Amputare şi reprezentare

Mircea Trifu - Primar Alba Iulia

Mi-a rămas gândul la declaraţia aia a preşedintelui referitoare la cedarea masivă de suveranitate. Atunci am suferit, de-a dreptul, în virtutea unui reflex mental determinat, recunosc, de o educaţie de tip oarecum rigid, inflexibil. M-am inflamat patriotic până la gluma aia disperată cu auto-amputarea gonadelor, la ordinul căpitanului. Apoi mi-a mai trecut şi am încercat să gândesc la rece. Mi-am amintit ce mi-a spus un bun prieten de-al meu, astăzi om politic liberal, despre moşu-său care a trecut prin două războaie şi care-i spusese lui, copil fiind, după venirea la putere a comuniştilor, că „era mai bine pe vremea austriecilor”. Vorbă înţeleaptă, lăsată moştenire de la moşul-moşului… Atunci nepotul, politicianul de azi, nu a înţeles. „O să înţelegi tu, cândva…” i-a spus moşu-său. Acum prietenul meu zice că a pătruns gândul bătrânului, care trăise sub două regimuri. E o tristă realitate faptul că noi am fost mereu „sub cizmă”, cu toate declaraţiile noastre de independenţă şi suveranitate. Într-un fel sau altul, mai mereu (cu excepţia perioadei eroice a marilor noştri domnitori) alţii au fost stăpâni în ţara noastră. Mă doare să recunosc acest lucru, dar e o realitate. Şi, în acest context, am ajuns şi eu să-l înţeleg pe „moş”, care făcea diferenţa între apăsarea pe grumaz a cizmei austriece şi apăsarea celei ruseşti. Probabil cea austriacă era mai uşoară, mai subtilă, mai fină şi te lăsa să mai şi respiri din când în când, în timp ce aia rusească a apăsat până în sufletul neamului.
În acest context, cedarea de suveranitate nu mă mai inflamează. Dacă mi se lasă graiul, portul, identitatea culturală, etnică şi naţională, dacă sunt recunoscut ca cetăţean cu drepturi egale în Europa, şi dacă o voi duce mai bine decât până acum, atunci nu-mi mai pasă de o suveranitate declamativă, care nu face nici două parale în lipsa graniţelor din interiorul UE. Până la urmă, chiar state puternice precum Spania şi Italia au făcut un soi de act de cedare a suveranităţii în momentul în care au acceptat impunerea de la Bruxelles cu privire la noi măsuri de austeritate economică. Asta chiar dacă nu au cerut „pachete de salvare”, precum Grecia, Irlanda şi Portugalia. Astfel, Banca Centrală Europeană a devenit instrumentul de îngenunchere chiar şi a greilor Europei, iar această informaţie trebuie coroborată cu concluziile summit-ului Sarkozy-Merkel, unde s-a vorbit despre un „guvern” al zonei euro. Cât despre România şi Bulgaria, în cazul nostru există o propunere a Comisiei Europene de a ni se trimite asistenţă, pentru a ne învăţa cum să cheltuim banii europeni. Sofia a acceptat propunerea, Bucureştiul ba. Deocamdată. Aşadar, e OK, căpitane! Poate e chiar mai bine aşa. Chiar dacă e vorba despre o nouă amputare. Doar atât că aceasta nu trebuie să afecteze gonadele noastre naţionale, ci excrescenţele inutile, precum Parlamentul şi Guvernul României. În contextul cedării de suveranitate, fireşte că amputăm ceea ce ne este inutil şi dăunător, prin urmare Parlamentul şi Guvernul. Din Parlament să se selecteze câţiva (pe criterii de reală competenţă) care să ne reprezinte în Parlamentul ce se va afla la Viena, Bruxelles sau cine ştie unde. Iar în loc de Guvern care să aplice ce se hotărăşte acolo, să vină experţii străini, care n-au neamuri, cimotii, găşti şi amici în ţară, pe care să-i căpătuiască prin jocuri de culise, prin sfidare, abuz şi corupţie pe faţă.
Problema este că, în acest caz, ce rol mai are şi căpitanul corabiei româneşti? De reprezentare? Păi ca reprezentare şi ca dialog cu mai-marii Europei, nu vă supăraţi, e mai potrivit Regele Mihai, decât căpitanul Traian. Aşa fonfăit cum se spune că este, Regele e totuşi un cap încoronat, înrudit cu jumătate din monarhii europeni, cu care vorbeşte de la egal la egal.
Ioan HĂNŢULESCU

Pro România - Ține cu ALBA
ELIT
PMP - Alegeri Locale 2020
USR-Plus - Oameni ca tine schimbă Alba în bine

Email: stiri@ziarulunirea.ro
Tel: 0258.811.419

Must de Jidvei

24 Comentarii

anna 3 septembrie 2011 at 13:45

Ai dreptate hanti ,vreau o europa asa ca america….oare cat trebuie sa astept ?

Robespierre 3 septembrie 2011 at 14:16

Nu prea mai am timp de ” contraeditorialul ” promis, maestre, dar poate, poate, dupa ce merg la un ceaun de mistret stropit cu o palinca de Zalau si o „fantaneasca” de Garbova, sa-mi fac timp… Ca ma mananca degetele sa-ti dau replica…
Pana atunci vreau sa va spun ce mi-a zis bunicul meu, primar taranist pe vremmea lui Iuliu Maniu ( care , dealtfel, a si fost gazduit in casa „bunului” meu): singura perioada din istoria noastra cand am fost liberi, cu adevarat liberi, a fost din 1965 si pana in 1989. Si tot el ,bunul meu, care l-a cunoscut si pe rege mi-a povestit ce viata ducea poporul pe vremea acestuia si a „virilului” si „priapiticului” sau tata. Vai, mama noastra! Nu ma credeti? Vorbiti cu oameni care s-au nascut in anii 1920-1930 ( atatia cati mai sunt si pana mai sunt) si o sa va spuna.
Asa ca, maestre, nici cu ” capitanul” dar nici cu „bal-bal”. Ce mi-e Tanda, ce mi-e Manda…
Hai, maestre, ca plec, sfaraie ceaunul…
Cu un zambet de toamna,
„R”

ana 3 septembrie 2011 at 14:51

mai bine ţi l-ai pune în cap (ceaunul), că nu interesează pe nimeni poveştile tale, de regulă eşti pe lăngă subiect!

Robespierre 3 septembrie 2011 at 15:00

Daca o vreti in cap( tigaia) v-o „pun”, fara nicio problema… Desi ma mai gandesc, avand in vedere impertinenta dvoastra. Punct.

ana 3 septembrie 2011 at 15:27

în partea de jos a paginii scrie : „comentează acestă ştire”.D-ta o iei pe arătură! Punct.

Robespierre 3 septembrie 2011 at 15:02

Ce-ati zice sa v-o ” pun” eu ( tigaia, binenteles). si nu in cap ci in alta parte. Desi, avand in vedere impertinenta dvstra ma mai gandesc.

hantulescu 3 septembrie 2011 at 15:01

Roby, draga, sa conchid ca ai vgrea sa vina iar comunistii la putere? halal libertate. Fugi la ceaun, zau, ca de ala ai avea parte in acest caz, dar plin cu terci, in timp ce am sapa, probabil, amandoi, inca un canal Dunare-Mare… Trist zambet mi-ai dat…

Robespierre 3 septembrie 2011 at 15:12

Nu cred ca trebuie sa conchideti asa ceva maestre… Mortul de la groapa… Era doar o constatare a „bunului” referitoare la cand am fost „independenti” si la perioada interbelica pe care multi o ridica-n slavi desi nu o stiu…
In legatura cu Canalul stiu foarte multe tot de la… „bunul” meu, primar de-l lui Maniu,asa cum v-am spus…
.Asa ca, maestre, reveaduceti-va zambetul pe buze si ganditi-va la ” fantanelul” la care merg.

kastro 3 septembrie 2011 at 15:10

un dulcolax maestre te aduce cu picioarele pe pamint doua bucati i-ti scoate prostia din cap.adio

vigilante 3 septembrie 2011 at 17:36

@Robespierre: Maestre al revolutiilor te contrazic aici. Probabil libertatea de care aminteai mai sus a fost in momentul caderii Bastiliei si nu in perioada terorii comuniste 1965-1989 (mai ales dupa 75′-80′ stim cu totii ce reprezenta acea libertate: lipsa libertatii cuvantului, a presei, lipsa curentului, caldurii, alimentelor, libertatea de a viziona 2 ore pe zi congresele toarasului). Sa nu amintim de canal, Gherla, Aiud, Jilava. Nu s-au „asezat” lucrurile pe fagasul pe care il doream si asteptam multi dintre noi la Revolutia din 89 dar de aici pana la nostalgia fata de un sistem care ne-a distrus ca popor (moral mai ales) e cale lunga. In rest pofta buna, bea o palinca si pentru mine.

Robespierre 3 septembrie 2011 at 21:18

@Vigilante,
Nu cred ca am fost, in buna parte, inteles….
Maestru Hanti se referea in editorialul domniei sale la suveranitate, la libertate si idependenta ca tara si nu ca individ. De fapt si „capitanul” tot la asta se referea, mai exact la ” cedarea de suveranitate”.
In acest context mi-am permis sa spun ca in perioada 1965-1989, Romania era suverana, independenta, libera, fara imixtiuni externe. Nu o sa va contrazic ca, mai ales in perioada 1980-1989, Ceausescu, in paranoia lui, a strans surubul, a ingradit libertatile cetatenesti si a facut enorm de mult rau…
Revenind la „nostalgia” de care vorbeati, confirm: sunt un nostalgic, inca unul mare, dar nu dupa sistem ci dupa tineretea mea „revolutionara”, dupa iubirile de atunci, dupa solidaritatea umana de atunci, dupa prietenii de atunci ( ulterior nu am reusit sa-mi mai fac prieteni si cred ca majoritatea a patit la fel), dupa lecturile de atunci, si chiar dupa multi, foarte multi oameni de atunci.
Si, draga Vigilante, va mai spun un secret: mi-e dor de mine cel de atunci, pur, visator, romantic, inflacarat, aventurier, patimas, indragostit si mult mai liber decat azi. Da, Vigilante, mult mai liber decat azi, chiar daca vi se pare un paradox…
In ceea ce priveste Canalul, Gherla, Aiudul, Jilava ( si as adauga Periplava, Sighet, Pitesti si cate altele) alea au fost inainte de perioada la care ma refeream ( in „obsedantul deceniu”), perioada despre care, asa cum am mai spus, stiu extrem de multe de la „mosul” meu, care a trait si vremurile si locurile amintite.
Cu aceasi aleasa pretuire,
Nostalgicul „R”.
P.S. Am baut palinca si a fost dumnezeiasca ( de pere si de 60 grade). Multam fain de urare.

vigilante 4 septembrie 2011 at 10:54

Nu credeti oare ca suveranitatea la care va refereati (cea dintre anii 65-89) era de fatada? Romania era in sfera de influenta a URSS, accesele de asa zisa independenta ale „toarasului” erau tolerate pentru simplu fapt ca nu reprezentau nici pe departe o amenintare la adresa „prietenului de la rasarit”. Ceausescu a stiut sa se foloseasca in anii 60 de o imagine de Che Guevara al Blocului Estic, copil teribil al tarilor socialiste care nu asculta ordine de la nimeni. Atitudinea aceasta, stiti bine, i-a adus o pop*ularitate in tara si in afara, ulterior fiind invitat in vizite in multe tari vestice, occidentalii privind Romania ca un „ghimpe” in coasta URSS in perioada razboiului rece. Insa, ma repet, Romania nu a fost de fapt niciodata suverana, independenta si libera fara imixtiuni externe. Economic am depins de „ursul” comunist (gaz, relatii comerciale). Era o vorba referitoare la comertul cu rusii: „noi le dadeam grau si ei ne luau si petrol”…avantajos nu? Romania nu poate trai izolata si cedarea de suveranitate se refera la acest lucru mai ales in conditiile prefigurarii unui sistem economic global. Doar Coreea de N tine cu dintii de „independenta si neatarnare” (o dictatura feroce in fapt). Cat priveste nostalgia dumneavoastra..cred ca multi dintre noi ne amintim cu nostalgie de tinerete. E ceva normal sa ne amintim intotdeuna de tinerete in culori cat mai luminoase. Asa cum era tineretea noastra: cu uniforme, cu cravate, matricole, tabere scolare, examene de „treapta” si bacalaureat date „pe bune”, prieteniile de atunci, multimea de copii din cartiere, jocurile noastre din spatele blocurilor, perioadele de practica in fabrici sau agricultura, plimbarile de mana in parc (Custozza..si nu ne deranjau ciorile). Acum ni se par frumoase prin prisma faptului ca eram tineri. Atunci poate nu ni se pareau atat de frumoase ba chiar uram rigoarea din scoala, uniforma,muncile agricole unde eram dusi cu masina si nu mai veneau dupa noi seara trebuind sa ne intoarcem pe jos, acele manifestatii de 1Mai si 23 August de pe stadioane cu steaguri, lozinci, costume PTAP, uram lipsa curentului, a caldurii, a apei calde, visam frumos la ce vedeam in filmele americane care rulau in cinematografe (film color, wow!), eram impresionati de puzderia de reclame colorate de pe strazile intens luminate din vest (in contrast cu strazile noastre fara curent), faceam schimburi de reviste straine, adoram guma de mestecat, ciocolata straina si tigarile BT (cele mai ieftine tigari straine), speram sa ajungem sa avem si noi tot ceea ce vedeam in filmele straine. Avem acum de toate..in mai mare sau mai mica masura si avem libertate. E lucrul cel mai important pentru care au murit oameni. Nu avem siguranta locului de munca, nu avem toti salarii mari, o mana de oameni care au stiut sa profite de marea masa si de un sistem prost gandit si aplicat a reusit sa acumuleze in timp extrem de scurt averi care in capitalismul adevarat occidental s-au acumulat in 2-3 generatii. Poate de aceea apare sentimentul de nostalgie, din ceea ce am sperat ca va aduce revolutia si ceea ce a adus cu adevarat..pe toate planurile: economic, social si mai ales MORAL. Cu respect. Vigilante

Robespierre 4 septembrie 2011 at 12:07

Subscriu, in mare, celor spuse de dvoastra…
Totusi nu cred ca suveranitatea noastra era de parada ( „primavara de la Praga” e un exemplu mai mult decat concludent).
In ce priveste suveranitatea si independenta absoluta, acestea pur si simplu nu prea cred ca au existat sau exista ( poate cu exceptia SUA. Rusiei si Chinei), toate statele fiind legate fie prin sistem politic, fie economic, fie militar de un anumit „jupan” ( daca luam numai dreptul de „veto” la ONU al celor trei, si realizam dependenta…).
Subscriu in totalitate sustinerilor dvs ca „libertatea”, „democratia”, „buna starea”, „echitatea sociala”, „siguranta individului” nu sunt decat intr-o infima masura ceea ce am visat eu( si poate si dvoastra si covarsitoarea majoritate a semenilor nostri), ceea ce am sperat… Si, in mod sigur, de aici, din aceasta deznadejde, disperare, diferenta intre ce am visat si ce este, de aici, zic, vine si nostalgia mea ( si poate si a dvoastra)…
Ma credeti sau nu, nu mai sunt acelasi ca atunci, nu mai am visele de atunci, nu mai am inocenta, puritatea de atunci, cred ca nu mai sunt nici atat de bun si solidar ca atunci. Nu stiu daca dvoastra mai sunteti, desi mai n-as crede. Nu mai sunt desi ar trebui sa fiu pt ca sunt realizat, nu-mi pun la modul stringent siguranta zilei de maine, sunt liber, pot sa strig in gura mare tot ce ma nemultumeste, pot sa urlu chiar, pot sa-i strig”ba” lui Basescu sau Boc, pot sa ironizez un politist sau sereist, pot sa-l iau la intrebari pe primar, am pepsi cat Muresul, filme cat pentru o mie de vieti, televiziuni idem, supermarketuri, excursii „dincolo”, dar ce nu am.. Ca si dvoastra, probabil… Si ca altii( putini, foarte putini, e drept)…
Dar, dle Vigilante, ma intreb si va intereb, unde ne e sufletul, uinde ne sunt visele, sperantele? Ce facem noi cand vedem saracia de neinchipuit de langa noi ( mult mai mare ca in perioda dupa care suntem nostalgici)? cand vedem cersetori, copii flamanzi, zdrenturosi, cersetori, draogati, abuzati, exploatati, alcoolici, fara nicio speranta? Indiferent ce ve-ti spune, in perrioada nostalgica nu era asa. Binenteles ca nu era bine nici atunci, as fi absurd s-o sustin… Pentru ca nu uit nici cozile de atunci, nici frigul de atunci ( desi daca m-a gandesc la frigul ce va veni la iarna pt milioane de sarmani, batrani, nweputinciosi, ma ingrozesc). nici lipsa de benzina, nici cele doua ore de program tv…. Cum, mama lui proces verbal, sa le uit?
Si totusi sunt nostalgic, si totusi mi-e dor de mine cel de atunci, si de majoritatea celor de atunci… Si o repet: ma simt mai putin liber decat atunci… Chestie existentiala, dle Vigilante…
Pentru ca nu-mi pot nega, repudia, acuza trecutul, viata, visele, sperantele, prietenii… Toti si toate altfel de cat acum…Mai bune, mai luminoasse , mai cinstite…
In rest, vom trai si vom vedea… Vom trai in SUE si vom vedea cum va fi… Daca noi nu, macar copiii nostri…
O duminica racoroasa,
Cu acelasi respect,
„R”

vigilante 3 septembrie 2011 at 17:16

Cu siguranta viitorul tarilor din Europa in competitia cu SUA, China depinde de o unificare a sistemului economic, o coeziune a deciziilor (venite de data aceasta de undeva de sus), o suprimare a coruptiei generalizate, a balcanismelor fanariote de la noi, a ineficientei si lentoarei din aproape toate sectoarele ramase sub patronajul statului. O Europa unita cu adevarat, o federatie asemanatoare SUA cred ca ar fi singura sansa la redresare economica in conditiile (evident) pastrarii identitatilor culturale, lingvistice. Mizez si eu pe Statele Unite ale Europei doar ca nu stiu in cat timp s-ar putea realiza acest deziderat avand in vedere o problema mare si anume cea legata de faptul ca clasa politica (si nu ma scuz pt cacofonie) de la noi si probabil si din alte tari nu va renunta atat de usor la functii, privilegii, la „supt sangele poporului” la puterea decizionala in interes personal si de grup. Singuri nu avem nici o sansa in fata marilor puteri economice mondiale. Nationalismul absurd suna aiurea si daca privim in urma vedem ce consecinte a avut de-a lungul timpului nationalismul, ura, xenofobia, incercarea de impunere prin forta, impartirea sferelor de influenta (cele doua razboiaie mondiale, razboaiele din Coreea, Vietnam, Irak, razboaiele zonale si interetnice din Africa, fosta Uniune Sovietica). Unitate in diversitate e un deziderat care sper sa se infaptuiasca macar in cateva decenii. Suntem toti locuitori ai acestei planete, apartinem aceleiasi specii si nu cred ca unii sunt mai buni decat altii (eventual mai educati, instruiti, experimentati).

Robespierre 3 septembrie 2011 at 21:22

Aferim…intrutotul.

Uiorean 4 septembrie 2011 at 7:58

N-am vrut sa deschid eu comentariile ,asa ca am reflectat putin. Acum as vrea sa va intreb, incusiv pe dn. Hantulescu, care ar fi avantajele administrari romanesti pe meleagurile astea ?. Fara sa ne implicam emotional, fara explicatii filozofice si psihologige, fara politicianisme, asa doar judecand „la rece”. Omul de rand a avut vreun avantaj ?A avut mai multa bunastare, nivel de trai mai ridicat, a beneficiat de drepturi , de libertate de exprimare, ..etc, etc? Perioade supusa analizei, sa zicem , 1918 pana in prezent.

icsulescu 4 septembrie 2011 at 11:01

Experimentul „Europa de Vest” si „Europa de Est” s-a incheiat, deoarece acela din est nu s-a dovedit viabil. Pestele cel mare l-a inghitit pe cel (mai) mic si acum se chinuie sa-l digere. Urmeaza acum experimentul „Statele Unite ale Europei”. Vom vedea-poate nu noi, ci urmasii nostrii (care or mai fi pe aici) ce va iesi. Intre timp, cei care n-au mai avut rabdare, s-au mutat mai la vest, lasand loc „de mai bine” celor care vor veni din est, sud-est sau sud. Cat priveste „independenta”, „suveranitatea” si alte asemenea, intr-un interval de timp „rezonabil” si din cauza masivelor transferuri de persoane de pe comtinentul nostru (si a unui anume proces bine dirijat numit „globalizare”, aceste concepte vor deveni obsolete-cum zice englezul… Dar pana atunci…….

hantulescu 4 septembrie 2011 at 12:03

Desi ma provocati in mod oarecum critic, vad ca sunteti de acord cu mine. Cu exceptia romanticului de Robespierre. Il inteleg si pe el, dar nostalgia dupa anii tineretii nu-i un motiv sa dorim sa ne inttaorcem la „independenta” si „suveranitatea” de pe vremea lui Ceausescu. E ca si cum as zice ca eu ma opun (acum nu mai are niciun rost, ca oricum s-a executat) la raderea Parcului Custozza, pentru ca acolo mi-am sautat prima data iubita. Asta nu-i argument, chiar daca sunt cam poetoid si eu (apropo, vigilante, Robespierre si Uiorean, va astept, cand doriti, la redactie sa va ofer volumul meu drept cadou). Asadar, OK, sa ne conduca strainii, ca ai nostri nu sunt in stare, dupa cum vad, decat sa ne jupoaie, sa ne sfideze, sa ne spolieze, sa ne arunce in mizerie… Cat priveste reprezentarea, ideea cu Regele era doar O IDEE. Eu sunt destul de flexibil sa accept o idee mai bune, dar va rog sa va inchipuiti urmatorul scenariu: ne reprezinta Regele si el merge la Regina M. Britanii si ii spune „Verisoara, directioneaza niste investitii spre tara mea, ca sa iesim si noi din KKO…” Si la fel si cu alte tari (cu economii puternice!!!) care sunt conduse de capate incoronate. Nu credeti ca un apel din partea lui Mihai I ar avea mai mare succes decat unul din partea unui presedinte de-al nostru, din popor, „sarac si cinstit”, sau capitan de vas, sau universitar chiar…? Noi nu stim cum functioneaza sangele albastru, dar va asigur ca sunt relatii subtile intre capetele incoronate, care bat toate diplomatiile si protocoalele. O zi de toamna cu soare, tuturor!

Robespierre 4 septembrie 2011 at 12:29

Maestre, romanticul incorigibil Robespierre a ras, dar in hohote si cu lacrimi, cand a citit chestia cu regele ( cu „r” mic, da-o-ncolo de treaba, ca doar ” minciuna sta cu regele la masa”)care merge la ” verisoara”, iar aceasta dirijeaza investitiile spre Romania… Hai ca-i buna, maestre… Sunt eu un romantic dar si dvoaastra sunteti un mare naiv… Mare cat varful Surianu… Daca credeti ca iesim din baliga cu sprijinul ” verisoarei” va inselati amarnic… Mai alers ca , sigur ati constatat, are si ea probleme deastul de mari cu… „supusi”…Cu nurorile, cu nepotii. Ii mai trebuie ei si un…Duda…?
Maestre, lumea asta e atat de pragmatica, atat de cruda, incat ideea dvoastra de ajutor intre „veri” este o imensa utopie..
Si ca rasul sa fie deplin spun si eu, de colo: nu ne-a ajutat patria mea care m-a decapitat, „sora” noastra Franta, nu ne-a ajutat ” fratele” nostru de la rasarit Rusia, si ne-a ajuta o ” verisoara” de spita a zecea…Haidade, maestre…
Si, maestre, fara suparare, daca ” scenariul’ inchipuit de dvoaastra e utopic, naiv, inchipuiti-va cum va fi ” regia”… Ma prapapadesc de ras… Un ras amical, maestre, fara nici o rautate…
Hai ca ma duc, ca m-asteapta ceaunul si palinca de ieri… Ca doar nu va inchipuiti ca n-o mai ramas… Mistretul a fost mare ca toamna-i bogata… Va astept… O sa trec intr-o zi dupa carte, desi prefer, pt conspirativitatwe desigur, s-o iau din librarii. Unde-o gasesc?
Aceasi zi de toamna ( chiar daca a cald , toamna o simtim, maestre, si -n aer, si-n suflet) tuturor!
Romanticul, nostalgicul dar nu naivul ,
„R”

vigilante 4 septembrie 2011 at 13:02

Multumesc pentru invitatie domnule Hantulescu. Concluzia ati tras-o in cateva cuvinte „sa ne conduca strainii, ca ai nostri nu sunt in stare, dupa cum vad, decat sa ne jupoaie, sa ne sfideze, sa ne spolieze, sa ne arunce in mizerie” si sunteti in asentimentul meu care am declarat in repetate randuri ca sunt apolitic (desi unii m-au etichetat cand de stanga, cand de dreapta) in functie de opiniile pe care le-am avut vis a vis de anumite situatii dezbatute in paginile ziarului Unirea. Clasa noastra politica \e sublima dar lipseste cu desavarsire\ vorba lui Catavencu. In 20 de ani toate partidele care s-au succedat la conducere au aratat acestui popor cat sunt de „capabile” si cat de mult sunt preocupate de soarta acestei tari in raport cu soarta buzunarului propriu. In aceste conditii, in situatia in care dezideratul SUE e ceva de domeniul SF ului (deocamdata) ne punem intrebarea caragialeasca de maxima importanta:” noi cu cine votam”? Se pare ca oricum am vota iesim tot prost, alternanta la conducere nu a adus beneficii majore pentru cetateanul de rand. Cu respect, Vigilante (plec sa ma plimb in parcul din santurile cetatii).

Avram Iancu 4 septembrie 2011 at 14:05

Daca alternanta la guvernare nu a adus beneficii majore inseamna ca trebuie sa mergem tot cu astia? Inseamna sa-l mai suportam pe basescu, Boc, Udrea, Anastase inca 4 ani? SWa se mai reduca saklariile si pensiile? Sa se imbogateasca ei? sa-si adjudece ei intre ei lucrarile? daca asta inseamna eu unul votrez cu oricine altcineva dar cu astia nu. Mai bine fug in munti si fac revolutie.

