Violenţă

Ieri pe autostrada Bucureşti – Piteşti a avut loc un spectaculos jaf armat. Indivizi mascaţi au oprit în trafic un autoturism din care au furat circa 22 kg de bijuterii de aur. Cum autoturismul era unul comun şi nu unul de transport valori şi a fost totuşi oprit la fix suspiciunea privind o lovitură „la pont” poate chiar cu implicarea unora dintre transportatori, nu este una de neglijat. De ce deţinătorii bijuteriilor au ales să eludeze legea care cere măsuri speciale pentru transportul valorilor nu putem şti. Dar poate au vrut şi ei să facă o economie! Halal, ce bine le-a ieşit! Până ne vom lămuri asupra acestor aspecte să reflectă asupra modului de operare, ameninţarea cu violenţa. Jefuitorii vor desigur să se îmbogăţească. Fie sunt beneficiarii direcţi ai faptei lor, fie pur şi simplu sunt nişte unelte în mâinile altora care au acceptat riscul pentru bani. Dacă este vorba despre a doua situaţie, foarte probabil este vorba despre indivizi săraci şi material şi spiritual. O mamă şi-a înjunghiat copilul pentru că i-a cerut ceva de mâncare. Au împins-o la acest gest sărăcia şi disperarea. Cu câteva zile în urmă un individ mascat a furat încasările unei cofetării din capitală. L-a mânat şi pe el sărăcia şi disperarea. Cazurile de acest fel s-au înmulţit de la o lună la alta iar criza care a sărăcit mulţi români rămaşi acasă şi a repatriat sumedenie de români plecaţi afară (nu toţi pentru muncă cinstită) este principala cauză.
Popor paşnic, românii îşi manifestă deocamdată sporadic, punctual (dacă pot să spun aşa) nemulţumirea. Violenţa lor este mai degrabă casnică, arareori stradală. Sigur că motivele violenţei, sărăcia, disperarea şi lipsa de educaţie agravându-se de la un an la altul şi violenţa se va manifesta tot mai pregnant. Copiind bune şi rele din Occident avem deja exemple de violenţă colectivă. Deja de patru zile Londra şi alte oraşe importante din Marea Britanie sunt teatrul unor violenţe de stradă al căror spectacol pigmentat din plin de incendieri, bătăi cu poliţia şi jafuri dezvăluie celor care credeau că în societăţile vestice totul este aşezat şi civilizat, că există o faţă hâdă a sărăciei extreme şi a violenţei şi inculturii, poate mai profundă decât în statele estice care mai au reminiscenţe din atât de hulita morală comună cu care au fost dresaţi de guvernele socialiste. Poate vă mai amintiţi că în urmă cu aproximativ doi ani şi Parisul a fost timp de aproape o lună scena unor violenţe similare celor de-acum de la Londra. Protagoniştii acestor violenţe sunt oameni din zona marginală a societăţii. Sunt în primul rând cei care au venit în statele dezvoltate pentru a-şi croi o viaţă mai bună şi s-au izbit de sumedenie de prejudecăţi şi de refuzul celor care i-au primit totuşi pe teritoriul lor de a-i integra social şi economic. Între teorie şi practică şi în democraţie diferenţa este destul de mare, iar rezultatul este că sărăcia le-a rămas aproape aceeaşi, dar speranţa a fost înlocuită de disperare şi neputinţă. Criza, al cărei al doilea val ne bate la uşă, apasă cel mai puternic pe ei şi răbufnirile de acest fel îşi primesc explicaţia. Sper totuşi ca aceste exemple să nu fie multiplicate pe plaiurile mioritice. Îmi pun nădejdea în caracterul tolerant şi (de prea multe ori totuşi) foarte răbdător al românilor.
Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI