3 noiembrie: Ziua Vânătorilor de Munte. De peste 100 de ani o armă de elită a Armatei Române

3 noiembrie: Ziua Vânătorilor de Munte. De peste 100 de ani o armă de elită a Armatei Române

Curajul, responsabilitatea, profesionalismul şi spiritul de sacrificiu sunt valorile aceastei forţe de elită a Armatei Române care serveşte cu credinţă şi devotament ţara şi onorează misiunile încredinţate sub egida ONU, UE şi NATO. În 3 noiembrie este marcată constituirea primului batalion de vânători de munte, în anul 1916.

Foarte buni cunoscători ai vieţii pe munte, Vânătorii de Munte sunt extrem de rapizi, greu detectabili, adaptaţi la condiţiile de mediu şi antrenaţi pentru lupta în zonele montane.

Pot practic să atace din orice zonă şi să se faca nevăzuţi foarte repede sau să execute misiuni riscante de salvare şi cum armamentul greu nu are mare success în zonele montane împădurite, luptele dintre apărători şi inamic se duc ca şi la partidele de vânătoare, motiv pentru care Armata Romăna îşi numeste trupele alpine “Vânători de Munte”.

Încă de la înfiintarea primelor unităţi în 1916, scopul primordial al Vânătorilor de Munte a fost protecţia trecătorilor şi capacitatea de luptă în zona muntoasă. Aceste trupe şi-au dovedit valoarea şi eroismul în  Marele Război şi Al Doilea Război Mondial – în campanile din 1942, în Crimea şi în Munţii Tatra, în 1944.

După încheierea războiului, trupele vânătorilor de munte au trecut prin reorganizări, redislocări şi mai ales desfiinţări, care au dus la dispariţia Brigăzii 2 Vânători de Munte, la 14 aprilie 1961, reînfiinţată apoi prin Ordinul MFA din 14 octombrie 1964. Ulterior s-au înfiinţat şi alte brigăzi, ale căror unităţi au fost apoi subordonate unor mari unităţi din forţele terestre.

După 1989, au fost înfiinţate Brigada 7 Vânători de Munte Petroşani şi 61 Vânători de Munte Miercurea Ciuc, iar în prezent, Armata Română are două brigăzi operaţionale, Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” din Braşov, subordonată Diviziei 1 Infanterie, şi  Brigada 61 Vânători de Munte „General Virgil Bădulescu” din Miercurea Ciuc, subordonată Diviziei 4 Infanterie.

Vânătorii de Munte sunt printre cele mai bine pregatite unităţi ale Armatei României, au participat la misiuni internaţionale în Kosovo, Irak şi Afghanistan, sunt considerate printre cele mai bune trupe montane din NATO şi participă la activităţi de instruire în comun, în ţară şi străinătate, cu militari din SUA, Marea Britanie, Grecia, Olanda, Turcia, Italia, Bulgaria, Iordania, Franţa, precum şi la aplicaţii multinaţionale.

Calul Huţul, prieten şi camarad al vânătorilor de munte

Micii cai Huţul, o rasă originară din Carpaţi, sunt şi astăzi principala “arma” a vânătorilor de munte şi sunt, ca şi ei, soldaţi şi eroi. Sunt special antrenaţi pentru nevoile şi specificul luptei montane şi aparţin unităţilor samarizate, pentru transportul în aplicatii tactice de echipament şi armament (mitraliere, aruncătoare, muniţie, aparatura de transmisiuni, corturi, marmite, răniți).

Au o talie mică, dar sunt animale robuste, energice şi rezistente şi au o durata de viaţa de 25-30 de ani.

Descrierea cea mai elocventa a acestor animale deosebite a fost făcută de gen. Mociulschi, comandantul Diviziei 3 Munte în Al Doilea Război Mondial:

“Şiruri nesfârşite de cai de munte se vedeau pe poteci. Caii erau mici ca niște ponei, bine legați, cu părul mare ce le acoperea ochii. Pe ei erau aşezate samarele. Pe samare se echilibrau marmite cu mâncare şi lăzile cu muniţie, în special muniţie de aruncătoare. Mă uitam cu multă duioşie la aceşti căluţi. Şi ei erau nişte EROI. În fiecare seară, indiferent dacă ploua sau ningea, sau că lupta era în toi, ei porneau pe cărările de munte, unde luptau vânătorii, aducându-le cele necesare. Şi chiar dacă se întampla ca soldatul însoţitor să cadă, lovit de glonţ sau schijă de obuz, caluţul, acest prieten apropiat al vânătorului, se prezenta singur în linia întâi cu samarele încărcate cu cele necesare luptătorilor”.

Şi parteneri din NATO au recunoscut cu admiraţie valoarea acestor căluţi în misiunile din munţi. Acolo vehiculele sunt inutile, utilitatea acestor animale docile şi extrem de ataşate faţă de însoţitorii lor i-a uimit pe americani, francezi, italieni sau polonezi. Extrem de blânzi, sunt mari amatori de mere şi dulciuri şi accepta cu mare plăcere aceste mici daruri.

Sursa: stiri.tvr.ro

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI