România, de la 14 dolari la 19 dolari

Nivelul venitului zilnic necesar pentru a evita intrarea în sărăcie a crescut, în România, de la 14 dolari la 19 dolari, ceea ce înseamnă că acum este necesar un venit mai mare pentru a evita vulnerabilitatea gospodăriilor, conform unui raport al Băncii Mondiale (BM).

Documentul constată că grupuri extinse de persoane încă beneficiază de venituri specifice clasei mijlocii, dar nu și de securitatea economică pe care au oferit-o acestea odinioară.

Raportul menționează că politicile publice care reglementează piața muncii, fiscalitatea și protecția socială în Uniunea Europeană trebuie regândite pentru a proteja lucrătorii vulnerabili și pentru a putea aborda numărul din ce în ce mai mare de inegalități, generate de evoluția permanentă a pieței muncii și de noile tehnologii.

Conform unui comunicat al BM remis marți AGERPRES, raportul invită la regândirea fundamentală a politicilor sociale pentru a încetini adâncirea diferențelor dintre cetățenii care beneficiază de pe urma noilor oportunități economice și cei care sunt lăsați în urmă într-o economie mult mai dinamică și flexibilă.

Potrivit documentului elaborat de specialiștii BM, mai mulți tineri au locuri de muncă de o calitate inferioară în comparație cu persoanele mai în vârstă.

”Locurile de muncă remunerate, cu contracte pe termen lung, nu mai reprezintă norma, mai ales pentru tineri și trebuie să înțelegem cum evoluează inegalitatea și cum să facem creșterea mai inclusivă”, a declarat Cyril Muller, vicepreședinte pentru Europa și Asia Centrală al Băncii Mondiale.

În România, ca și în alte țări din sudul și vestul Europei, procesul de polarizare a locurilor de muncă a condus la o creștere a ponderii numărului de persoane angajate cu contract de muncă în ocupații ce implica realizarea unor sarcini intensiv cognitive, care nu sunt de rutină și care presupun de obicei angajarea unor persoane cu înaltă calificare, precum și ocupații care implică executarea unor sarcini manuale, care nu sunt de rutină, și care utilizează în mod obișnuit indivizi slab calificați. Cu toate acestea, aceste ocupațiile de rutină sunt cele mai predispuse la automatizare, iar ponderea lor în ocuparea forței de muncă a scăzut de la 48% în 1997 la 38% în 2013. Reducerea ocupațiilor de rutină poate genera un sentiment de neliniște în rândul clasei de mijloc din moment ce acestea sunt, de obicei, meserii cu calificare medie.

Pentru a face față provocărilor, Banca Mondială recomandă implementarea a trei abordări generale de politici: creșterea protecției pentru toate tipurile de contracte de muncă; implementarea unor sisteme de protecție socială cu servicii/dispozitive de siguranță mai bune; extinderea bazelor de impozitare în afara modelului care acoperă numai câștiguri și cheltuieli pentru a include câștigurile de capital și persoanele cu venituri ridicate.

Mulți cetățeni din UE nu se bucură deocamdată de beneficiile mobilității sociale și se simt prinși în capcana inegalității. Politicile ineficiente din aceste domenii au dus la un declin al încrederii instituționale și la o mai mare polarizare a societății.

Raportul semnalează că inegalitatea dintre regiuni a crescut în România. Când comparăm discrepanța la nivelul bunăstării în zonele urbane și, respectiv, în zonele rurale, România este pe locul trei în regiunea Europa și Asia Centrală, după Georgia și Tadjikistan. Discrepanțele spațiale se manifestă nu doar la nivelul veniturilor și consumului, ci la nivelul altor indici relevanți, cum ar fi punctajele obținute la testele PISA – Programul pentru Evaluarea Internațională a Elevilor. În 2015, în România, diferențele constatate între rezultatele înregistrate la testele PISA în mediul urban și cele înregistrate în mediul rural, erau echivalente cu cel puțin un an de școlarizare.

De asemenea, circumstanțele individuale de la naștere constituie un factor determinant mai important care influențează accesul la învățământul terțiar, la nivelul generației care a ajuns la vârsta majoratului la începutul anilor 2000, mai degrabă decât la nivel generației care și-a început studiile înainte de începutul perioadei de tranziție. În cazul României, indexul inegalității de șanse în ceea ce privește accesul în forme de învățământ terțiar pentru cohorta născută în anii 1980 este cu 40% mai mare decât pentru cei născuți în anii 1940.

”Atunci când întrebăm oamenii despre bunăstare, ne răspund că sunt îngrijorați de inegalitatea și insecuritatea în creștere. Raportul cercetează cauzele acestor preocupări analizând modificările din distribuția venitului din ultimele decenii. Credem că încercarea de a opri globalizarea sau tehnologia nu constituie o soluție. În schimb, este necesar un nou contract social, cu o metodă mai corectă de împărțire a riscurilor și a oportunităților, pentru a păstra și a extinde impresionantele creșteri economice din regiune care au fost înregistrate în ultimele decenii”, a spus Maurizio Bussolo, economist principal pentru regiunea Europa și Asia Centrală al Băncii Mondiale și coautor al raportului.

Raportul identifică patru tipuri de inegalitate între grupuri care erodează contractele sociale: disparitățile dintre generații; inegalitățile dintre lucrătorii implicați în diferite activități; accesul inegal la oportunități în funcție de zona geografică și inegalitățile bazate pe gen, etnie, mediu social și alți factori, și nu determinate de eforturile sau abilitățile personale.

Pornind de la rapoartele anterioare, inclusiv recent publicatul raport Creștere prin unitate, acest studiu arată că politicile ar trebui adaptate pentru a putea proteja și accelera remarcabilele progrese sociale făcute de țările Uniunii Europene în ultimele decenii.

Sursa: agerpres.ro

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI