17 octombrie| Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei. Ce semnificație are această zi și cum a fost instituită

An de an, la data de 17 octombrie este marcată Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei, potrivit Rezoluţiei 47/196 a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), adoptată la 22 decembrie 1992.

Potrivit ONU, faptul că milioane de persoane trăiesc în sărăcie extremă într-o lume caracterizată printr-un nivel fără precedent de dezvoltare economică, mijloace tehnologice şi resurse financiare, este revoltător. Sărăcia nu este doar o problemă economică, ci mai degrabă un fenomen multidimensional, care include atât lipsa veniturilor, cât şi a capacităţilor de bază pentru a trăi în demnitate.

Persoanele care trăiesc în sărăcie se confruntă cu multe lipsuri interdependente, care se susţin reciproc, împiedicându-le să-şi obţină drepturile şi perpetuând sărăcia, inclusiv: condiţii de muncă periculoase, locuinţe nesigure, lipsa alimentelor nutritive, acces inegal la justiţie, lipsa puterii politice, acces limitat la asistenţa medicală.

Recunoaşterea într-o măsură din ce în ce mai mare a multidimensionalităţii sărăciei înseamnă că aceste două chestiuni sunt inseparabil interconectate şi că justiţia socială nu poate fi pe deplin realizată fără a corecta, totodată, şi problemele de mediu. Deşi s-au înregistrat progrese în combaterea sărăciei materiale, nu s-a întâmplat acelaşi lucru în privinţa abordării celorlalte dimensiuni importante ale sărăciei, inclusiv impactul în creştere rapidă asupra mediului.

Oamenii care trăiesc în sărăcie extremă, deseori din necesitate, sunt primii care acţionează decisiv în cadrul comunităţilor lor ca răspuns la sărăcie, schimbări climatice şi provocări de mediu. Cu toate acestea, eforturile şi experienţa lor trec adesea neobservate şi neapreciate; capacitatea lor de a lua măsuri pozitive a fost trecută cu vederea; nu sunt recunoscuţi ca factori de schimbare şi vocile lor nu sunt auzite, în special în organismele internaţionale.

Acest lucru trebuie să se schimbe, arată ONU (www.un.org). Participarea, cunoştinţele, contribuţia şi experienţa persoanelor care trăiesc în sărăcie trebuie să fie evaluate, respectate şi reflectate în eforturile de a construi o lume echitabilă şi durabilă în care să existe justiţie socială şi de mediu pentru toţi.

Ziua internaţională pentru eradicarea sărăciei reprezintă o oportunitate de a aprecia efortul şi lupta persoanelor care trăiesc în sărăcie, o şansă pentru ca acestea să-şi facă auzite nevoile şi un moment pentru a recunoaşte faptul că oamenii săraci sunt primii care luptă împotriva sărăciei.

Alegerea datei privind marcarea Zilei internaţionale pentru eradicarea sărăciei a avut în vedere ziua de 17 octombrie a anului 1987, când peste o sută de mii de oameni s-au adunat în Piaţa Trocadéro din Paris, unde a fost semnată Declaraţia Universală a Drepturilor Omului în 1948, în semn de solidaritate cu victimele sărăciei extreme, a violenţei şi a foametei.

Manifestanţii, veniţi la îndemnul preotului catolic Joseph Wresinski, au declarat că sărăcia este o încălcare a drepturilor omului şi au afirmat necesitatea de a se aduna pentru a se asigura că aceste drepturi sunt respectate. Aceste convingeri au fost înscrise pe o piatră comemorativă inaugurată în aceeaşi zi.

Reproduceri ale pietrei comemorative au fost dezvelite în întreaga lume, servind ca loc de adunare pentru a sărbători Ziua internaţională pentru eradicarea sărăciei. O astfel de replică este situată în grădina sediului Naţiunilor Unite şi este locul unde anual au loc ceremonii organizate de Secretariatul Naţiunilor Unite din New York.

FOTO ȘTIREA TA| Minutarul ceasului unicat din Alba Iulia ce marchează 100 de ani de la Marea Unire și-a luat „concediu” de la întors timpul

Un ceas stradal, special, unicat, care omagiază aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire, a fost dăruit orașului Alba Iulia, în urmă cu aproximativ trei ani, de către Club Rotary Alba Iulia.

Construcția are structură metalică și forma aparatului foto folosit de Samoila Mârza, fotograful Unirii, iar mecanismele beneficiază de antenă GPS, care permite reglaje automate la schimbarea orei, primăvara și toamna. De asemenea, ceasul este inscripționat cu logo-ul Rotary Club Alba Iulia District 2241.

”Confecționarea ceasului a durat 8 luni, fiind un ceas unicat, după proiectul și ideea clubului Rotary Alba Iulia. Ceasul este donat municipalității și este în forma unui aparat foto, asemănător cu cel al lui Samoilă Mârza, fotograful unirii, singurul care ne-a lasat mărturiile vizuale din timpul evenimentelor de la 1 Decembrie 1918”, a declarat pentru ziarulunirea.ro la momentul inaugurării, Florin Mărginean,

Este al doilea ceas digital pe care Rotary Club Alba Iulia l-a făcut cadou orașului, cu ocazia aniversării Centenarului. Primul a fost dăruit Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia.