vigilante 4 septembrie 2011 at 17:23

DA din pacate. Astia care au taiat salariile si pensiile ca masura dictata de FMI au facut ce trebuia facut si inca mai trebuie disponibilizati catelusii din birouri angajati pe pile si alte masuri pe care le vedem si la altii. Daca tari superioare dpdv economic Romaniei au optat pentru aceste masuri in vederea reducerii deficitelor, daca SUA apeleazala o politica de austeritate, Spania, Italia la fel inclin sa cred ca ceea ce s-a facut pt a se stopa pierderile a fost corect. Ca au taiat prea mult sau prea putin, ca au taiat prea putin din averile lor, ca s-ai imbogatit unii desi e criza sunt probleme discutabile si sa nu uitam ca in timpul guvernelor de asa zisa stanga au existat aceleasi furturi, aceleasi imbogatiri ale celor de la conducere, am ajuns o tara de asistati social, handicapati falsi, revolutionari falsi, s-au dat cele mai mari tunuri (agricultura, industria, Petromul, Bancorexul, Caritasul, FNI, tepuirea cetatenilor care si-au depus bani de Dacii, vanzarea activelor intreprinderilor pe nimic, a spatiilor comerciale din centrul unor mari municpii pe 1 leu, s-a taiat si s-a dus la fier vechi tot, s-au marit salariile unor functionari din sistemul de stat in mod nesimtit fara a se tine seama de PIB). Daca romanii ar fi avut la conducere la debutul crizei partidele de stanga care au facut tot ceea ce am enumerat mai sus am fi fost intr-o prapastie mult mai mare decat Grecia, Irlanda. Nici nu-mi plac anumite lucruri: faptul ca s-au desfiintat spitale, s-au taiat pensiile parintilor mei, s-au scumpit utilitatile, transporturile (in special pe CFR care in 20 de ani a facut angajari peste angajari, a castigat un leu si a cheltuit doi ajungand sa aiba datorii imense la Electrica). Nu-mi place aroganta dictatoriala a unora din conducerea actuala centrala si locala (Hava a promis ca va organiza dezbatere privind Custozza si am vazut cum s-a tinut de cuvant), nu si-au insusit criticile din partea cetatenilor si arhitectilor privind kitchul din Cetate considerand ca doar ei au dreptate. Intre a alege un rau si un mai putin rau…voi reflecta cand vor veni alegerile. Sa nu ne aruncam cu capul inainte si sa mergem pe principiul cine nu e cu noi e impotriva noastra si lucrurile sunt ori albe ori negre..mai exista nuante de gri. Alternanta de dragul alternantei? Stanga nu vine cu nimic concret deocamdata, doar cu popu*lisme ieftine. Ar trebui sa-i aleg pt discursurile sforaitoare sau pt ca „astia au furat, hai sa votam flamanzii aia care au stat pe tusa ca sa fure si ei”. Asta e alternanta? Daca vor veni cu solutii, idei, programe concrete vor primi votul meu. De 20 de ani m-am saturat sa votez „pacalici”. Din pacate poporul acesta se vinde prea usor pt un kil de faina, o sticla de ulei, o umbrela sau galeata.

kastro 4 septembrie 2011 at 18:40

Simate domn va presupun a fi din Ocna Mures, daca da atunci este simplu.Pana in 1918 in Ocna Mures s-au deschis minele de sare …anul acesta au vindut pana si calea ferata din intreprindere actuala conducere.Baile sarate o bijuterie ,azi rase de pe fata pamintului . Uzinele SODICE tot inainte de 1918 ,azi datorita managementului local o ruina .In 1918 orasul avea gara in care intra trenul de calatori, azi o ruina .Primul stadion de fotbal iluminat pentru nocturna tot inainte de 1918, azi o ruina.Un parc cu zeci de feluri de arbori sigur tot inainte de 1918 azi….. ……jalnic.In 1907 in ROMANIA se tragea cu tunul in taranime, no coment

vigilante 4 septembrie 2011 at 19:12

Nu sunt din Ocna Mures stimate domn dar stiu cum arata orasul. Aveti perfecta dreptate, s-au comis multe ilegalitati si asa zise privatizari (de fapt niste hotii patronate de stat). Totusi nu vad ideea in comentariul dumneavoastra. Ar trebui sa ne intoarcem inainte de 1918? Asta spuneam mai sus ca dupa revolutie s-a distrus tot cea fost inainte in posesia statului cu complicitatea celor aflati la conducere care si-au luat partea lor indiferent de culoarea politica.

Comentariile sunt oprite