Adela Popescu, după întâlnirea cu Alba Iulia: „La bătrâneţe o să mă mut din Bucureşti. Probabil la Alba Iulia. Îmi place mie mult acolo”

Cunoscuta vedetă de televiziune, actriţa şi cântăreaţa Adela Popescu s-a îndrăgostit de oraşul Alba Iulia. Prezentă de Ziua Îndrăgostiţilor cu un concert în centrul comercial Alba Mall, vedeta nu a ratat ocazia şi a vizitat şi Cetatea Alba Carolina, iar la final, cucerită de-a dreptul de „cea de-a doua capitală”, ea s-a gândit că la bătrâneţe s-ar putea muta aici.  

Pentru că şi scrie, vedeta şi-a postat recent pe blogul ei un articol intitulat „Alegeri!”, pe care îl începe aşa: „La bătrâneţe o să mă mut din Bucureşti. Probabil la Alba Iulia. Îmi place mie mult acolo”, după care ea povesteşte cum îşi închipuie şi ce ar însemna viaţa ei într-un oraş de provincie, după o viaţă tumultoasă în Bucureşti.

Vă prezentăm mai jos articolul integral scris de Adela Popescu pe blogul său:

„La bătrâneţe o să mă mut din Bucureşti. Probabil la Alba Iulia. Îmi place mie mult acolo.

Radu e contrariat şi nu-nţelege de ce nu la Paris sau Roma. Plimbându-mă prin Cetate( am avut concert la Alba) m-am întrebat, onest, dacă chiar ar fi o idee bună asta cu mutatul. Adică ce ar însemna viaţa mea într-un oraş de provincie?

Păi, aş fi mulţumită să am o căsuţă simpatică, într-un cartier doar cu case, vreo două vecine cu care să îmi beau cafeaua, ghiocei şi lalele primăvara, trandafiri şi regina nopţii vara-toamna, un serial pe care să-l vizionez zilnic, o verandă pe care să beau un vin uşor cu moşul meu, atunci când plouă, o pensie măricică şi câţiva bani în cont.

O dată pe an să merg la mare, de două ori în câte un city break. O maşină pe motorină cu care să merg la un grătar pe malul unui râu împreună cu babele şi moşii-prietenii noştri 🙂 O duminică rezervată pentru masa cu copiii şi o raportare concretă la timp, doar în vacanţele în care nepoţii ar sta la noi.

Cam static şi plictisitor, poţi spune. Probabil. Dar ştii de ce eu nu cred asta? Pentru că vrei sau nu, natura se ocupă să îţi dea de lucru. Adică tu poţi să stai pe loc că oricum totul se schimbă şi se mişcă în jurul tău. E o alegere.

Vrei să alergi, să te zbaţi, să te lupţi, să dai din coate, doar pentru a avea sentimentul că viaţa ta are ritm. Păi are oricum. Fie că vrei, fie că nu vrei. TOTUL în jurul nostru se mişcă, e într-o continuă schimbare. Pornind de la anotimpuri şi până la ani, riduri…

Astăzi am făcut un exerciţiu şi m-am oprit în loc pentru 5 minute. La propriu. Ştiţi câte s-au schimbat în jurul meu în timpul ăsta? Stăteam ca o stană de piatră şi vedeam câini, oameni, adieri, maşini, nori, porumbei, televizoare, avioane, clacsoane, râsete, etc.

Totul se mişca oricum fără ca eu să fac NIMIC. Părul albeşte, ridurile brăzdează faţa, copacii înfloresc, zăpada se topeşte, sângele curge prin vene. Sentimentele au propriul lor traseu. Ura şi bunătatea se dozează aproape singure. TOTUL e într-o continuă schimbare.

Ştiu că au vorbit despre asta şi alţii mai deştepţi înaintea mea. Şi mai ştiu că naşu ar fi spus-o poate mai frumos. 🙂 Dar astăzi mi-a picat mie fisa asta. Şi mi-a plăcut.

E un sentiment reconfortant. M-a relaxat. M-a făcut să mă întreb, încotro alerg? Către ce? Şi de ce, atâta timp cât destinaţia…SUNT EU….”

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News