„Plictisit” să toarcă timpul și să întoarcă minutele, minutarul ceasului și-a luat „concediu”, după cum ne semnalează un cititor al ZiarulUnirea.ro cu un ochi dibace.

Momentul inaugurării ceasului stradal, special, unicat, care omagiază aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire, dăruit orașului Alba Iulia, de către Club Rotary Alba Iulia.

 

ȘTIREA TA| „Pățania” unui vârstnic insulino-dependent la un spital din ALBA: „Tratat” precum o minge de ping-pong după ce și-a dislocat umărul

„Tatăl meu în vârstă de 70 ani a alunecat și în urma căderii, umărul i-a sărit de la loc. Bineînţeles că a fost nevoie să mergem la Urgenţe Sebeș. Nu știam cât de gravă este situaţia. Ajunși acolo ne-a lovit încă odată realitatea sistemului de sănătate din acest oraș.

1. Zona de triaj.

Există o singură zonă de triaj. Indiferent că mergi să te testezi pentru că ai simptome asociate Covid, sau pentru că ai nevoie de asistenţă medicală non-Covid, toată lumea stă în același rând, în aceași grămadă mai bine spus. Practic mergi la spital pentru că ți-ai rupt mâna, iar de acolo în zona de triaj te infectezi cu Covid de la cineva pe care medicul de familie l-a trimis să se testeze, pentru că prezenta simptome specifice bolii.

Ceea ce mi s-a părut mai grav este faptul că lângă oamenii care așteptau să se testeze mai așteptau și alte persoane. Practic persoane deja diagnosticate cu Covid așteptau în zona de triaj, pentru ca cineva din interior să le facă formele de internare sau să-i consulte. Am observat mai multe persoane care așteptau, însă credeam că sunt persoane ca și mine, în așteptarea unui consult de la Urgenţe. O persoană din rând mi-a atras atenţia că respectivii sunt confirmaţi COVID. Nu mi-a venit să cred, însă apoi a venit o asistentă, care din mulţime a chemat mai mulţi pacienţi, pe care i-a bagat într-un container pentru consult. Pe ușa containerului scria destul de mare, că acolo sunt persoane CONFIRMATE COVID.

2. „Consultaţia”

În prima zi, am ajuns la spital in jur de ora 19, iar pentru o radiografie am așteptat în jur de 1 oră. Ni s-a spus că toată procedura prin care umărul este pus la loc nu durează mai mult de 15 minute, doar că spitalul la respectiva oră nu are un medic ortoped prezent. Trebuia ca a doua zi dupa ora 8- 8:30 să revenim la spital. Asta am și făcut, următoare zi după ora 8:30 ne-am întors. Am așteptat până după ora 11, pentru ca cineva de la Ortopedie să efectueze acea procedură de 15 minute. Când în sfârșit medicul a ieșit la treabă, aflăm că procedura nu poate fi făcută, pentru că tata de dimineaţă a mâncat ceva. Ca și context, tata este insulino-dependent, iar suplimentar a luat și ketonal pentru dureri. De dimineaţă a trebuit să mânânce foarte puţin, organismul cerea asta. Ni s-a spus să ne reîntoarcem a doua zi dimineaţa la ora 8, pentru tratament.

Durerile erau foarte mari. Prin urmare ca orice sebeșean, prima dată încearcă la Spitalul Sebeș, însă apoi constată că trebuie să meargă în altă parte. Am mers în alt spital, tot de stat, unde întreaga procedură prin care umărul a fost pus la loc a durat câteva secunde. Medicul de acolo ne-a spus că am procedat corect, pentru că dacă se aștepta mai mult era riscul ca respectiva manevră să nu fie suficientă și să trebuiască să se apeleze și la chirurgie.

Să recapitulăm: – persoană de 70 de ani, insulino dependent cu astm bronșic (celebrele comorbiditaţi), prima dată îl bagi printr-un așa zis triaj, prin care toată lumea trece laolaltă, indiferent de motivul prezenţei la poarta spitalului. A doua zi îl mai bagi odata prin baia de mulţime, iar apoi îi chemi a treia zi pentru a-i face o procedura simpla. Tata este vaccinat, cu toate acestea nu are nimeni voie să se joace cu viaţa omului. Ce mai poţi spune apoi de faptul că îţi intră omul cu oasele dislocate în spital si îl trimiţi de două ori acasă?

Am văzut că spitalul se renovează. Foarte bine! Din păcate la noi în oraș spitalul funcţionează după proverbul: „afară-i vopsit gardul, înăuntru leopardul”!

În încheiere nu pot să vă spun decât să aveţi grijă de voi, să vă vaccinaţi! Nu pasaţi responsabilitatea vieţii voastre pe umerii altora, pentru că lucrurile sunt nasoale rău de tot!” , ne transmite un cititor al ZiarulUnirea.ro